GUBERNIA LUI PLAHOTNIUC

Fondatorul website-ului „WikiLeaks”, Julian Assange, ar trebui nominalizat pentru Premiul Nobel, conform unei surse din Kremlin, invocată de agenţia RIA Novosti.

Liderul partidului democrat să nu uite că, din luna ianuarie 2011, la Washington D.C., politica externă a Statelor Unite va fi determinată de republicani. Politicieni care nu umblă cu mănuşi în relaţia Americii cu Răsăritul Europei.

EDITORIAL PUBLICAT DE ARENA.MD

DEMNITATEA PREMIERULUI FILAT

Când scriu aceste rânduri, conform ultimelor informaţii oficiale, trimisul imperial de la Răsărit, generalul F.S.B. Serghei Narâşkin, teoretic şeful administraţiei prezidenţiale de la Kremlin, face naveta între cei patru lideri ai partidelor votate de europenii dintre Prut şi Nistru, ca să fie reprezentate în Parlamentul Republicii Moldova.

Deci nu a Comunităţii Statelor Independente. Şi nicidecum a Federaţiei Ruse.
Read more »

STRATEGIA DE IEŞIRE DIN AFGANISTAN

După cum se ştie, la recenta reuniune a liderilor statelor membre ale Alianţei Nord-Atlantice, preşedintele afgan Hamid Karzai nu doar a fost un invitat primit cu interes justificat, ci şi protagonistul momentului protocolar de semnare a unui acord de parteneriat de securitate, pe termen lung, cu NATO.

În acest mod, ţările aliate au manifestat sprijinul lor pentru strategia de ieşire a trupelor proprii, din Afganistan, prin transferarea, la finele anului 2014, către forţele militare afgane, a conducerii operaţiunilor militare contra talibanilor.

Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen a declarat că talibanilor nu li se va oferi şansa de a aştepta ca forţele străine să părăsească regiunea, deoarece Alianţa va rămâne profund angajată în pacificarea teatrului de operaţiuni afgan. Mai concret, afirma Rasmussen, aliaţii vor rămâne acolo „atâta timp cât este necesar.”

Delegaţia condusă de preşedintele afgan a purtat mai bine de câteva ore discuţii cu liderii NATO. Apoi, în faţa trimişilor speciali ai presei, veniţi din toată lumea, Hamid Karzai şi Anders Fogh Rasmussen au semnat documentul de reglementare a parteneriatului stabilit de aliaţi cu Afganistanul, care detaliază condiţiile de angajare a forţei expediţionare a NATO în anii următori.

Astfel, a fost stabilită o perioadă de tranziţie, care începe din iulie 2011, până la finele anului 2014, când se speră că operaţiunile militare aliate se vor termina.

Documentul semnat de Karzai la Lisabona are un efect disuasiv, deoarece stipulează clar, pentru toate facţiunile implicate în conflictul intern afgan, că nu va fi vorba de un sfârşit al implicării Alianţei în această ţară. Dimpotrivă. Interesul Occidentului pentru stabilitatea Afganistanului rămâne acelaşi. Deloc diminuat.

Asistenţa militară acordată ulterior armatei afgane va consolida stabilitatea în Afganistan şi după încetarea operaţiunilor militare sub comandă NATO.

La Londra, ca şi la Berlin, la Paris, ca şi la Roma, persistă, chiar şi după Summitul NATO de la Lisabona, îndoiala că termenul anunţat – anul 2014 – va putea fi respectat.

O certitudine – genul proxim – este că la finele anului menţionat, aliaţii vor avea create condiţiile necesare pentru tranziţia misiunilor de securitate internă forţelor afgane, special antrenate de instructorii NATO.

Diferenţa specifică? Transferul responsabilităţilor se va face diferit, de la o regiune la alta, în funcţie de condiţiile concrete existente pe teren. Acolo unde grupurile paramilitare ale talibanilor vor rămâne active, trupele aliate vor sprijini forţele de securitate afgane pentru anihilarea acestora.
Read more »

NOUA FORŢĂ DE DESCURAJARE A NATO

Planul de apărare antirachetă al statelor membre ale Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic nu are nimic ce ar putea fi considerat element ostil unei ţări care nu face parte din NATO, precum Federaţia Rusă. Dimpotrivă. Aşa cum se poate observa din imaginile succesive care urmează, acesta poate asigura, precum am mai scris, şi protecţia unor zone adiacente, cum ar fi Republica Moldova şi Georgia.

1. Sistemul de comunicaţii prin satelit – în infraroşu – preia căldura emanată de rachete balistice ostile lansate spre o ţintă NATO.
2. Informaţia este transmisă la staţiile de la sol pentru prelucrare.
3. Datele procesate sunt apoi trimise la structura de comandă şi control a Alianţei Nord-Atlantice.

Structura aliată de comandă şi control transmite informaţia la sistemele de senzori şi arme din regiune.
După ce motoarele rachetelor au epuizat combustibilul, deci practic nu mai degajă căldură, satelitul nu le mai poate detecta prin infraroşu.

1. Gama de senzori pe termen lung, cum ar fi AN/TPY-2, radarul american de înaltă rezoluţie şi fregata olandeză utilizată pentru comanda de pe mare a apărării anti-aeriene, (ADCF), continuă să urmărească racheta pentru a ajuta sistemul de comandă să calculeze variante posibile pentru a o distruge.
2. Informaţia este concomitent difuzată senzorilor şi sistemelor de arme.

Sistemul de comandă are posibilitatea de a doborî rachete ostile în straturile superioare sau inferioare ale atmosferei. Cu cât timpul de localizare al rachetei este mai lung, cu atât precizia loviturii de anihilare este mai mare.
Sistemele de lovire la altitudine inferioară includ bateriile Patriot aflate în dotarea forţelor armate germane şi olandeze, conectate la reţeaua defensivă a NATO.

*
Merită a fi reţinut şi faptul că în noul concept strategic al Alianţei Nord-Atlantice, considerat documentul care defineşte natura fundamentală a rolului NATO în lume, statele aliate se angajează “să se apere reciproc împotriva oricărui atac, inclusiv contra noilor ameninţări la adresa siguranţei cetăţenilor noştri”, fără a fi definită o limită geografică a teatrului propriu de operaţiuni militare.

În traducere liberă, armele nucleare americane vor rămâne în Europa în pofida apelurilor Germaniei şi ale altor state aliate, din Occident, ca acestea să fie retrase de pe bătrânul continent. De unde şi actualitatea celebrului îndemn:”ciocul mic şi joc de glezne…”. Pentru Berlin.

MATERIAL PRELUAT DE ARENA.MD

REVITALIZAREA ALIANŢEI

În această lună continuă, la Pentagon, preparativele pentru Summitul Alianţei Nord-Atlantice din Portugalia, planificat a se desfăşura în luna noiembrie a.c.

Din perspectiva oficialilor americani, reuniunea aliaţilor de la Lisabona va lua în discuţie calea de parcurs a Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic în lumea secolului 21, precum şi modul în care se desfăşoară misiunea trupelor NATO în Afganistan. Michelle Flournoy, subsecretar de stat pentru politica de apărare a declarat jurnaliştilor americani că se are în vedere atât revitalizarea Alianţei în acest veac, cât şi succesul necesar al trupelor proprii în teatrul de operaţii afgan.

Conform precizării doamnei Flournoy, se doreşte ca în noul concept al NATO să fie o perspectivă clară a misiunilor aliate. Ultima actualizare a conceptului strategic a avut loc în 1999. Acum, S.U.A. doreşte anumite schimbări în infrastructura şi organizarea acestei alianţe.

Subsecretarul de stat a menţionat o serie de propuneri de reformare vizând structura de comandă, agenţiile, instituţiile şi comitetele NATO. Nu a fost omisă nici necesara reformă financiară.

Michelle Flournoy crede că, în condiţiile în care destui aliaţi europeni solicită micşorări ale contribuţiilor lor, sub presiunea situaţiei economice mondiale, o reformă se impune şi pe acest plan, cu consecinţe la nivel organizaţional şi operaţional. Există o presiune clară pentru a face lucrurile mai eficiente.

Pe de altă parte, NATO are acum o experienţă notabilă în ceea ce priveşte logistica necesară derulării unor operaţiuni cu forţe expediţionare proprii. Funcţionează o structură de comandă capabilă să organizeze dislocarea, pe cale aeriană şi dispunerea în teren a unităţilor desemnate să execute misiuni specifice.

Actualele imperative economice şi operaţionale au determinat pe liderii statelor aliate să ia în serios reformarea structurii de comandă, concomitent cu o bugetare mai severă, dar care să asigure eficienţa operaţiunilor militare aliate.

Intenţia secretarului general al NATO, Anders Fogh Rasmussen este de a propune scăderea numărului de comitete ale Alianţei, de la 400, la mai puţin de 200.

Doamna Flournoy a semnalat şi dorinţa americanilor ca de la 14 agenţii NATO să se ajungă doar la trei.

Casa Albă vrea şi revitalizarea Consiliului NATO-Rusia, pornind de la realitatea că există numeroase domenii de parteneriat util, precum efortul aliaţilor în Afganistan, lupta împotriva terorismului, sistemul european de apărare antirachetă şi acţiunile duse contra piraţilor.

Referitor la discutarea, de către liderii statelor aliate, la Lisabona, a misiunii asumate în Afganistan, S.U.A. speră că vor fi identificate reperele progresului dorit astfel încât să fie menţinută coeziunea trupelor Forţei Internaţionale de Asistenţă pentru Securitate/ISAF.

Acum, acţionează în teatrul de operaţiuni afgan circa 150.000 de militari, dintre care 45.000 sunt aliaţi, ceilalţi fiind americani.

Noutatea acestui moment este acela că, în timp ce unele state au sporit numărul de militari trimişi în Afganistan, altele au crescut numărul activităţilor desfăşurate de contingentele lor naţionale.

De pildă, militarii germani din Comandamentul Regional din Nord sunt parteneri cu camarazii din trupele guvernamentale afgane la instrucţie, acţiuni de luptă şi la alte activităţi – a explicat doamna Flournoy.

Dar dificultăţi persistă datorită unei fluctuaţii la nivelul resursei umane pentru posturile de instructori militari. Există o presiune şi pentru suplimentarea numărului experţilor în instruirea poliţiei afgane. Care, din punctul de vedere al antrenamentului, este mult în urma trupelor din armata afgană.

Lupta împotriva insurgenţilor rămâne principala misiune a forţelor ISAF. Chiar dacă trupele olandeze au părăsit teatrul de luptă, iar cele canadiene sunt în curs de repatriere, alte ţări au mărit efectivele contingentelor naţionale.

Rămâne însă o provocare generală necesitatea ca statele care sunt încă implicate în teatrul de operaţii afgan să demonstreze opiniei publice din fiecare ţară că un progres a avut loc în Afganistan, până la summitul de la Lisabona, iar altul şi mai mare va fi până vara viitoare.

Liderii statelor membre ale NATO vor discuta şi situaţia din Kosovo, unde Alianţa mai are 9.000 de militari într-o misiune care se derulează bine. Statele Unite pun accentul pe intensificarea antrenamentului forţelor locale de securitate pentru a fi, eventual, în măsură să preia şi să asigure securitatea statului kosovar. Dar orice decizie de reducere a forţelor aliate va fi luată la nivelul şefilor de state şi de guverne din NATO.

O altă prioritate a reuniunii de la Lisabona este sistemul de apărare antirachetă. Doamna Flournoy a indicat că Statele Unite speră că aliaţii se vor raporta la noul sistem ca la o misiune de apărare. NATO va trebui să contribuie la sistemul de comandă şi control cu capabilităţi variate oferite de diferite state membre.

Subsecretarul de stat a reiterat poziţia americană conform căreia noul sistem de apărare antirachetă protejează aliaţii europeni de ameninţările venind din Iran, nefiind îndreptat împotriva Rusiei. Care este aşteptată să se alăture participanţilor la acest scut, prin intermediul radarelor sale, considerate foarte eficiente.

Iată cum, Alianţa Nord-Atlantică îşi fortifică organismul militar, pentru a promova şi în anii următori interesele specifice, prin decizii şi misiuni pe măsura provocărilor unui secol încercat de crize economice, sociale, politice şi militare.

______________________________________________________________________________