– Ai auzit care a fost declaraţia zilei de 31 octombrie, la simpozionul SMART OFFICIALS?
MARTIN LAWRENCE:
– Mda…Cea a decidentului care a afirmat căbugetul apărării naţionale se înscrie în aceeaşi tendinţă negativă. Chestie patriotică, mobilizatoare, deloc sforăitoare. Dar banii noştri, ai contribuabililor, unde mama ştiu eu cui se duc? What the fuck?
– Tocmai am citit o depeşă a ambasadei noastre la Bucureşti, în care mi se relata despre un simpozion, la care omologul meu de acolo a vorbit ca şi cum citea de pe website-ul NATO. Aşa speech writer/autor de discurs, inspirat doar din arealul electronic, nu am nici eu la Departamentul de Stat. Believe It Or Not!
– Şi se făcea că eram pe podium, la o măsuţă mică, într-o aulă parţial goală, cu un microfon util misiei mele de moderator – respectat ca ex şi poate viitor ministru – şi trebuia să fiu într-o… parte, pardon, să moderez pe foştii mei subordonaţi, să-i laud, că nu se ştie când voi conlucra din nou cu ei…
WALDORF:
– Give me a break! Nu se făcea deloc! Trezeşte-te! Nu eşti în Parlamentul European, ci în plin circ politic dâmboviţean! Aici eşti doar profesor, deci simplu cetăţean. Iar cât de smart au fost oficialii români, cu discursurile lor anoste, vetuste, desuete, din păcate te-ai convins şi tu! Deşi ţi-ai promis că nu vei mai tutela mediocrităţi!
– Adică eu, bărbat cu minte stau acasă şi gătesc şi tu te hlizeşti la simpozionul din spatele cozii calului regal?
– Dar ce ai dragă? A fost foarte interesant! De pildă a venit un consilier guvernamental, becher, şi ne-a explicat cum va produce armata curent electric gratis! Ca să îl furnizeze şi la alţi amărâţi ca noi. Genial!
– Ţara arde şi lui pampon ăsta de eoliene îi vine chef acuma? Dacă tot au vândut mai toate terenurile armatei, nu le mai rămâne să construiască asemenea drăcii – Doamne iartă-mă – decât în Marea Neagră! Go Fuck Yourself…
– Maestre, cum vi s-a părut discursul meu, la simpozionul din aula BCU? Avizat? De secretar de stat?
MR. BEAN:
– Monoton. Fără semiton. Fără vreo noutate în domeniu. Cu sintagme pregătite de subordonaţi, altfel toţi nişte rataţi…
MISS BEAN:
– Vai de mine… Şi ce era să fac?
MR. BEAN:
– Mai bine salutai, cum ai şi făcut, sala în engleză şi apoi îi invitai în română, doar să urmărească un film pe măsura domeniului tău: No money, so funny…