Ucraina de Vest nu a sărbătorit Ziua Victoriei

Preşedintele ucrainean Viktor Ianukovici a criticat dur autorităţile municipale, din oraşul Liov, pentru decizia lor de a nu lua parte la festivităţile de comemorare ale victoriei împotriva Germaniei naziste.

Aşa cum precizează agenţia rusă de presă RIA Novosti, la conferinţa de presă pe care a susţinut-o luni, 9 mai a.c., preşedintele a declarat: “Cred că acest lucru este lipsit de respect pentru generaţia care a indeplinit misiunea sa în ceea ce priveşte generaţia noastră. Aceasta este o decizie foarte proastă “.

Liderul ucrainean a cerut structurii decizionale teritoriale din Liov şi tuturor locuitorilor din regiune să acorde mai multă atenţie subiectului: “Susţin ideea că nu trebuie niciodată să uităm pe cei care au creat această zi pentru noi”.

În luna mai 2010, Consiliul Regiunii Liov a aprobat o decizie de a nu mai numi sărbătoarea tradiţională, din 9 mai, Ziua Victoriei, ci Ziua Memoriei Victimelor celui de-Al Doilea Război mondial.

Acelaşi forum parlamentar local a decis să nu mai fie folosit termenul de Marele Război Patriotic în documentele oficiale, înlocuindu-l cu sintagma Al Doilea Război Mondial.

RIA Novosti recunoaşte – era şi timpul! – că regiunea Liov a fost parte a Poloniei, înainte de Al Doilea Război Mondial, şi parte a Imperiului Austro-Ungar, în perioada ocupaţiei străine şi a divizării statului polonez.

Orientarea pro-occidentală a Ucrainei de Vest este cunoscută nu doar la Varşovia, ci şi la Bruxelles.

De altfel, la începutul acestui mileniu, în rândurile unor oficiali ai comunităţii euroatlantice se vorbea de varianta divizării Ucrainei, partea estică urmând a rămâne sub controlul Moscovei, iar cea vestică alăturându-se arealului extins al Uniunii Europene.

După cum se ştie, preşedintele Ianukovici a câştigat alegerile datorită sprijinului masiv primit din partea răsăriteană, ortodoxă şi pro-rusă, a Ucrainei, în timp ce adversarul său principal – fostul prim-ministru Iulia Timoşenko – şi-a construit întotdeauna campaniile ei electorale bazându-se pe naţionalismul locuitorilor din zona apuseană, predominant catolică.

Imaginile difuzate de televiziunea Russia Today/Rusia Azi tind să deturneze sensul revoltei tinerilor din Liov, care nu au vrut să îi lase să sărbătorească Ziua Victoriei pe veteranii ultimei conflagraţii mondiale.

La Moscova se respinge şi acum ideea că şi alte teritorii ex-sovietice, aidoma republicilor baltice, vor să iasă din chinga absolutismului de tip răsăritean şi să se alăture uniunii democraţiilor occidentale.

Ucraina rămâne un stat cu două identităţi, opuse, nu complementare, în spaţiul geopolitic imprevizibil existent între Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă.

Lui Lukaşenko îi este dor de Andropov!

Postul de televiziune Russia Today/ Rusia Azi a difuzat informaţia potrivit căreia trei activişti ruşi, pentru drepturile omului, au primit ordin să părăsească Republica Belarus, fără a li se da vreo explicaţie.

Cei trei promotori ai libertăţii dincolo de hotarele patriei lor – care a rămas un simbol al absolutismului răsăritean, accentuat de privirea rece a lui Vladimir Putin şi relativ diluat de pasiunea pentru Internet a lui Dmitri Medvedev – se numesc Ekaterina Korosteleva, Liubov Zaharova şi Irina Paikaceva. Ele au venit în Belarus pentru a monitoriza situaţia drepturilor omului şi s-au pomenit săltate de agenţi ai forţelor de securitate locale, în noaptea de 6 spre 7 aprilie.

După trei ore petrecute la o secţie de poliţie – timp în care ambasadorul rus, la Minsk, a întrebat la ministerul belarus de externe dacă este cazul să îl sune pe premierul Putin – celor trei activiste li s-a pus în vedere să părăsească, în 24 de ore, teritoriul Belarusiei.

Incidentul a avut loc la numai câteva ore după ce Ministerul rus de Externe şi-a exprimat oficial regretul cu privire la expulzarea altor doi activişti pentru drepturile omului – Viktoria Gromova şi Aleksandr Mnatsakanian, trimişi acasă, la mijlocul acestei săptămâni, fără nicio motivare din partea autorităţilor belaruse.

Expulzarea celor trei activiste iniţial menţionate reprezintă cea mai bună dovadă că la Minsk a fost ignorată partea din comunicatul diplomaţiei ruse în care se exprima speranţa că Belarus va lua „orice măsură necesară pentru ca asemenea incidente să nu se mai repete.”

Întregul grup de observatori ruşi, pentru drepturile omului, a venit la Minsk pentru a monitoriza şedinţele în care sunt judecaţi membri ai opoziţiei din Belarus, oficial încriminaţi pentru iniţierea manifestaţiilor de stradă, care au urmat după alegerile prezidenţiale.

După cum se ştie, Aleksandr Lukaşenko, care a condus anterior, timp de 17 ani, Belarus, a fost reales pentru un nou mandat prezidenţial.

Postul TV Russia Today afirmă că în ultimele luni zeci de cetăţeni ucraineni şi ruşi, toţi membri ai Misiunii Internaţionale de Monitorizare, pentru drepturile omului, nu au primit permisiunea să intre în Belarus.

În luna martie a acestui an, Andrei Iurov, şeful acestei misiuni, a fost obligat să părăsească ţara, în baza unui ordin scris care nu i-a fost niciodată arătat.

La Moscova, Mihail Fedotov, şefului Consiliului Prezidenţial pentru Drepturile Omului, a precizat că orice ofensă împotriva drepturilor cetăţenilor ruşi va fi văzută ca o încălcare a alianţei dintre Rusia şi Belarus.
Văzută? Da. Dar nu şi sancţionată!

Vineri, 6 mai a.c., preşedintele Lukaşenko a anunţat că unul dintre motivele pentru care a avut loc atacul terorist în metroul din Minsk, pe 11 aprilie 2011, este ca urmare a dezordinei şi neglijenţei observabile la multe locuri de muncă.

El a susţinut că Dmitri Konovalov, persoana acuzată de organizarea atacului, a putut părăsi, cu uşurinţă, locul său de lucru, la o fabrică, a furat, fără dificultăţi, unele detalii pentru o bombă, a testat un prototip al acesteia, “undeva în pădure” – toate astea fără ca nimeni să îl observe.

El a mai declarat că atacul a dezvăluit toate punctele slabe în societate, care ar trebui eliminate.

“Avem experienţa sovietică, cea din vremea lui Iuri Andropov (lider al U.R.S.S şi fost şef al KGB, celebru pentru politicile sale de combatere a crizei economice cu disciplina dură la locul de muncă). Dacă oamenilor le place asta sau nu, acesta este modul în care noi ar trebui să îi forţăm, pentru ca fiecare dintre ei să lucreze “, a mai afirmat Lukaşenko.

Ca o măsură dezirabilă, preşedintele belarus a cerut restabilirea ordinii în întreprinderi, prin întărirea disciplinei muncii şi stoparea tuturor bârfelor posibile!…

Cu toate acestea, a adăugat Lukaşenko, după ce şi-au terminat munca, oamenii sunt liberi să vorbească şi să îşi exprime punctul lor de vedere, “în anumite locuri, la domiciliu, ca într-un stat democratic real, şi nimeni nu are dreptul să-i împiedice.”

O afirmaţie demagogică, de vreme guvernul de la Minsk a ordonat ca ziarele din Belarus să nu mai scrie despre criza economică, creşterea preţurilor, devalorizarea monedei naţionale şi şomaj.

Culmea propagandei prezidenţiale?

Este explicaţia dată jurnaliştilor despre faptul că 600.000 de cetăţeni au devenit şomeri.
Leonid Kozik, şeful Uniunii Sindicatelor din Belarus a declarat că aceştia „nu au mai vrut să lucreze şi au decis să îşi prelungească vacanţa de primăvară!”

Bomboana pe colivă?

Politologul Olga Abramova, citată de publicaţia rusă “Komersant” susţine că singura soluţie pentru ieşirea din criza actuală, prelungită, a Belarusului, este introducerea rublei Rusiei în această ţară, deoarece situaţia începe să semene cu aceea dinaintea dezintegrării Uniunii Sovietice.

Cetăţenii de rând au însă altă părere.

Dovada?
Cozile interminabile, zi şi noapte, la casele de schimb valutar, unde cumpără dolari şi euro.

Nu şi ruble ruseşti.