Li se …fâlfâie, de steagul secuiesc

Adrenalină, 100%. Dar, după cum vedeţi, în videoclipul de mai jos, deşi protagoniştii acestui Flash Mob, derulat în Irlanda, agită multe drapele, li se …fâlfâie, de steagul secuiesc.

Din ciclul: ADIO! NU RĂMÂN CU TINE!…

NUME DE COD: “VEST”

Fiind – cu ani în urmă – în drum spre SUA, cu un avion militar de transport, am aterizat pe un aerodrom din Polonia, unde s-au îmbarcat camarazii noştri, paraşutişti polonezi, înalţi, voinici, tăcuţi, cu berete roşii. Impuneau respect. Despre starea de azi, a forţelor armate poloneze, un bombardament informaţional de ultimă oră este util. Ca element de comparaţie, cu cele autohtone. Interlocutorul fiind un ex-diplomat militar român.

Continuarea o puteţi citi apăsând aici.

Inovație pur românească

Au aplaudat academicienii români când sub cupola Academiei au răsunat cuvintele „în România nu a existat Holocaust” rostite de savantul german Vladimir Iliescu? Asta ne pune în situația de o constata că aplauzele pot avea valoare de dovadă științifică, de argument, de probă indubitabilă! Când cei care aplaudă sunt ditamai academicienii, nu mai este nevoie de niciun argument! De niciun alt argument! Interesantă demonstrație științifică!… Și astfel, prin aplauze, se pune capăt discuțiilor ce țin de atât amar de vreme! Originală și inedită cale și-a ales adevărul de data asta! Adevărul formulat limpede, inechivoc, prin aplauze! Inovație pur românească! Aplauze pentru aplauzele academice!

Cine şi în ce context a scris asta puteţi afla doar dacă apăsaţi aici.

Meritaţi respect!

Read more »

Bărbaţi aleşi pe sprânceană!

Ionuţ Tecaru este liderul nucleului expediţionar românesc dislocat la Al-Massak, în Afganistan. Iată imaginea tonifiantă a unui profesionist militar stăpân pe el şi încrezător în forţa camarazilor săi. Despre care, Lucian Irimia oferă inedite amănunte, accesibile dacă apăsaţi aici.

Şi pentru că în Sfânta Noapte de Crăciun, aceşti bravi români, bărbaţi aleşi pe sprânceană, vor avea pe obraji… nu fulgii de nea, de acasă, ci nisipul deşertului afgan, merită o dedicaţie muzicală pe măsura dorului lor pentru cei dragi, ale căror chipuri le poartă în buzunarul uniformei militare – cel din dreptul inimii, ultima pavăză în faţa tuturor stihiilor: