Evidenţiez, pe acest blog, doar demersuri jurnalistice de excepţie şi chiar dacă mi se trimit tot felul de opinii spre publicare sau semnalare, acord laurii cuveniţi doar celor care îi merită.
Acum, Victor Roncea a făcut din nou un gest de excepţie, pentru care merită mulţumiri publice:
…In finalul emisiunii, pentru a drege din asertiunile neadevarate si agresive facute pe parcursul transmisiei, Adrian Niculescu a tinut sa sublinieze ca pozitia respectiva a avut-o de fapt fostul mitropolit Vasile Mangra, care s-a sinucis la Budapesta. Corectat si asupra acestei noi inadvertente istorice – dupa cum a afirmat Ion Novacescu, Vasile Mangra a fost, de fapt, omorat la Budapesta, in circumstante ramase neclare – pretinsul istoric Adrian Niculescu, dupa ce s-a scuzat ca “asa a citit in Romania literara”, a repetat in direct, de cateva ori, mesaje aprobatoare ale actului criminal, in sensul ca “foarte bine ca a fost ucis” si “merita sa fie ucis”. Fapta de apologie a crimei in public se incadreaza in Art 324 Cod Penal si se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 3 ani.
Va rugam asadar, in calitate de “garant al interesului public şi unică autoritate de reglementare în domeniul programelor audiovizuale” cu misiunea “de a asigura un climat bazat pe libera exprimare şi responsabilitatea faţă de public în domeniul audiovizualului” sa procedati in consecinta si sa aduceti la cunostinta organelor competente aceasta fapta ilegala.
După privirea lui Putin de ieri, de la întâlnirea de la Bruxelles, unde le-a scuipat în mâncare “ieuropenilor” refuzând să participe la dineul oficial, singura intrebare care mă pasioneaza e: Cine i-o trage lui Putin?
După cum ştiu cititorii fideli ai acestui areal electronic – o mână de români inteligenţi, extrem de atenţi la nuanţe evitate de instituţii media bine controlate de cine ştiţi cu toţii –, am obiceiul, uneori, de a remarca website-uri care merită lumina reflectorului din motive profesionale, clare, fără echivoc.
În general, îmi place să mă raportez la jurnaliştii civili în raport de ideile susţinute şi spiritul lor de iniţiativă. Pe cei militari îi judecam şi după curajul lor de a se deplasa în teatrele de operaţiuni militare, aici având surpriza ca unii dintre ei, exact câte degete aveţi la o mână, să nu aibă curajul de a se desprinde de fusta nevestei, ceea ce cineva mai direct decât mine ar pune-o pe seama unei laşităţi. De netăgăduit.
Iată însă că Victor Roncea are atât pasiunea unui om care arde ca o flacără pentru realitatea nemachiată a prezentului, cât şi temeritatea susţinerii restabilirii adevărului istoric – in integrum. Iar dedicarea blogului său unui dor comun – Basarabia şi Bucovina – merită atenţia românilor care ştiu ce vor de la viitorul naţiunii lor: reîntregirea plaiurilor mioritice, în graniţele istorice.
Interesul general | Ion Petrescu | 
April 30, 2014 07.30 | 
Comments (0) 
Subscribe
