America menţine ora exactă la Chişinău

Al doilea stat românesc pare focalizat pe alegerile locale, în care se vor confrunta reprezentanţii opoziţiei, cu cei ai alianţei pro-europene, ce girează acum preşedinţia landului, conducerea executivului şi aceea a parlamentului.

Adevărul este însă că, dincolo de discursurile electorale, liderii celor patru formaţiuni politice parlamentare sunt extrem de atenţi la deciziile luate în capitalele Uniunii Europene, ale S.U.A., Rusiei şi României.

Cele ce influenţează integrarea clamată în comunitatea europeană şi aceea care va veni de la sine – în zona euroatlantică.

Din Bruxelles, Washington D.C., Moscova şi Bucureşti au venit semnale distincte, care arată că s-a accelerat viteza schimbărilor vizibile la nivel global, pe bătrânul continent, dar şi în regiunea noastră.

Faptul că şeful delegaţiei U.E., Dirk Schubel, a surâs când anunţa încheierea lunii de miere, dintre Republica Moldova şi comunitatea pe care el o reprezintă, este un indiciu sever că oficialii de la Bruxelles pot avea şi alţi interlocutori la Chişinău.

Nicidecum că U.E. ar renunţa la integrarea landului dintre Prut şi Nistru în structura statelor democratice europene, cu aspiraţii total diferite de cele ale ţărilor membre ale C.S.I., unde este obligatorie recunoaşterea tutelei Moscovei, în schimbul tolerării regimurilor absolutiste, din ex-republicile sovietice rămase membre ale acestei comunităţi.

Surpriza – pentru nostalgicii statului sovietic – este faptul că Barack Obama a luat doar act de nemulţumirile Rusiei, reiterate de Medvedev, la Deauville, cu prilejul reuniunii G-8, fără a face nicio concesie, sau a identifica vreun mecanism diplomatic de menţinere a discuţiei pe această temă.

Asta demonstrează, fără putinţă de tăgadă, că America revine în forţă pe pământ european, nu îşi trădează aliaţii şi ceea ce a promis va face, pentru securitatea viitorului lor.

Chiar dacă Vladimir Putin se va reîntoarce pe scaunul prezidenţial, la Kremlin, cum sugera presa moscovită, în ultimele zile, de data asta va trebui să fie extrem de diplomat cu Statele Unite.

Altfel, într-o nedorită, dar posibilă situaţie de criză, S.U.A. pot instala scutul antirachetă, la graniţa de răsărit a NATO, în decurs de câteva ore.

Interceptoarele americane din România fiind în măsură să protejeze şi Republica Moldova, faţă de eventualele rachete lansate din Asia, indiferent din ce ţară. Acestea urmând a fi distruse, în aer, la o distanţă considerabilă de Nistru.

Faptul că preşedintele României a decis să nu fie prezent la reuniunea de la Varşovia, a omologilor din Europa Centrală şi de Est, ca urmare a invitării – de către Polonia – a entităţii Kosovo, nerecunoscută de Bucureşti, constituie un semnal dur, necesar şi fără echivoc, în legătură cu reacţiile viitoare la orice tentativă de impunere a unui areal teritorial ilegitim, ca stat de sine stătător, în detrimentul adevărurilor istorice.

România nu mai este ameninţabilă manu militari – nota bene – de niciunul dintre vecinii săi geopolitici.
După cum niciun stat limitrof nu are o forţă militară expediţionară, de peste 10.000 de militari, căliţi, prin rotaţie, în trei teatre de operaţiuni militare, aproape 2.000 dintre ei fiind acum în Afganistan.

Capacitatea disuasivă a României stabilizează sudul flancului răsăritean al Alianţei Nord-Atlantice, contribuind astfel la sprijinirea deciziei Statelor Unite de a ignora pur şi simplu ameninţarea Moscovei cu un nou Război Rece.

By the way!/Apropo! Chiar şi în eventualitatea recurgerii la ediţia sa a doua, la finalul noii confruntări, tot fosta superputere de la răsărit va avea de pierdut – pe plan geopolitic.

Un lux pe care Kremlinul, indiferent de voinţa locatarului principal de azi, sau a celui de mâine, nu şi-l poate permite.

De ce? Din două motive.

Peste patru ani, dacă pronosticurile se vor confirma, China va deveni puterea economică numărul 1 a lumii.

Dar, în deceniile următoare, Statele Unite rămân superputerea militară la nivel global.

Niciun lider al Rusiei viitoare, oricât de dur şi orgolios va fi, nu îşi va permite să fie confruntat, tacit, de doi adversari imposibil de învins.

Dintr-o asemenea perspectivă, trenul Republicii Moldova nu mai este în gara din care putea opta spre Occident, sau spre Răsărit.

Direcţia este cea indicată de vicepreşedintele american Joe Biden, în popasul său decisiv la Chişinău.

Disensiunile dintre cei trei mecanici ştiuţi ai locomotivei basarabene, zvonurile infantile – privind posibile demonstraţii de stradă stipendiate de Kiev şi Moscova, care ar putea răsturna actuala guvernare -, chemările provocatoare – privind unirea imediată cu întâiul stat românesc – nu sunt altceva decât convulsiile, mai mult sau mai puţin artificiale, tipice unei republici uluite că i se cere, din Vest, un singur lucru.

Seriozitate.

Cu precizarea că acum, dar şi în viitor, America (va) menţine ora exactă la Chişinău.

La Deauville, Obama ignoră pretenţiile lui Medvedev

Exact la 29 de săptămâni distanţă de gafa antologică – faţă de relaţia lor cu Statele Unite – a lui Nicolas Sarkozy şi Angela Merkel, care s-au întâlnit tot la Deauville, în Franţa, cu preşedintele rus Dmitri Medvedev, pentru a-i arăta că ei sunt mai egali, decât aliaţii lor din NATO, preşedintele Barack Obama a dat o lecţie de superputere liderului de la Kremlin.

Aşa cum specifică agenţia Associated Press, şeful executivului american a declarat joi, 26 mai a.c., că S.U.A. şi Federaţia Rusă sunt decise să găsească puncte de convergenţă conforme cu nevoile de securitate ale ambelor ţări, în problema planului Washingtonului, de a edifica un scut antirachetă, în Europa Centrală şi de Est.

Obama a reamintit faptul că sistemul antirachetă vizează contracararea intenţiilor belicoase ale unor state precum Iranul şi Coreea comunistă, dar Rusia îl consideră o ameninţare şi la adresa sa.

Replica lui Medvedev a fost defensivă şi surprinzătoare, chiar şi pentru oficialii americani. Preşedintele rus a afirmat, relativ senin, că viitorul rachetelor de apărare va fi soluţionat de … politicienii viitorului – probabil în anul 2020 -, dar el şi Obama pot contribui la turnarea unei fundaţii solide, a înţelegerii posibile, încă de pe acum.

Întâlnirea dintre Barack Obama şi Dmitri Medvedev a avut loc cu prilejul summitului economic găzduit de Franţa. Cei doi preşedinţi au fost de acord că apărarea antirachetă, aşa cum este concepută de S.U.A., constituie o problemă sensibilă.
Şi aşa va rămâne în relaţia bilaterală!

Chiar dacă au convenit să conlucreze pe această temă, nu au manifestat nici cel mai mic semn că ar putea ajunge la o înţelegere.

Agenţia Associated Press a remarcat că preşedintele Obama a avut o privire greu de interpretat, atunci când a dialogat, pe acest subiect, cu reporterii.

În ceea ce îl priveşte, Dmitri Medvedev a repetat atenţionarea sa că o nereuşită, a cooperării Casei Albe, cu Kremlinul, pe acest subiect, ar putea duce la o nouă cursă a înarmărilor.

Preşedintele Federaţiei Ruse a declarat că menţinerea unui echilibru strategic, între forţele armate ruse şi cele americane, este necesar pentru continuarea relaţiei bilaterale.

Un asemenea obiectiv a fost consolidat anul trecut, prin ratificarea noului tratat START, de către Senatul S.U.A., pe baza căruia sunt reduse numărul de lovituri nucleare strategice, pe care Rusia şi SUA le deţin.

Obama se află la Deauville cu ocazia reuniunii G-8, unde va aborda şi efectele revoltelor declanşate în lumea arabă, în ideea de a reitera punctul american de vedere conform cărora protestatarii împărtăşesc aceleaşi aspiraţii democratice.

G-8 este alcătuit din înalţii reprezentanţi ai Statelor Unite, Marii Britanii, Franţei, Germaniei, Italiei, Canadei, Rusiei şi Japoniei. Cărora li se alătură emisarul Uniunii Europene.

Experţi ai Băncii Mondiale şi ai Fondului Monetar Internaţional vor prezenta liderilor G-8 reperele prioritare ale modernizării şi stabilizării economiilor Tunisiei şi Egiptului, intenţia administraţiei americane fiind de a oferi argumente pentru investiţii pe termen lung, în Orientul Mijlociu şi în Nordul Africii.

Barack Obama doreşte ca şi alte state arabe, care vor opta spre o tranziţie către un regim democratic, să beneficieze de un sprijin financiar adecvat, menit a crea noi locuri de muncă.

Aşa cum nu a cedat în faţa presiunilor lui Dmitri Medvedev, în problema scutului antirachetă, Obama a rămas inflexibil şi în ceea ce priveşte campania de bombardamente aeriene din Libia.

Statele Unite nu trimite trupe terestre, nu angajează alte forţe, decât cele existente la ora actuală, în operaţiunea „Protectorul unificat”, care rămâne una fără un termen final, speranţa Casei Albe fiind că aceasta va avea succes în oprirea atacurilor armatei loiale lui Gaddafi asupra civililor din Libia.

Intenţia preşedintelui S.U.A. este de a prezenta participanţilor la reuniunea G-8 şi principalele repere ale planului de retragere a trupelor americane din Afganistan, concomitent cu implicarea economiilor importante ale lumii în generarea unei noi şanse de prosperitate în arealul afgan şi cel limitrof.

Întâlnirea dintre Obama şi Medvedev a confirmat decizia preşedintelui S.U.A. de a nu mai face nicio concesie, în politica externă.

Această atitudine îi asigură numărul mai mult decât suficient, de votanţi, la alegerile prezidenţiale din 2012, într-o competiţie unde, la ora actuală, nu are niciun contracandidat periculos.