Victoria din Basarabia – între nea şi vise
Schimbarea la faţă a teritoriului românesc de peste Prut – prin tineri talentaţi precum juna din imagine:
Schimbarea la faţă a teritoriului românesc de peste Prut – prin tineri talentaţi precum juna din imagine:
Blogul care ia pulsul vieţii din capitala landului de peste Prut – într-o formulă publicistică demnă de Paris Match – este cel al jurnalistei Victoria Ungureanu. Cosânzeană ce are harul reflectării clipei irepetabile, precum în fotografia de mai jos, cu un comentariu savuros:“Îmi era frică să nu mă rătăcesc. Atâta lume, atâta!”
Chiar mă mir cum domniţa Victoria, varianta feminină a lui… Gavroche, în presa de la Chişinău – media plină de preţioasele ridicole ale altor protagoniste în spaţiile virtuale, electronice, la radio şi pe micul ecran – răzbate prin lumea ce simte atracţia Europei Unite, dar, parţial, mai are… nostalgii pro-moscovite şi uneori se mai uită chiorâş spre Bucureşti.
Victoria Ungureanu are însă acel diamant aparte… care nu se obţine nici pe băncile facultăţii, nici la cursuri postuniversitare. Intuitiv a descoperit că factorul unificator al beneficiarului unui produs media – fie acesta cititor, ascultător al unui post de radio sau telespectator – este capacitatea realizatorului de a-i transmite mesajul subliminal, pecetea liantului sufletesc necesar succesului la public:“Sunt, gândesc şi mă comport ca tine!”
Cine va avea temeritatea să îi încredinţeze un spaţiu publicistic nonconformist, în care publicul ţintă să fie răsfăţat cu clipe de viaţă fără fard – precum în celebra producţie cinematografică La nuit americaine/ Noaptea americană, în care au evoluat strălucitor Jacqueline Bisset şi François Truffaut – nu va avea decât de câştigat. Pentru că va învinge Viaţa.
Fraza antologică? “ Eu nu gătesc şi atunci când gătesc e risc de… apocalipsă. “
Astăzi este ziua de naştere a unei conaţionale cu un viitor promiţător în jurnalistica României de mâine, aceea care va fi, în următorii cinci ani de zile, prin revenirea Basarabiei la Patria Mamă, paşnic, ca urmare a efectelor conexe instalării benefice, a scutului antirachetă, la graniţa actuală a NATO – oficial pe Prut, practic pe Nistru, Republica Moldova având asigurată, de facto, protecţia militară, prin anunţul public făcut, în acest sens, de secretarul general al organizaţiei, Anders Fogh Rasmussen, la summitul din Portugalia.
La frumoasa aniversare, un gând bun, o bătaie amicală pe umăr, precum şi urarea:
La mulţi ani frumoşi, în România reîntregită în graniţele istorice!
Milcovul de azi – Prutul – la Primul Pod de Flori, de la Ungheni
Nu cred că hotarele sunt cele care ne despart. Cea mai grea şi dureroasă despărţire fiind atunci când refuzi să îţi recunoşti apropiatul, aşa cum o fac mulţi dintre moldoveni! Nu vreau să-i acuz, pentru că sunt părinţii noştri, care au crescut într-un mediu în care românismul n-a fost pus în cea mai bună lumină. Schimbările continuă, chiar dacă sunt paşi mici, dar mari, pentru o generaţie nouă, care a avut posibilitatea să cunoască, de pe băncile şcolii, care este adevărul istoric. Tinerii români din Basarabia îşi doresc să nu li se mai spună că mama, dorul şi patria, cuvinte rostite în limba română, nu sunt de fapt în limba română, ci într-o limbă inexistentă. Această generaţie este una liberă, echilibrată şi care nu tolerează minciuna!
Cine şi cui face această declaraţie puteţi afla citind interviul de excepţie publicat de ZIUAVECHE.R0 – APĂSÂND AICI!
Greu de supus…
– Faci ca mine, nu-i aşa?
________________________________________________
Portret inedit al jurnalistei Victoria Ungureanu