Trimisul ONU şi al Ligii Arabe în Siria, Kofi Annan, a declarat marţi că în următoarele 48 de ore trebuie să fie ” semne vizibile de schimbare imediată şi indiscutabilă în postura militară a forţelor guvernamentale”, în această ţară.
O iluzie frumoasă, întărită şi de ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, care bate câmpii, aidoma diplomaţiei pe care o conduce, vorbind de încetarea focului de către ambele părţi şi uitând că loialiştii preşedintelui Assad au ucis peste 7.000 de civili, în timp ce 2.000 de sirieni, în uniforme militare au murit în luptele duse în localităţile iniţial ocupate de insurgenţi.
Meritul imaginilor de mai jos este că argumentează întrebarea: dacă prezenţa a 24.000 de refugiaţi sirieni, în Turcia, nu a deteminat o schimbare de atitudine a guvernului de la Ankara, ce număr ar putea genera opusul reţinerii acuale a oficialilor turci?
Postul de radioVocea Americiia transmis, pe 2 august 2011, o corespondenţă din Seul, dedicată unui subiect rar evocat în Peninsula Coreeană. Aici fiind vorba de vorba de anchetarea ramificaţiilor unei reţele comuniste de spionaj, nord-coreean, în inima republicii capitaliste din sudul arealului divizat de un război fratricid. Autorităţile de la Seul au confirmat că este vorba de primul caz, de o asemenea amploare, în ultimul deceniu.
Ce s-a întîmplat de fapt? Poliţia sud-coreeană a arestat cinci persoane şi a întocmit o listă cu alţi cetăţeni care urmează să fie chemaţi la interogatorii, printre aceştia aflându-se oficiali ai unor sindicate şi membri ai partidului de opoziţie. Suspecţii au făcut parte dintr-un grup politic subversiv, intitulat simbolic Wangjaesan, aceasta fiind denumirea unui munte nord-coreean, considerat, în mitologia naţională, ca fiind sacru.
Jurnaliştii sud-coreeni ştiu însă că spre deosebire de ultimele două administraţii prezidenţiale, mai liberale, cea actuală este conservatoare. Preşedintele Lee Myung-bak fiind sever în dialogul minimal cu oficialităţile comuniste. De altfel şi lideri ai Partidului Democrat, de opoziţie, au declarat că este vorba de un scandal cu o evidentă conotaţie politică, scopul fiind acela de a diminua încrederea alegătorilor în cei ce se opun guvernanţilor, având în vedere alegerile legislative, din anul 2012, şi cele prezidenţiale, din 2013.
În Republica Coreea, preşedintele în funcţie nu poate candida pentru un al doilea mandat. Iar partidul prezidenţial are în această privinţă o dificultate majoră.
Conform declaraţiei lui Lee Yong-sub, purtător de cuvânt al Partidului Democrat, grupul Wangjaesan nu are nicio legătură cu această formaţiune politică. Totuşi, unul dintre cei cinci încarceraţi a fost consilier al politicianului democrat Lim Chae-jung, ex-preşedintele Adunării Naţionale, între anii 2006-2008.
În prezent şi un număr de membri ai Partidului Democrat al Muncii, de extremă stângă, sunt anchetaţi de poliţie. Unii au fost şi în anii anteriori interogaţi, iar alţii chiar condamnaţi – pentru spionaj în favoarea regimului comunist nord-coreean.
În dosarul întocmit celor cinci arestaţi se stipulează că reţeaua de spionaj Wangjaesan a fost iniţiată ca urmare a ordinului conducerii comuniste de la Phenian şi închegată de Biroul 225 – din serviciul secret nord-coreean –, menit a recruta, menţine şi utiliza, la nevoie, agenţi „în adormire,” în Coreea de Sud.
Povestea asta, de… adormit ascultătorii nocturni ai postului de radio menţionat conţine toate ingredientele necesare lăsării în ceaţă a celor dornici să ştie finalul său.
Bomboana pe colivă? Unul dintre arestaţi are numele de cod Kim şi a fost şeful unei companii specializată în tehnologie informatică. El este „the brain/creierele”, care a selectat şi organizat pe membrii grupului clandestin. Serviciul de contraspionaj sud-coreean l-a filat şi pe timpul călătoriilor efectuate în Japonia şi China, acolo unde se întâlnea cu emisari de la Phenian, ce preluau datele obţinute de reţeaua lui şi îi dădeau instrucţiuni privind acţiunile următoare.
Dacă acest declarat agent Kim a fost atât de bun încât să evite, pe teritoriul sud-coreean, interceptările telefonice compromiţătoare şi schimbul de mesaje by e-mail, ambele folosite ca probe în justiţia de la Seul, cum a fost posibil să nu observe „codiţele” pe care le avea în străinătate, mai ales în China, unde contraspionajul comunist are “ochi şi urechi” peste tot?
Răspunsul este simplu, dar trecut sub tăcere. Printre cei recrutaţi de Kim a fost şi un agent, cu cosiţe, al serviciului secret de la Seul…
Postul de radio “Vocea Americii” a difuzat informaţia conform căreia premierul pakistanez Yousuf Raza Gilani a declarat că este îngrijorat în legătură cu decizia Statelor Unite de a suspenda 800 milioane $, adică o treime din ajutorul militar acordat ţării sale. Oficialul de la Islamabad a mai declarat că, în timp ce lupta împotriva militanţilor islamici, din teritoriul naţional, este războiul Pakistanului, practic toată lumea beneficiază de eforturile statului pakistanez.
Afirmaţiile şefului executivului de la Islamabad survin într-un moment în care directorii structurilor pakistaneze de informaţii s-au deplasat la Washington D.C., pentru a purta discuţii cu oficiali americani şi
cu generalul James Mattis, comandantul USCECOM – Comandamentul Central american, situat la Baza Forţelor Aeriene, de la MacDrill, în Tampa, Florida.
Relaţiile dintre cele două state au devenit tensionate după efectuarea raidului american, pe teritoriul pakistanez,
soldat, în luna mai, cu lichidarea lui Osama bin Laden.
Guvernul pakistanez s-a confruntat atât cu acuzaţia conaţionalilor, de a fi tolerat acest raid american, despre care practic nici nu fusese anunţat,
cât şi cu aceea a partenerului de peste Ocean, că ar fi ştiut, dar nu a divulgat locul unde se găsea liderul al-Qaida.
Purtătorul de cuvânt al Pentagonului, colonelul David Lapan, a declarat că decizia de a stopa o treime din ajutoarele militare americane pentru Pakistan este un răspuns la hotărârea Islamabadului, de a expulza instructorii militari şi de a institui limite privind vizele pentru personalul Casei Albe.
Anterior, unii oficiali pakistanezi au avertizat că ar putea retrage trupele care luptă cu militanţii islamici, de-a lungul graniţei cu Afganistanul.
Dar purtătorul de cuvânt al armatei pakistaneze, generalul maior Athar Abbas a declarat postului de radio menţionat că o reducere a ajutorului american nu va afecta operaţiunile antiteroriste.
El a estimat că înfrângerea teroriştilor este în intersul SUA şi al Pakistanului, dar că acordarea ajutorului militar, cu anumite condiţii, este inacceptabil.
La începutul acestei săptămâni, secretarul de stat Hillary Clinton a declarat jurnaliştilor „că suspendarea unei părţi din ajutorul către Pakistan nu înseamnă o schimbare a politicii faţă de această ţară, dar evidenţiază faptul că parteneriatul cu Pakistanul depinde de cooperare.”
La 24 de ore după declaraţia lui Hillary Clinton, ministrul pakistanez al apărării, Ahmed Mukhtar, a afirmat că dacă Statele Unite reduc ajutorul militar cu 800 milioane de dolari, guvernul de la Islamabad ar putea retrage trupele care se luptă cu talibanii – afgani şi pakistanezi -, în arealul administrat de federaţia triburilor ce se bucură de o autonomie largă la frontiera cu Afganistanul. Ahmed Mukhtar a precizat presei pakistaneze că guvernul său nu îşi poate permite să ţină trupele în munţi pentru o perioadă atât de lungă de timp.
Casa Albă confirmase, pe 10 iulie a.c., că aproape o treime din cei 2,7 miliarde $ alocaţi anual, pentru asistenţa SUA dată Pakistanului va fi suspendată. Cei 800 milioane de dolari, constituiau rambursarea sumelor cheltuite de Islamabad pentru menţinerea trupelor combatante în zona unde se ascund insurgenţii islamici.
Fiind întrebat ce părere are despre situaţia creată, fostul preşedinte pakistanez Pervez Musharraf a declarat că regretă decizia SUA, de a stopa o treime din ajutorul militar pentru ţara sa.
El a răspuns astfel unei întrebări puse de unul dintre cei prezenţi, pe 11 iulie a.c., în aula Universităţii Rice din Houston, statul Texas, unde Pervez Musharraf ţinea o alocuţiune. În cadrul acesteia, el a numit decizia americană ca fiind una „dezastruoasă”, arătând că tăierea cu o treime a ajutorului militar va slăbi capacitatea Pakistanului de a combate terorismul.
Pervez Musharraf a mai afirmat că este întristat de ceea ce observă a fi „un mediu de confruntare între Pakistan şi Statele Unite.” În viziunea lui, relaţiile bilaterale ar putea fi îmbunătăţite dacă SUA ar lua în considerare sensibilităţile pakistaneze şi ar respecta suveranitatea ţării sale.
Musharraf, care a preluat puterea, în Pakistan, printr-o lovitură militară de stat, a precizat jurnaliştilor, de peste Ocean, că ia în calcul o candidatură proprie la alegerile prezidenţiale din 2013.
O surpriză de proporţii a venit de la Beijing. Deşi acolo se afla, în vizită oficială, amiralul Mike Mullen, şeful Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore, din armata SUA, la 12 iulie a.c., China a promis sprijinul său pentru aliatul său apropiat – Pakistanul, asta după ce Statele Unite au anunţat suspendarea celor 800 milioane de dolari destinaţi iniţial armatei pakistaneze.
Purtătorul de cuvânt al ministerului chinez de externe, Hong Lei, a declarat presei: “Pakistanul este o ţară importantă în Asia de Sud. Stabilitatea şi dezvoltarea Pakistanului este strâns legată de pacea şi stabilitatea în această zonă. China a oferit întotdeauna asistenţă pentru Pakistan, ajutându-l să îmbunătăţească viaţa oamenilor şi să realizeze o dezvoltare durabilă a economiei şi societăţii. China va continua să procedeze la fel şi în viitor.”
Pe de altă parte, decizia americană a fost salutată de către India, care a acuzat, de mult timp, Pakistanul, că oferă adăpost grupurilor teroriste.
Până la noi dispoziţii, de la Casa Albă, pentru jurnaliştii de peste Ocean este clar că preşedintele Barack Obama vrea ca alegătorii americani să ştie că nu permite jocul dublu al autorităţilor pakistaneze, care îngăduie luptătorilor islamici să se refugieze din Afganistan, în Pakistan, fără a fi pedepsiţi.
Nu este exclus ca, pe timpul convorbirilor şefilor structurilor de informaţii de la Islamabad, cu oficialii americani, aceştia din urmă să le spună, ironic, într-o doară, proverbul pakistanez: ”Tu eşti regina, eu sunt regina, atunci cine va mai căra apa de la râu?”