FANFARA DE LA BUCUR OBOR
Printre fulgi darnici cu mulţimea din piaţa lui Neculai Onţanu – cel cu stelele de general luate precum… firmanele date de turci unor palizi, trecători şi temători domnitori ai ţărilor române – am avut surpriza să mă frec la ochi, nu din cauza fuioarelor de nea, ci a unor instrumentişti, dintr-o fanfară aparent bine organizată.
Postată cu spatele la palatul primarului menţionat şi cu faţa la fraierii ce intrau în piaţă. Proşti, dar mulţi… Nu sunt bani? Este criză? Oamenii vin.
Se uită. Mai stau pe gânduri. Şi atunci sunt asaltaţi de concetăţenii noştri, marca Vanghelie…
Care, pentru numai 5 lei vând ce pot, ce te surprinde, sau te înduioşează. Nu mai contează. Şi tuciuriii au succes!
Citesc din ochi pe viitoarele victime. Le onorează cu apelative aiuritoare, cu titluri inexistente, simţind Nevoia de Respect a anonimilor uluiţi la câte văd şi doar unele pot pune în pungile târâte cu alte planuri de acasă…
Fanfara cântă. Ba ca la mort. Ba a Moş Crăciun, cu plete cum or fi şi obraji întristaţi de neputinţe ascunse copiilor, soaţelor, celor apropiaţi…
Asist şi la o scenă demnă de Decameronul! O doamnă copleşită de afurisenia zilei în care a fost nevoită să ia acasă doar trei rămurele de brad, nu un pom de Crăciun ţipă către o vânzătoare tuciurie:
“- Uită-te la el! Are sculele puse-n cui şi mă întreabă de dragoste!”
Lumea râde. Cel încriminat a dispărut brusc. Fanfara cântă.
“Este cald şi bine…” se mint pribegii ameţiţi, din cenuşia mulţime…
Tags: Neculai Onţanu
Interesul general | Ion Petrescu | 
December 21, 2012 07.30 | 
Comments (0)
Subscribe
