Soarta comandanţilor parăzilor militare

În mod ciudat, comandanţii parăzilor militare de 1 DECEMBRIE – ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI ÎN HOTARELE SALE NATURALE – au avut ulterior două evoluţii. Majoritatea? Scoşi la pensie. Ceilalţi – promovaţi în provincie.

Cei ce au decis astfel soarta unor camarazi, cu prestigiu, merită să vizioneze videoclipul de mai sus, pentru a vedea că, uneori, impunerea absurdă a supunerii, cu orice preţ, poate avea şi efecte…colaterale. Unui militar de carieră i se poate curma traseul profesional, după decenii de dreaptă credinţă faţă de Patrie. I se poate înscena un alt viitor, decât acela pe care îl merită. Dar nimeni nu îi poate lua bucuria de fi servit ţara, sub Tricolor, în Armata Naţională. This is Sparta!

“Plângeam când intonam imnul României”

Regăsire

Într-un miez de Cireşar, pentru câteva clipe în spaţiu, în capitala României se întâmpla ceva memorabil.

Într-un miez de Cireşar, pentru câteva clipe în spaţiu, în capitala României, cele două maluri de Prut, separate de decenii, s-au reîntâlnit.

Maria Augustina Hâncu

________________________________________________

În fotografia de mai jos, de la stânga la dreapta:

Damian Hâncu – unul dintre junii Basarabiei, care a fost bătut crunt, în beciurile miliţiei lui Vladimir Voronin, pe timpul protestelor de stradă, din luna aprilie, 2009, de la Chişinău –, alături de sora sa, poeta şi jurnalista Maria Hâncu şi autorul interviului pe care scriitoarea l-a acordat cu prilejul ZILEI NAŢIONALE A ROMÂNIEI, pe care îl puteţi citi apăsând AICI.

O sugestie pentru Cotroceni

Preşedintele Barack Obama a sunat, la telefon, cu prilejul Zilei Recunoştinţei/Thanksgiving Day militari din trupele americane, din Biroul Oval, pe 24 noiembrie 2011.

Doar 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, este şi un prilej de recunoştinţă. Nu doar pentru eroii unui trecut zbuciumat, ci şi pentru cei care azi, acţionând departe de patrie, ne menţin Vocea Puternică la Cartierul General al NATO.

Fotografie de Pete Souza