NEÎNCREDEREA PREZIDENŢIALĂ

EDITORIAL PUBLICAT DE ZIUAVECHE.RO

Ştiaţi proverbul grec:”Cel ce este temut de mulţi să se teamă de ei”?

Acest aforism mi-a venit în memorie când am aflat noile numiri, în funcţii importante din Armata României.

Sub pretextul promovării unor profesionişti militari tineri, sunt marginalizaţi generali cu evoluţii respectate la Cartierul General al NATO, din Bruxelles, şi la Comandamentul Central American – CENTCOM din Tampa, Florida.

O explicaţie plauzibilă? Neîncrederea actualului preşedinte în propozabilii, de drept, la funcţiile cheie din armata ţării.

Un argument? În noaptea Anului Nou, când a preferat să nu adreseze un gând bun compatrioţilor săi, preşedintele a dorit să îl aibă musai lângă el, pe ministrul apărării naţionale.

Dacă generalilor numiţi acum, pe posturile la care ar fi visat doar peste câţiva ani buni, li s-ar pune o întrebare comună, răspunsul lor onest ar fi acelaşi:”- Nu mă aşteptam la o asemenea ascensiune rapidă…”

Doar, din primul moment când poartă uniforma militară, viitorul profesionist înţelege şi respectă o ierarhie cu grade, funcţii şi criterii de promovabilitate la comanda grupei, plutonului, companiei, batalionului, brigăzii, diviziei, categoriei de forţe armate şi Statului Major General.

În timp apare departajarea profesională. Afectată, în ultimele două decenii, de amestecul grosolan al factorului politic în gestionarea problemelor armatei.

La reducerea masivă a Forţelor Armate Române au contribuit substanţial şi consilierii americani. Ani buni, armata de peste Ocean a constituit un element de referinţă pentru reforma şi restructurarea structurilor militare româneşti.

Concomitent, mii de militari români s-au convins, în teatrele de operaţii ex-iugoslav, irakian şi afgan de dotarea tehnică superioară a U.S. Army, de instrucţia modernă şi capacitatea de a duce lupta în condiţii de maximă ostilitate pe plan local.

Nu puţini ofiţeri români au urmat cursuri peste Ocean şi au absolvit instituţii militare americane prestigioase. În toate, regula de bază fiind supremaţia valorii reale. Nu mimate.

Şi iată că acum, în cea mai atipică ţară a Uniunii Europene, până şi numirile la vârful ierarhiei militare nu respectă criteriile de promovare existente în armatele celorlalte state membre ale NATO.

Drama noilor generali promovaţi? Va fi în momentul când se va reveni la normalitate. Vorba unui înstelat:”Unde să mai fiu numit, după ce am fost şeful Statului Major General?”

La Cotroceni…

ARTICOL ACCESAT DE ADMINISTRAŢIA PREZIDENŢIALĂ,
PE 17 IANUARIE 2011

61%

Sunt unul dintre simplii cetăţeni ai României care crede, nu speră, că 2011 este finalul unui mod de a fi la putere în Ţara Mioriţei.

Viaţa va confirma, sau infirma, acest trend, tot mai vizibil, în lumea celor batjocoriţi şi umiliţi numai pentru că… au avut o altă traiectorie în viaţă decât acela ce i-a păcălit, când le-a momit voturile, pentru a fi mai marele stânei de defetişti – dintre Carpaţi şi Marea Neagră.

Lucrurile s-au schimbat, între timp. Acesta este motivul pentru care, în calitate de jurnalist, am pus o întrebare, pe acest blog:

DE CE A EVITAT PREŞEDINTELE SĂ SE ADRESEZE COMPATRIOŢILOR SĂI, ÎN NOAPTEA DE ANUL NOU?

Departe de a fi surprinzătoare, răspunsurile arată cine trebuie să îşi facă bagajele, pentru „zări mai calde”, pe alte meridiane:

1. DE TEAMĂ, FAŢĂ DE HUIDUIELILE MULŢIMII ADUNATE ÎN PIAŢA UNDE AR FI POPOSIT PENTRU ÎNTÂMPINAREA NOULUI AN – 61 % dintre votanţi;

2. ESTE CONŞTIENT DE OSTILITATEA CONAŢIONALILOR LUI, GENERATĂ DE MODUL CUM CONDUCE ROMÂNIA- 31% din voturi;

3. DIN LEHAMITE, FAŢĂ DE NERECUNOŞTINŢA CONCETĂŢENILOR SĂI, ÎN URMA BENEFICIILOR ADUSE DE POLITICA LUI. – 8% dintre cititori.

MENTALITATEA DEFETISTĂ

Pe 21 decembrie 1989, şeful de atunci al statului român era şocat de transformarea adunării bucureştenilor, din faţa sediului partidului de guvernământ, în prima manifestare televizată a unei nemulţumiri populare ce nu mai putea fi tăgăduită.

Pe 21 decembrie 2010, preşedintele de azi al ţării a fost neplăcut surprins de atitudinea comună a şefilor diplomaţiilor franceză şi germană, care au sancţionat, într-o formulă neaşteptată, modalitatea în care este acum guvernată România.

În urmă cu 11 ani exista arealul demnitarilor oficiali, de partid şi de stat, care aveau privilegii ascunse, dar reale.

Azi, fidelii puterii nu se sfiesc să îşi arate averile acumulate te miri cum, în cruntă contradicţie cu nivelul de trai al majorităţii covârşitoare a românilor de rând.

Atunci, în 1989, premierul Constantin Dăscălescu a jucat la două capete, iniţial de partea preşedintelui, ulterior, pentru câteva ore, de partea conaţionalilor uluiţi că au putut pătrunde nestingheriţi în sediul Comitetului Central.

În 2010, premierul Emil Boc, loial conducătorului statului, nu se mai bucură decât de stima unui român din zece alegători, conform ultimului sondaj de opinie.

La ultimul miting de sorginte comunistă, liderul partidului de guvernământ, din 1989, anunţa o sporire minimală a salariilor conaţionalilor săi.

În declaraţiile sale, reiterate pe parcursul anului 2010, şeful, în scripte, al formaţiunii politice care exercită azi puterea executivă, anunţa diminuarea semnificativă a salariilor, promiţând ulterior, în 2011, o revenire, parţială, la nivelele iniţiale.

La finele anului 1989, armata era supusă unui foc încrucişat, al celor care doreau adevărul despre modul cum au fost împuşcaţi peste o mie de români, şi al celor care refuzau să accepte subordonarea faţă de un ministru desuet.

Acum, armata a privit în tăcere mascarada imagologică, de arestare a doi înstelaţi, organizată pentru impresionarea U.E., aşteptând resemnată înlocuirea actualului lider militar cu unul care să corespundă criteriilor prezidenţiale. Aparent profesionale.

Iată simple repere ale convingerii publice că lucrurile merg din rău, în mai rău. O mentalitate mioritică care ne ţine cu capul plecat. Dar nu pentru multă vreme.

În istoria naţională, învingătorii au apărut când nu mai credea nimeni că poate veni clipa independenţei, aceea a unirii, ulterior a reîntregirii României. Iar anul 2011 poate fi eliberarea de tristeţea naţională.

EDITORIAL PUBLICAT DE ZIUAVECHE.RO