Este o datorie de onoare să oprim batjocura la adresa soldatului român

Gândind la vestigii spirituale basarabene, aş dori să amintesc aici fapta de cultură naţională a unui eminent militar român, generalul Vasile Rudeanu, comandant al Corpului 3 Armată, la Chişinău, în anii 1920. ”Pentru redeşteptarea trecutului, virtuţilor şi demnităţii strămoşeşti – nota generalul în memoriile sale – am ridicat în Chişinău două monumente: acela al Lupoaicei Romane, amintind originea noastră daco-romană, şi al Marelui Voievod Ştefan cel Mare, zămislitorul apogeului virtuţilor strămoşeşti moldoveneşti.” Chiar dacă Lupa Capitolina, în aproape 90 de ani a mai ”dispărut” din când în când, una nouă îi ia mereu locul, precum Pasărea Phoenix. Poate aşa este soarta Neamului nostru…

Puteţi citi mărturia unui ofiţer de excepţie, apăsând AICI!

“Evitarea dezonoarei Armatei Române”

“Când eram în curs de discuţiuni şi mă plictiseam aşteptând revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intră în cameră şi în spatele lui apare un maior din garda Palatului cu 6-7 soldaţi cu pistoale în mână. Regele a trecut în spatele meu, urmat de soldaţi, unul din soldaţi m-a prins de braţe pe la spate şi generalul Sănătescu mi-a spus: „D-le Mareşal, sunteţi arestat pentru că nu aţi vrut să faceţi imediat armistiţiu”. M-am uitat la soldatul care mă ţinea de braţe şi i-am spus ca să ia mâna de pe mine şi, adresându-mă generalului Sănătescu, în obrazul Regelui, care trecea în altă cameră, cu mâinile la spate: „Să-ţi fie ruşine; acestea sunt acte care dezonorează un General”. M-am uitat fix în ochii lui şi i-am repetat de mai multe ori apostrofa. După aceea, bruscat, am fost scos din cameră pe culoar unde o bestie de subofiţer mi-a spus să scot mâna din buzunar, ceea ce am refuzat. După aceea, împreună cu Dl. Mihai Antonescu, am fost băgat la ora 17 într-o cameră „Safe” Fichet şi încuiaţi cu cheile. Camera nu are decât 3 m pe 2, este fără fereastră şi fără ventilaţie. După 2 ore s-a deschis uşa şi ni s-au oferit scaune aduse din afară. Nu s-a avut nici o dorinţă de a se da acestei camere-celulă cel puţin aspectul curat. Este plină de praf şi într-o dezordine organizată. Iată cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru Ţara lui, care a salvat-o de 2-3 ori de la prăpastie, care a scăpat de la o teribilă răzbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jurământul tânărului Rege în strigătele mulţimii, care îmi cerea să dau pe toţi din Palat pentru a fi linşaţi şi care a servit timp de 4 ani, cu un devotament şi cu o muncă de mucenic, Armata înfrântă, Ţara şi pe Regele ei. Istoria să judece.”

Rândurile de mai sus au fost scrise în celulă pe 23.08.2011, de mareşalul Ion Antonescu, fiind republicate acum de directorul revistei electronice ART-EMIS, domnul Ion Măldărescu, ca un necesar recurs la istoria nefardată a României.

Citiţi textul integral apăsând AICI.

Copilul favorit într-o familie

În clipul realizat de prestigioasa revistă TIME apar şi imagini cu Regele Mihai I al României.