Aveţi dreptate! Un sondaj publicistic, postat pe blogul citit de o mână de oameni, printre care şi colegii de la Direcţia Comunităţii Informative este cel mult o frecţie la piciorul de lemn din cabinetul şefului statului român, între două hohote de râs, deja proverbiale.

“Pe surse”, trei la număr, am aflat că tacit se obiectează la propunerea generalului Ioan Sorin în postul suprem din Armata României cu replica că a fost simpatizat de preşedintele Emil Constantinescu. Şi ce este rău în asta? Bine. Trăim în ţara pretextelor. Care dacă nu există se pot inventa. Şi dacă sunt se pot amplifica.

Probabil că la nivelul şefului statului există preocuparea de a aduce în posturi cheie doar oameni fără coloană vertebrală. Preferabili cu fustiţe. Şi cosiţe. Blonde.

Numai că armata nu este un minister al turismului, unde poate încăleca un tanc, nu un bidiviu, orice purtător de beretă. “Am înţeles!”, “Să trăiţi!”, “Ordonaţi!” rosteşte tare şi cu forţă orice cadet, din academiile militare de la Bucureşti, Sibiu, Braşov şi Constanţa. Da, dar…

Dar experienţă reală, de conducere a trupelor în teatrele de operaţii, au doar câţiva generali activi. Şi cea mai completă, recunoscută şi respectată o are generalul Ioan Sorin.

Un militar cu prestanţă, care nu se ascunde în birou de oamenii care-i cer sprijinul.

Un general care nu se agită, când este pus în faţa imprevizibilului.

Un comandant care inspiră încredere trupelor. Prin calităţi admirate şi de rivalii săi.

Ar fi timpul ca preşedintele României, comandantul constituţional al Armatei Naţionale să reinstituie MERITOCRAŢIA în mediul militar.

Printr-o simplă numire. A unui om în faţa căruia orice profesionist militar să ia poziţia de drepţi din respect.

Un respect profesional umilit acum de impostură.