– Maestre, cum vi s-a părut discursul meu, la simpozionul din aula BCU? Avizat? De secretar de stat?
MR. BEAN:
– Monoton. Fără semiton. Fără vreo noutate în domeniu. Cu sintagme pregătite de subordonaţi, altfel toţi nişte rataţi…
MISS BEAN:
– Vai de mine… Şi ce era să fac?
MR. BEAN:
– Mai bine salutai, cum ai şi făcut, sala în engleză şi apoi îi invitai în română, doar să urmărească un film pe măsura domeniului tău: No money, so funny…
O conaţională, la vânătoare de voturi, precum fiica preşedintelui, a îmbrăcat uniforma militară, dar nu a simţit o secundă esenţa mirajului: Dulce ca mierea este glonţul patriei.
Un conaţional, la vânătoare de tron, precum soţul fetei mai mari a Regelui Mihai, s-a echipat cu ţinuta de campanie, şi s-a împopoţonat, cu gradul nemeritat, de colonel, dar dacă nu a comandat măcar un pluton şi o companie, este literalmente imun la jurământul: Patria sau moartea.
Niciunul dintre cei trei preşedinţi ai României postdecembriste nu au avut încredere deplină în Armata României, de care a cărui putere reală s-au temut până şi noaptea în somn.
Şi fiecare, într-o formă sau alta, a dorit, prin interpuşi, (re)cunoscuţi ulterior ca ofiţeri acoperiţi, ai altei cupole (para)militare, să controleze ceea ce, oricând ar fi putut să îi deposedeze de puterea folosită nu totdeauna în folosul celor peste 20 de milioane de români.
Reiterez o convingere personală, consolidată în ultimii trei ani de zile: Nu cine ne declară public ostilitatea ar trebui să ne preocupe, ci doar motivele pentru care imaginea reală a Armatei României – nu cea de birou, ci aceea călită în teatrele de operaţiuni militare – este subminată cu o înverşunare tipică urmaşilor altei structuri militare, care, în decembrie 1989, a fost trecută, temporar, în subordinea Ministerului Apărării Naţionale.
Motiv pentru care şi azi Victor Atanasie Stănculescu este în spatele gratiilor, iar laurii profesionali sunt primiţi de militarii români de la aliaţi, în ţară fiind pur şi simplu neglijaţi. Subfinanţaţi.
Mihai Viteazul nu plimba pe cei mulţi şi necăjiţi ca să viziteze corturile oştenilor săi, sau ca să le cânte lăutari cu sabia de lemn la şold.
Şi nici nu arunca vorbe aiurea în vânt, cerând pomană de la conaţionali, câte 100 de monezi, ca să fortifice armata. Asemenea lideri de pripas – ca aceia care azi par a conduce doar udarea grădinii din faţa ministerului armatei – vor rămâne în istoria militară aidoma unor sincope premergătoare unor vremuri mai bune.
Nimeni nu credea, la 1599, că trei voievodate se vor reuni într-o singură ţară. Şi Unirea s-a făcut. Mulţi se îndoiesc azi, de reunirea celor două state româneşti. Dar clipa reîntregirii este mai aproape decât o anticipează marşurile de stradă. Şi reunificarea nu va aparţine piticilor ajunşi, te miri cum, pe culmi nemeritate.
– Amărâţii ăştia m-au chemat la convocarea de pregătire, pentru apărare, a personalului cu atribuţii de conducere în domeniul administraţiei publice locale, organizată de Centrul Militar Zonal Timiş, numai pentru că au auzit că voi redeveni ministrul apărării! Dacă era Gelu Nezir, prin preajmă, nu pierdeam timpul cu prostii… Dacă mă uit, de la stânga la dreapta, ce văd?… O doamnă ofiţer, pe care o cam strânge uniforma…, un colonel, ce visează, firesc să aibă steluţa magică, dar nu cea de pionier – a premierului ce va fi mazilit şi răspopit -, apoi un… general (?!), al cărui loc este în rezerva oştirii, pentru slujirea umilă, imbecilă – dincolo de limitele legalităţii – a celui mai slab şef al Statului Major General, cu pretenţii de amiral…Restul sunt copii de mingi… Pe cai! Traian mi-a garantat că revin.
Doi deputați au depus la Cameră un proiect de lege prin care solicită ca pedepsele cu închisoarea, de până la 6 ani inclusiv, precum şi pedepsele cu amendă, aplicate de instanţă, să fie graţiate în întregime, în timp ce infracţiunile pedepsite cu privarea de libertate până la 4 ani inclusiv sau amendă să fie amnistiate. Potrivit Mediafax, în proiectul de lege intitulat “Lege pentru amnistierea unor infracţiuni şi graţierea unor pedepse”, inițiat de către deputatul PSD Mădălin Voicu şi de către preşedintele Comisiei de abuzuri, Nicolae Păun, se mai propune şi graţierea minorilor trimişi într-o şcoală specială de muncă şi reeducare, transmite Mediafax.
Şi observ reacţia unora dintre cei ce vor fi graţiaţi:
Videoclipul de mai jos demonstrează ce înseamnă să acorzi importanţa cuvenită imaginii armatei naţionale – într-o ţară mult mai mică decât a noastră.
De ce nu beneficiem – de aşa ceva – şi noi?
PSD-iştii au adus, în Ministerul Apărării Naţionale, cu tot cu pampon, ideea transferului emisiunilor militare, de radio şi televiziune, cu tot cu aparatură, la ministerul cu uniforme albastre. Rezon!
PNL-iştii au luat dame de strânsură şi le-au pus să îşi facă mendrele zăpăcite, jucându-se aiurea cu sumarul, minutele şi mesajele audio-video – ţinta fiind amuţirea celor ce aveau demni reprezentanţi, şi nu puţini, în teatrele de operaţiuni militare din Irak şi Afganistan. Beton!
PDL-iştii s-au bazat pe exponenţi speriaţi, chiar şi de propria umbră, controlaţi şi teleghidaţi de ochii şi urechile cui nu dorea prea mare vizibilitate, pentru forţa expediţionară a României. Foton!
UNPR-iştii au pus pe cel mai prost orator şi pe cea mai îngâmfată consilieră de imagine, ca să… ceauşizeze – verb nou – ultimele rămăşiţe de presă PRO-NATO. Armaghedon!
Ce s-a schimbat, în ultimele luni?
Nesimţirea, pe cinism,
cultul personalităţii, pe acela al adoraţiei fără miză,
lauda conducerii, pe filipice de doi bani,
fără efect în plan pragmatic,
nu doar pentru publicul ţintă,
al emitenţilor unor palide mesaje,
ci şi pentru cei ce acum silabisesc,
cu oarece uimire, cuvintele…
…ARMATA ROMÂNIEI.
În traducere liberă:
– pentru prea plecatele capete – grade din mila Crinului,
– pentru contingentul din teatrul de operaţiuni – zâmbetele primului plagiator al ţării,
– pentru marea mută a rezerviştilor – legitimaţii pentru viaţa de apoi, una mai de soi,
– pentru profesioniştii militari actuali – bani pentru pokerul de noapte….
Batalionul Caracal? Da. La israelieni.
La noi s-a răsturnat carul – cu uselişti, liber schimbişti şi alţi conţopişti…
Interesul general | Ion Petrescu | 
October 31, 2012 07.30 | 
Comments (0) 
Subscribe
