Propaganda neo-nazistă a regimului de la Teheran, care ameninţa cu blocarea căii de acces, pe care este transportată 40% din cantitatea de petrol necesar Occidentului, a fost spulberată de portavionul american Abraham Lincoln, ce a trecut prin Strâmtoarea Hormuz, fără a fi oprit de… “măreaţa” marină militară iraniană, prezentă totuşi cu ambarcaţiuni militare minore şi zboruri de supraveghere mai degrabă… timorate decât disuasive.
Postul de radio “Vocea Rusiei” a transmis, pe 2 decembrie a.c., un comentariu care include, pentru prima oară, recunoaşterea Republicii Populare Chineze ca a doua superputere a lumii, după Statele Unite ale Americii.
Afirmaţia a fost prilejuită de referirea la descrierea, de către ministrul chinez de externe, a creşterii prezenţei militare americane în Pacific, „ca o reîntoarcere la strategia Războiului Rece.”
Este vorba de modul în care diplomatul menţionat a etichetat înţelegerea semnată de preşedintele S.U.A. şi premierul Australiei, prin care 2.500 de infanterişti marini americani vor staţiona într-o bază militară situată la nord de localitatea australiană Darwin.
Iată şi pasajul ce include suprinzătoarea sintagmă:”analiştii atrag atenţia asupra unei creşteri semnificative a pericolului unei confruntări militare în Pacific: cu cât mai puternică este economia chineză şi cu cât mai rapid se derulează reforma armatei sale, cu atât mai puternică este prezenţa (militară) americană în Pacific. Fără nicio îndoială, cele două superputeri intră într-o nouă fază a confruntării strategice.”
O afirmaţie şocantă, dar exagerată. Chiar dacă şi-a testat recent primul portavion, China nu are acum – nici în următorii 20 de ani – o marină militară şi forţe aeriene în stare să facă faţă unei confruntări directe cu cele americane.
Cei 2.500 de infanterişti marini americani constituie nucleul dislocat într-o zonă unde oricând poate fi necesară o operaţiune militară chirurgicală, menită să anihileze un focar local de insurgenţă tipică structurilor de formaţie teroristă.
Sensibilă la întărirea forţei expediţionare americane din Pacific, Rusia nu uită de existenţa a 80.000 de militari americani în Japonia şi a 28.000 în Coreea de Sud.
Nu acestea sunt însă cifrele care ar trebui să îngrijoreze Moscova, ci nivelul schimburilor comerciale dintre Statele Unite şi China. Acesta fiind semnalul realist că, dincolo de unele declaraţii menite a impresiona opinia publică chineză şi ţările vecine, cu care mai are dispute teritoriale deja cunoscute, guvernul de la Beijing are tot interesul să amplifice relaţia economică cu Washingtonul.
Drama Moscovei? Chiar dacă următorul summit al Cooperării Economice în regiunea Asia Pacific va fi ţinut, în anul 2012, la Vladivostok, când se va aborda şi problema cursei înarmărilor în acest areal, Rusia va rămâne un simplu observator, nimic mai mult, al dialogului dintre şefii statelor chinez şi american.
Nu ar strica deloc ca tandemul Medvedev-Putin, a cărui ordine de drept se va inversa după alegerile prezidenţiale din martie 2012, să mediteze la proverbul chinez: “Dacă nu schimbăm direcţia de mers, este foarte posibil să ajungem exact în locul spre care ne îndreptăm…”
Fotografie realizată de Li Gang, de la agenţia Xinhua
Purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez al Apărării, Geng Yansheng, a susţinut o conferinţă de presă, pe 27 iulie a.c., la Beijing. În acest context – conform agenţiei de ştiri Xinhua – el a declarat că ţara lui utilizează un portavion importat, pentru retehnologizare, în ideea de a fi util activităţii de cercetare ştiinţifică, experiment şi formare profesională.
Purtătorul de cuvânt a declarat reporterilor, că este voba de nava “Varyag”, adusă din Ucraina, în 1998.
Geng a refuzat să dezvăluie un timp specific pentru o călătorie de studiu a vasului ce va fi primul portavion chinez, afirmând că un calendar concret depinde de progresul întregului proiect.
Punerea la punct a unui portavion nu este un semnal – a precizat Geng Yansheng – că ţara sa va schimba politica de apărare: “Cercetarea Chinei privind dezvoltarea unui portavion este în scopul promovării capacităţilor proprii pentru menţinerea păcii şi apărarea securităţii naţionale”.
Purtătorul de cuvânt a respins speculaţiile că informaţiile vizând primul portavion chinez au fost difuzate acum în strânsă legătură cu litigiile teritoriale din Marea Chinei de Sud.
Construirea unui portavion, constituie, declara Gen: “un proiect complex, care necesită un timp îndelungat”.
Inclusiv informarea adecvată a populaţiei proprii, dar şi – deducţie logică – atenţionarea statelor interesate de puterea militară a Chinei.
Conferinţa de presă nu a fost una excepţională, ci derulată în cadrul programului periodic de întâlnire cu jurnaliştii acreditaţi la ministerul armatei chineze. Dar este pentru prima oară când un oficial de la Beijing confirmă programul Chinei de dotare cu portavioane.
Un program de instruire a viitorilor piloţi, ce vor acţiona decolând de pe viitoarele portavioane, este în curs de derulare, a mai precizat colonelul superior – grad specific armatei chineze – Geng.
El a mai indicat jurnaliştilor că Ucraina a livrat Chinei nava menţionată, după ce a scos armamentul de la bord şi motoarele vasului.
Construcţia navei a început în Uniunea Sovietică, a cărei dezintegrare a împiedicat finisarea vasului de transport.
Chiar dacă purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez al Apărării, colonelul superior Geng Yansheng, este primul oficial care confirmă public programul de dezvoltare a unor portavioane chinezeşti, întâiul militar străin care a vorbit despre acelaşi program, recent, chiar în capitala chineză, a fost actualul şef al Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore din SUA, amiralul Michael Glenn “Mike” Mullen.
El a salutat dorinţa Chinei de a îşi apăra interesele maritime printr-o viitoare flotă de portavioane, opţiune pe care a avut-o, cu decenii în umă, şi Statele Unite.
Ei bine, exact cu cinci zile înainte de conferinţa de presă susţinută de Geng, la Washington D.C. a fost livrată redacţiilor centrale o informaţie deloc banală!
China este în curs de dezvoltare a armei bazate pe impulsuri electromagnetice/EMP, pe care intenţionează să o folosească împotriva… portavioanelor americane, în orice conflict viitor vizând preluarea controlului asupra Taiwanului.
Noua armă ar putea da Chinei, inferioară Statelor Unite, pe plan tehnologic, o şansă de a învinge forţele militare americane.
Cine a trimis jurnaliştilor de peste Ocean o asemenea ştire evident senzaţională?
Nimeni altcineva decât Centrul Naţional al SUA pentru Informaţii la Sol. Acesta a oferit detalii privind efectele letale ale EMP şi puterea foarte mare a armelor cu microunde/HPM.
Impulsurile electromagnetice ale noii arme pot fi comparate cu cele ale razelor gama produse de o explozie nucleară.
Ce înseamnă asta? Simplu. Scoate din funcţiune toate utilităţile electronice, inclusiv computerele şi automobilele, pe o rază mare de acţiune.
Un asemenea efect a fost observat prima oară în 1962, după un test nuclear la sol, în arealul Pacific, care a făcut zob toate facilităţile electronice din insulele Hawaii.
Potrivit documentului intenţionat declasificat acum, aici fiind vorba de un raport al Centrul Naţional al SUA pentru Informaţii la Sol, din anul 2005: “Pentru a folosi noua armă împotriva Taiwanului, China ar putea alege să o detoneze la o altitudine mult mai mică – 30 până la 40 km – pentru a limita efectele EMP la Taiwan şi imediata apropiere a acestuia şi pentru a minimiza deteriorarea aparatelor electronice pe continent.”
Armele electronice ale Chinei sunt considerate de americani un as strategic, comparabil cu forţa unui buzdugan fermecat, din …poveştile de altădată.
Noua tehnologie a fost testată, în secret, pe şoareci, şobolani, iepuri, câini şi maimuţe, cauzând leziuni ireversibile la ochi, creier, măduva osoasă şi alte organe.
În ce situaţii ar putea China recurge la utilizarea EMP?
1. Ca o măsură surprinzătoare – după lovitura iniţială a Chinei contra Taiwanului -, împotriva portavioanelor SUA venite în ajutorul aliatului lor.
2. Ca o acţiune disuasivă menită să determine renunţarea de către Statele Unite la trimiterea unui grup de portavioane, pentru menţinerea independenţei Taiwanului de China comunistă.
Culmea raportului american din 2005, desecretizat acum?
Se pare că autorii săi au ţinut cont de proverbul chinez: “Este mai de folos să cunoşti calităţile duşmanului, decât defectele lui.”
Interesul general | Ion Petrescu | 
February 25, 2012 07.30 | 
Comments (0) 
Subscribe
