Cele trei exigenţe ale lui Panetta – pentru liderii Irakului

Apus de soare pentru militarii americani dislocaţi în Irak

Douglas B. Wilson, asistentul secretarului apărării al Statelor Unite, faimosul Leon Panetta, a precizat jurnaliştilor – care îl însoţesc pe liderul Pentagonului în primul său periplu extern -,

că acesta nici nu i-a presat pe interlocutorii săi de la Bagdad, nici nu a pledat pentru ca aceştia să permită o rămânere a trupelor americane în Irak, după data stabilită iniţial pentru încheierea retragerii – 31 decembrie.

Motivul? Wilson a afirmat că şeful Departamentului Apărării/DoD vrea ca liderii Irakului să ia ei o decizie.

Paneta s-a întâlnit separat cu premierul Nouri al-Maliki

şi cu preşedintele Jalal Talabani, cu care a abordat toate aspectele relaţiilor bilaterale.

Interesant este detaliul conform căruia şeful DoD a abordat cu ambii interlocutori trei exigenţe clare:

1. Urgenţa numirii, de către premier, a miniştrilor apărării şi de interne.

2. Riposta necesară la creşterea numărului atacurilor organizate şi executate de elemente extremiste instruite şi dotate cu arme de Iran. Context în care secretarul apărării a fost extrem de clar în avertizarea gazdelor că ia foarte în serios protejarea trupelor SUA, pe care le are în subordine. În termeni fără echivoc, Leon Panetta a cerut lui al-Maliki şi Talabani să acţioneze energic, agresiv, împotriva acestor terorişti şi să facă tot ceea ce pot pentru ca să combată asemenea acţiuni incalificabile. Premierul şi preşedintele Irakului au replicat că atacurile menţionate sunt nu numai la adresa trupelor americane, ci şi la aceea a unităţilor militare irakiene.

3. Cea mai importantă exigenţă, de pe lista convorbirilor cu oficialii de la Bagdad a fost chestiunea paşilor următori, dezirabili în ceea ce s-a conturat a fi acum un parteneriat pe probleme de securitate.

După cum se ştie, acordul bilateral parafat în 2008 prevede ca

trupele americane să fie retrase din Irak până la finele anului în curs. În acest sens, Douglas B. Wilson a atenţionat ziariştii că:
”secretarul apărării a făcut clară poziţia că nici nu presează, nici nu pledează pentru ca trupele SUA să rămână aici şi că americanii vor continua să îşi retragă forţele conform înţelegerii convenite. Dar el atenţionat interlocutorii irakieni, că timpul luării unei decizii a expirat şi Statele Unite au nevoie să ştie dacă va fi o cerere. O asemenea solicitare trebuie făcută mai degrabă curând, decât mai târziu, deoarece aspectele logistice şi economice nu se pot inversa nici cu un cent.”

A dat Panetta un ultimatum, la această exigenţă finală?

Wilson afirmă că nu, “dar mesajul său a fost clar înţeles, că o decizie este necesară a fi luată cât mai curând.”

Cele trei exigenţe ale şefului Pentagonului reiterează probleme formulate de Casa Albă şi în alte situaţii.

Ce a obţinut liderul DoD?

Preşedintele irakian Talabani a impus un termen de două săptămâni, pentru ca factorii politici de la Bagdad să convină asupra personalităţilor care vor conduce ministerul de interne şi pe cel apărării. În plus, în acelaşi interval de timp, să se ajungă la un consens naţional privind o posibilă, sau nu, formulare a unei cereri către SUA,

ca să fie păstrat un număr de militari americani, pe teritoriul irakian, şi după 1 ianuarie 2012.

Având însă în vedere influenţa Iranului asupra deciziilor premierului irakian, este greu de crezut că, în două săptămâni, se va lua la Bagdad vreo decizie referitoare la cele trei exigenţe reamintite de Leon Panetta.

Doar şi americanii cunosc proverbul irakian:
”să crezi în Allah, dar să păstrezi strânsă lesa pe cămila proprie…”

AMERICA IA PULSUL ARABIEI SAUDITE

Agenţia Associated Press a semnalat motivaţiile vizitei secretarului apărării Robert Gates, în capitala Arabiei Saudite. Miercuri, 6 aprilie a.c., convorbirile demnitarului american cu regele Abdullah sunt focalizate pe revoltele din Orientul Mijlociu şi eforturile conducerii actuale a Iranului de a exploata, în favoarea sa, aceste demonstraţii de masă. Nu în ultimul rând vor fi discutate detalii ale modernizării apărării saudite antiaeriene, împotriva rachetelor iraniene.

Relaţiile dintre Statele Unite şi regatul saudit au fost vizibil afectate de faptul că, pe timpul revoltei din Egipt, preşedintele Barack Obama a preferat să se dispenseze de un aliat fidel, de decenii, precum Hosni Mubarak, cu care S.U.A. a avut, până atunci, solide relaţii militare şi diplomatice.

În relaţia S.U.A.-Arabia Saudită, mai există şi dependenţa americană de petrolul din această ţară.

Robert Gates a recunoscut, la postul TV NBC, că anumite tensiuni persistă în dialogul cu partenerii saudiţi, dar „este o mare exagerare afirmaţia că am ajuns la o ruptură a colaborării noastre. Avem o puternică cooperare militară. Şi, după cum ştiţi, saudiţii tocmai au făcut una dintre cele mai mari achiziţii de armament american, din istorie.”

Este vorba de anunţarea, toamna trecută, a unui acord în valoare de 60 miliarde de dolari, în baza căruia saudiţii vor cumpăra 84 de avioane – noul model F-15 – şi 190 de elicoptere. În plus vor moderniza 70 de aeronave militare, pe care le au deja în dotarea propriilor forţe aeriene.

Tranzacţia mai include livrarea, de către americani, a unei game variate de rachete, bombe şi alte echipamente militare – care să contracareze posibilele atacuri iraniene.

Temerea saudiţilor – ai căror lideri sunt sunniţi, ca şi majoritatea populaţiei – are în vedere ostilitatea tradiţională faţă de şiiţi, precum conducătorii religioşi de la Teheran.

Realitatea este că protestele limitate, derulate în Arabia Saudită, au avut loc, în principal, în provinciile estice, bogate în petrol, unde locuiesc şiiţi.

Conform unui oficial de la Pentagon, care a dorit să nu i se dezvăluie identitatea, este puţin probabil ca situaţia internă, din regatul saudit, să fie discutată la primirea lui Gates de către monarhul acestei ţări.

Secretarul american al apărării are mandat să îl asigure pe regele Abdullah că menţionatul contract, de 60 miliarde de dolari se va desfăşura conform programului stabilit de comun acord.

Astfel, Robert Gates va putea aborda şi problema achiziţionării, de către saudiţi, a noii versiuni a rachetelor antiaeriene, de tipul „Patriot.”

Gates va face referiri şi la un sistem american de apărare mult mai sofisticat, menit a lovi şi distruge, la mare înălţime, rachetele balistice cu rază lungă de acţiune.

Emiratele Arabe Unite au fost deja de acord să cumpere acest sistem ultramodern.

Oferta făcută acum Arabiei Saudite, după acceptarea uneia similare de către emirate, confirmă planul mai larg, al Statelor Unite, de a îmbunătăţi apărarea antiaeriană a statelor arabe din Golful Persic, împotriva probabilelor atacuri iraniene.

Tema principală a întrevederii lui Gates cu regele saudit va fi dosarul iranian. Cu cele două componente: ambiţiile nucleare ale Teheranului şi dorinţa Iranului de a extinde aria sa de influenţă, în lumea arabă, prin intermediul revoltelor în curs de desfăşurare, ca şi al acelora ce mocnesc în alte state din zonă.

Asperităţile ivite în relaţia dintre Washington D.C. şi Riad s-au accentuat pe timpul revoltei din Bahrain, unde o dinastie regală sunnită conduce o populaţie în care majoritari sunt şiiţii.

Saudiţii nu uită că răsturnarea, de către S.U.A., în 2003, a regimului sunnit al lui Saddam Hussein, a determinat accederea la putere a actualului premier al Irakului, Nouri al-Maliki, un şiit.

Regele Arabiei Saudite este convins că numai recursul la manu militari va stabiliza situaţia din Bahrain, va proteja monarhiile din Golful Persic, va descuraja intenţiile Iranului şi va menţine obedienţa saudiţilor de origine şiită.

Cât de decişi sunt saudiţii, ca să se menţină pe această linie dură? Răspunsul l-au primit americanii luna trecută. Astfel, pe 14 martie, la numai 48 de ore după vizita lui Robert Gates la regele Bahrainului, Arabia Saudită a trimis un contingent de 1000 de militari în acest mic regat, la cererea guvernului local, pentru a sprijini acţiunea forţelor interne de securitate.

Faptul că Statele Unite nu au comentat această mişcare disuasivă a fost intepretat ca un sprijin implicit al deciziei saudiţilor.

Interesul american fiind să relanseze relaţiile bilaterale cu Arabia Saudită.