Arme agitate, în Peninsula Coreea

Nici exerciţiile militare comune americano-sud-coreene, tot mai dese, dar anterior programate – ultima sintagmă fiind folosită doar pentru liniştirea populaţiei derutate -, nici demonstraţiile de forţă, cu trageri de luptă, ale regimului nord-coreean, nu sunt altceva decât expresia neputinţei de a reveni la masa dialogului, renunţând la orgolii surmontabile.

Noua preşedintă a Republicii Coreea, Park Geun-hye

ştie nu doar că se poate baza pe sprijinul Statelor Unite ale Americii,
ci şi detaliul că nu poate declanşa un atac surpriză, la nord de Zona Demilitarizată,
fără informarea prealabilă, obligatorie, a Pentagonului, care deţine comanda
operaţiunilor militare post-armistiţiu, din Peninsula Coreea.

Noul lider al regimului comunist nord-coreean, Kim Jong Un

a prins gustul puterii, al imaginii personale, intens mediatizată de presa aservită,
dar şi de cea occidentală interesată în diabolizarea sa.
S-ar putea însă ca imaginile de mai jos, voit de adulare, dusă la extrem,
să prevestească şi viitoarea sa fugă, eventual pe mare, ca o ultimă scăpare.
Dezordinea cu care a fost întâmpinat, de militari mai degrabă isterici,
decât bucuroşi, îndemnurile severe ale liderului, de a se reîntoarce soldaţii
– ce îl aclamau – la mal indică mai degrabă un stat în cădere liberă…

Mult zgomot, pentru nimic. Nicio mutaţie notabilă
nefiind prefigurată în viaţa necăjiţilor din nord,
sau a celor cu un nivel mai bun, de trai,
din sudul peninsulei Coreea.