În această fotografie, difuzată de Agenţia de Ştiri a Chinei –Xinhua-, liderul statului comunist nord-coreean, Kim Jong Il – pe website-ul căruia a fost postată, pe 26.07.2011 – priveşte cadourile oferite lui de vicepremierul chinez Zhang Dejiang.
Acesta, aflat în centrul grupului, a fost şeful delegaţiei chineze la aniversarea, pe 12 iulie a.c., la Phenian, a cinci decenii de la încheierea Tratatului de Prietenie, Cooperare şi Asistenţă Mutuală între China şi Republica Populară Democrată Coreană.
Kim Jong Un, fiul dictatorului comunist, se află în spatele tatălui său. Tânăr şi ferice…
La Seul, capitala statului sud-coreean, s-a bucurat de succes un comentariu acid al acestui instantaneu.
Kim Jong Il: – Ce destinaţie au cele două urne?
Zhang Dejiang: – Cea mare este pentru cenuşa dvs., cea roşie pentru aceea a Constituţiei Republicii Populare Democrate Coreene, inutilă, după unificarea, nu prea îndepărtată, a naţiunii coreene.
Pe 3 iunie a.c., Peninsula Coreea a dat un nou semnal de posibilă erupţie, nu vulcanică, ci geopolitică, prin noua declaraţie, deloc paşnică, a liderilor comunişti de la Phenian.
Conform unei proceduri practicate ani de zile, un comunicat, redactat în termeni categorici, a fost remis presei guvernamentale.
Pe această cale, Republica Populară Democrată Coreeană a ameninţat Republica Coreea, cu „acţiuni de retaliere militară”.
După cum se cunoaşte, dezunirea poporului coreean a fost pecetluită, decenii la rând, de războiul început pe 25 iunie 1950 şi finalizat pe 27 iulie 1953, prin semnarea unui armistiţiu.
De data aceasta, motivul ameninţării Nordului este o afirmaţie a unor oficiali din Sud, conform căreia militari sud-coreeni au folosit drept ţinte fotografii ale unor membri marcanţi ai familiei preşedintelui comunist Kim Jong Il, pentru şedinţe de tragere, de antrenament, în poligon, cu armamentul individual.
Pentru prima oară, este introdus în retorica belicoasă a Phenian-ului un purtător de cuvânt al Statului Major General, al armatei nord-coreene.
Asta pentru a avea mai multă greutate afirmaţia că singura cale de a soluţiona diferenţele dintre Nord şi Sud este “prin forţa armelor.”
Fraza care urmează, în comunicatul oficial, probabil că a fost dictată de Kim Jong Il, după ce a servit unul sau mai multe pahare de coniac fin: ”De acum înainte, vom lansa acţiuni majore, de represalii militare, pentru a şterge (de pe suprafaţa terestră) grupul de trădători (din Sud), care se manifestă aidoma unui accident vascular.”
Culmea ridicolului este faptul că tocmai Kim Jong Il a suferit, în trecut, un asemenea accident!
Agenţia Associated Press reaminteşte decizia preşedintelui sud-coreean Lee Myung-bak, prin care acesta a stopat ajutorul umanitar necondiţionat, pentru nord-coreeni, condiţionându-l de un minim progres în eforturile de dezarmare nucleară a regimului comunist din Nord.
Lee Myung-back
Atunci, reacţia Phenianului a fost promptă, Lee fiind etichetat pur şi simplu „un gunoi uman” şi un trădător al ideii de reunificare naţională.
Declaraţia din 3 iunie a.c. survine după ce Seulul a recunoscut faptul că puşcaşii marini sud-coreeni şi alţi trăgători de elită au folosit pentru şedinţele de tragere, cu armamentul din dotare – după incidentele din noiembrie 2010 – fotografii ale preşedintelui comunist Kim Jong Il, ale fiului său, Kim Jong Un – probabilul succesor la conducerea Republicii Populare Democrate Coreene – şi ale tatălui lui Kim Jong Il, celebrul Kim Ir Sen.
Kim Ir Sen cu Kim Jong Il
Kim Jong Un
De altfel, pe 31 mai a.c., Seulul a specificat că va indica unităţilor sale militare să utilizeze, pe viitor, numai ţinte… standard.
Ironia sorţii face ca întreaga Peninsulă Coreea să fie acum o ţintă a intereselor divergente ale unei superputeri – Statele Unite – şi ale altor trei puteri, extrem de atente la evoluţiile raporturilor dintre Nord şi Sud, respectiv China, Rusia şi Japonia.
La 30 mai, la Seul, s-a anunţat că regimul comunist, din nordul peninsulei coreene, a ameninţat că va tăia canalul de comunicare militară cu Coreea de Sud.
După cum se ştie – reaminteşte agenţia de presă Associated Press -, Coreea de Sud a acuzat pe liderii comunişti din Nord pentru două atacuri armate săvârşite anul trecut, în cursul cărora au murit 50 de sud-coreeni.
Autorităţile de la Seul au răspuns cu calm. În relaţia dintre cele două state coreene, conducătorii de la Phenian obişnuiesc să facă, în mod repetat, asemenea ameninţări, pentru a crea ulterior condiţiile unei detensionări, menită a genera noi concesii din partea interlocutorilor sud-coreeni, dar şi ai altor parteneri interesaţi să ajute populaţia flămândă din republica comunistă.
Coreea de Nord a făcut un apel, pentru furnizarea de ajutoare umanitare, la debutul acestui an, ulterior chiar liderul comunist Kim Jong Il propunând, în luna aprilie a.c., convorbiri cu preşedintele sud-coreean Lee Myung-bak.
Pe 30 mai 2011, Phenianul a declarat că nu va mai negocia cu autorităţile de la Seul, deoarece acestea ar fi organizat şedinţe de tragere, cu armamentul din dotarea Forţelor Armate ale Republicii Coreea, în apropierea frontierei marcate de Zona Demilitarizată.
În plus – susţin oficialii comunişti – continuă propaganda capitalistă a Coreii de Sud, împotriva „împotriva cuceririlor revoluţionare ale oamenilor muncii”, din Nord.
Comisia pentru Apărare Naţională/C.A.N., din Republica Populară Democrată Coreeană/R.P.D.C. – adevăratul for conducător din acest stat comunist – a considerat că “mişcările grupului de trădători ai lui Lee Myung-bak, de a escalada confruntarea, au ajuns la o fază extremă.”
Tot C.A.N. avertizează că R.P.D.C. va recurge la “acţiuni fizice”, nespecificate, împotriva campaniei de propagandă a Seulului, în care sunt folosite şi emisiuni de radio.
La Seul a fost minimalizată importanţa avertismentului: “Coreea de Nord a declarat de multe ori că doreşte convorbiri bilaterale în timp ce ne presa verbal. Considerăm ultima ameninţare ca parte a unei asemenea ofensive.” Aceste precizări au fost făcute de Ministerul Unificării, prin intermediul purtătoarei de cuvânt, Lee Jong-Joo.
Cele două state coreene sunt încă, din punct de vedere tehnic, în stare de război, deoarece confruntarea militară din anii 1950-1953 – cu implicarea Chinei, prin susţinerea cu trupe a regimului comunist, dar şi a Statelor Unite, care au ajutat republica din sudul peninsulei – nu s-a încheiat cu un tratat de pace, ci doar cu un armistiţiu. Destul de fragil.
Noutatea declaraţiei ostile de luni, 30 mai a.c., este afirmaţia oficială conform căreia Republica Populară Democrată Coreeană nu va începe nicio negociere cu Coreea de Sud, atâta timp cât la conducerea acesteia va fi actualul preşedinte Lee Myung-bak.
Lee Myung-bak a răspuns cu eleganţă dorinţei exprimate, în luna aprilie a.c., de către Kim Jong Il, de a începe un dialog pentru reglementarea situaţiei din Peninsula Coreeană.
Surpriza nedorită a venit la începutul lunii mai, când Phenianul a refuzat oferta lui Lee Myung-bak, de a invita pe omologul său nord-coreean la un summit nuclear internaţional.
Şi ca demagogia să fie totală, Comitetul pentru Reunificare Paşnică, de la Phenian a etichetat invitaţia lui Myung-bak drept…ridicolă.
O afirmaţie ce va fi ulterior rapid uitată, atunci când va fi nevoie urgentă, de un nou sprijin alimentar, pentru cei 23.000.000 de nord-coreeni înfometaţi.
Interesul general | Ion Petrescu | 
July 26, 2011 07.30 | 
Comments (0) 
Subscribe
