A reuşit acum Vladimir Putin, la Beijing, să realizeze înţelegerea strategică dorită cu China?
Chiar dacă în anii socialismului victorios, predecesoarea Federaţiei Ruse, Uniunea Sovietică, a fost, o vreme, aliata Chinei comuniste, la ora actuală cele două state sunt, cum remarcă şi jurnaliştii ruşi, doi rivali serioşi. Atât pe plan economic, cât şi pe cel militar.
Preşedintele chinez Hu Jintao a folosit aniversarea centenarului Revoluţiei Xinhai, care a dus la sfârşitul Chinei imperiale, pentru ca să lanseze un apel la reunificarea cu Taiwanul.
Şeful statului chinez a ţinut o alocuţiune, la ceremonialul dedicat acestui eveniment, în Marea Sală a Poporului, din Beijing, pe 9 octombrie. El şi-a îndemnat compatrioţii să-şi unească eforturile pentru a contribui la împlinirea idealurilor primului preşedinte al republicii chineze, Sun Yat-sen, printr-o “mare întinerire a Chinei.”Sun Yat-sen este văzut acum ca părintele fondator al Chinei moderne şi este venerat atât de chinezii din Taiwan, cât şi de cei de pe continent. El nu mai trăia atunci când naţionaliştii au pierdut războiul civil, cu comuniştii chinezi, în 1949, şi au fugit în Taiwan.
În discursul lui, Hu Jintao a insistat pe istoria comună şi pe faptul că oamenii de pe ambele maluri ale Strâmtorii Taiwan au acelaşi sânge în vine – cel de chinez. Preşedintele Republicii Populare Chineze a afirmat că, în acest moment, Taiwanul şi patria mamă au o prosperitate şi o dezvoltare comune. El a pledat pentru o unificare paşnică şi a accentuat ideea că ambele părţi ar trebui să acţioneze pentru scopul comun al dezvoltării poporului chinez.
Extrem de interesant este faptul că fostul preşedinte Jiang Zemin
a fost vizibil la ceremonia de duminică, cântând, la cei 85 de ani ai săi, imnul naţional alături de ceilalţi lideri chinezi.
În capitala Taiwanului, la Taipei, preşedintele Ma Ying-jeou
a invocat şi el personalitatea lui Sun Yat-sen, dar a subliniat că valorile apărate sunt diferite de o parte şi de alta a Strâmtorii Taiwanului.
El a sugerat autorităţilor de la Beijing să-şi amintească idealurile fundamentale ale lui Sun Yat-sen, pentru China, ca naţiune: libertate, democraţie şi distribuirea echitabilă a bogăţiei. El i-a îndemnat, pe liderii Chinei comuniste, “să mărşăluiască cu temeritate” în această direcţie!
Apoi, la Taipei, a urmat o paradă militară,
de la care nu au lipsit rachetele, tancurile şi avioanele de vânătoare.
Postul de radio Vocea Americii a reamintit ascultătorilor săi că autorităţile de la Beijing nu au renunţat la posibilitatea de a recurge la forţă, pentru a reintegra Taiwanul într-o singură Chină.
Sheryn Lee este cercetător la Centrul de Studii Strategice pentru Apărare, din cadrul Universităţii Naţionale Australiene. Din această postură a analizat contextul în care Statele Unite ar vinde avioane de luptă F-16 autorităţilor taiwaneze.
Astfel, la 25 ianuarie a.c., preşedintele Taiwanului, Ma Ying-jeou a reluat solicitarea de a achiziţiona cel mai recent tip de avion de vânătoare, F-16C , din Statele Unite, considerându-l drept un garant al supravieţuirii şi suveranităţii statului său. Până acum, Washingtonul a amânat vânzarea de avioane de luptă modernizate către Taiwan.
Există semne de schimbare a atitudinilor în cadrul administraţiei, consideră Sheryn Lee. Astfel, în luna februarie, comandantul Comandamentului SUA din Pacific, amiralul Robert F. Willard a afirmat că forţele militare din Taiwan ar putea fi “recapitalizate”, semnalând astfel că vânzarea avioanelor de luptă modernizate este, din nou, o opţiune de actualitate.
De ce s-a schimbat viziunea la Casa Albă?
Conform studiului menţionat sunt identificate trei evoluţii principale, care ar putea influenţa decizia finală a Statelor Unite.
În primul rând, Washingtonul a redevenit îngrijorat de dezechilbrul militar intervenit în Strâmtoarea Taiwan, în favoarea Republicii Populare Chineze. De 16 ani, la rând, Forţele Aeriene Taiwaneze au rămas cu aceeaşi dotare tehnică. Urmează iminenta retragere, de la zbor, a învechitelor avioane F-5. Apoi retragerea, temporară, pentru o modernizare anterior planificată, a avioanelor F-16A. Aşa că doar avioanele F-16C ar putea reda consistenţa, persistenţa şi puterea Forţelor Aeriene din Taiwan.
În aceeaşi perioadă, de partea cealaltă a strâmtorii menţionate, autorităţile de la Beijing şi-au dotat propriile forţe aeriene cu a patra generaţie de avioane de luptă, dispunând acum de 650 aeronave din această categorie. Acum, China dispune de cea mai numeroasă flotilă de aeronave concepute de ruşi, respectiv SU-27.
Şi ca departajarea să fie şi mai mare, la 11 ianuarie 2011, China a efectuat prima testare a avionului Chengdu J-20 – considerat un avion de vânătoare din generaţia a cincea – taman pe timpul vizitei secretarului american al apărării Robert Gates, la Beijing. Un gest amical, desigur…
Dar Washingtonul a respins ferm cererea aliatului din Taipei, de a cumpăra avionul american F-35 din generaţia a cincea, a aeronavelor de luptă. Motivul? Ar fi putut afecta relaţiile cu China. Chiar şi când va beneficia de avioane F-16C, cu radar perfecţionat, Taiwanul nu ar avea capacitatea, într-un conflict aerian, pe timpul căruia ar utiliza doar forţele proprii, ca să facă faţă superiorităţii Armatei Chineze de Eliberare. Doar ar întârzia avansarea trupelor chineze, pe teritoriul Taiwanului, până când S.U.A. ar veni în ajutorul său.
În al doilea rând, vânzarea de avioane F-16 are implicaţii importante pentru relaţiile politice dintre Washington şi Beijing. China s-a opus constant, în ultimii ani, vânzării de armament american către Taiwan.
În schimb, politicienii americani, sprijinitori ai intenţiilor guvernului de la Taipei, insistă asupra faptului că înţelegerea perfectată în 1982 permite SUA să furnizeze arme Taiwanului, pentru ca acest stat “să menţină o capacitate suficientă de apărare.”
Mai târziu, preşedintele chinez Hu Jintao a fost de acord să participe la summitul din iunie 2010, privind securitatea nucleară, numai după ce Casa Albă a garantat că nu va vinde Taiwanului F-16C, decât începând din anul 2011.
În al treilea rând, vânzarea are implicaţii mai largi pentru echilibrul de putere în Asia de Est. Administraţia Obama este într-o situaţie delicată. Washingtonul nu vrea să provoace China, dar nu are niciun interes ca forţele armate ale aliaţilor săi, din această parte a lumii – Japonia, Coreea de Sud şi Taiwan – să fie obligate să se retragă, în caz de forţă majoră, din faţa Armatei Populare Chineze de Eliberare. Din acest motiv, anunţarea posibilităţii redotării Forţelor Aeriene Taiwaneze reprezintă un mesaj politic clar.
Sprijinul Statelor Unite nu este diminuat şi angajamentul luat faţă de partenerii săi de securitate, va fi onorat, oferindu-le un potenţial factor de descurajare, a oricărui atac din partea Chinei.
În ciuda promovării “diplomaţiei zâmbetului”, Beijing nu renunţă la acţiuni de genul crizei provocate în 2010, în apropierea insulelor Senkaku. Asta a determinat Statele Unite să reacţioneze astfel încât să tempereze demonstraţiile de forţă chineze.
În cele din urmă, Washington este gata să vândă Taiwanului avioane de luptă F-16C, ceea ce asigură minimul necesar pentru a susţine capacitatea Forţelor Aeriene Taiwaneze de a riposta, în cazul unui conflict.
Cercetătorul Sheryn Lee concluzionează că vânzarea avioanelor americane către Taiwan înseamnă şi trimiterea, indirectă, a trei mesaje importante, către Beijing:
1. SUA menţine participarea sa la păstrarea status quo-lui în strâmtoare;
2. America nu este impresionată de demonstraţiile de forţă chineze;
3. Washingtonul rămâne garantul securităţii partenerilor săi regionali, inclusiv prin sprijinirea modernizării forţelor lor militare.
Preşedintele Chinei, Hu Jintao, a părăsit duminică, 14 noiembrie a.c., Yokohama, revenind în ţară. Acolo a luat parte la reuniunea liderilor statelor membre ale organizaţiei Cooperarea Economică în Asia şi Pacific – A.P.E.C.
A.P.E.C. este un forum economic a 21 de state interesate să promoveze comerţul liber şi colaborarea economică în regiunea continentului asiatic şi a statelor din zona Oceanului Pacific.
Înfiinţată în 1989, ca o reflectare a interdependenţei economiilor naţionale din arealul geografic menţionat, A.P.E.C. doreşte ridicarea standardelor de viaţă şi a nivelurilor de educaţie prin intermediul unei creşteri economice sustenabile. O asemenea ţintă poate consolida imaginea unei comunităţi conştiente de puterea sa, una în măsură să armonizeze interesele statelor membre.
Conform datelor oficiale, A.P.E.C. reuneşte state care au împreună 40% din populaţia planetei, realizează 54 % din Produsul Intern Brut – la nivel mondial – şi asigură 44% din comerţul lumii.
Anual, liderii ţărilor componente ale organizaţiei au o întrunire. De data asta, tema fixată, de comun acord, a fost „Schimbare şi acţiune”. Şefii de stat şi de guvern abordând acum problemele de integrare economică regională, o strategie de dezvoltare pentru regiunea Asia-Pacific, securitatea umană, cooperarea economică şi tehnică, precum şi o evaluare a realizării ţelurilor stabilite anterior.
Preşedintele Hu a expus poziţia Chinei cu privire la aceste aspecte, în cadrul reuniunii. Conform agenţiei de ştiri Xinhua, el a declarat că:”Avem nevoie să ne adaptăm la schimbările globale şi regionale ale situaţiei economice, să analizăm ştiinţific problemele presante şi cerinţele pe termen lung ale creşterii economice mondiale.”
El crede că sunt esenţiale studierea traiectoriei de creştere economică, explorarea noilor concepte, şi transformarea modelului de dezvoltare, pentru a spori calitatea şi eficienţa sa.
Atent la mesaje, Hu Jintao a pledat pentru o conlucrare mai mare în rezolvarea problemelor acute apărute în dezvoltarea economică şi socială, şi pentru abordarea chestiunilor majore care vizează interesele imediate ale populaţiei. Este necesară sporirea eforturilor în vederea unei dezvoltări economice rapide a regiunii Asia-Pacific.
În acest scop, liderul chinez a afirmat că membrii A.P.E.C. ar trebui să promoveze o creştere echilibrată, pentru dezvoltarea economică pe termen lung, stimulând astfel dinamismul intern al economiilor naţionale.
El a recunoscut că globalizarea economică a adus interesele statului chinez lângă acelea ale lumii întregi:”O Chină tot mai dezvoltată va crea oportunităţi mai mari şi va aduce contribuţii sporite la prosperitatea comunităţii mondiale.”
Preşedintele Chinei a amintit audienţei că ţara sa – cu o piaţă uriaşă, o infrastructură mai bună, o capacitate mai puternică de a sprijini industriile moderne şi cu un mediu comercial echitabil -, a atras tot mai multe companii multinaţionale, ca să investească acolo, concomitent oferind şanse sporite şi unor companii din regiunea Asia-Pacific.
Presa asiatică a multiplicat imediat mesajul constructiv al liderului chinez:“Sperăm că şi comunitatea de afaceri din Asia şi Pacific va deveni o parte activă la reformarea Chinei, la deschiderea acesteia şi la procesul de modernizare, va fructifica oportunităţile şi va împărţi beneficiile generate de prosperitatea şi progresul statului chinez”.
Un mesaj tonifiant, mai ales că acesta era emis la Yokohama, în cadrul A.P.E.C., la foarte puţin timp după participarea lui Hu Jintao la Summitul G-20, de la Seul.
*
Şi presa din Beijing, dar şi analiştii americani se întreabă, cu formulări diferite:Ce va oferi lumii, China, pe viitor, după reuniunea G-20 şi aceea a A.P.E.C.?
Stephen Roach, preşedintele societăţii Morgan Stanley din Asia, a declarat că următorii cinci ani vor fi decisivi pentru statul chinez. Chiar un punct de cotitură pentru dezvoltarea economică atât a Chinei, cât şi a lumii întregi.
China, cu o populaţie de 1,3 miliarde de oameni, se urbanizează rapid, aproape 46,6 la sută dintre locuitorii ţării trăind acum în condiţii tipice oraşelor. Acest ritm de expansiune indică un potenţial imens al cererii interne.
Martin Wolf, şeful secţiei de analiză economică de la Financial Times consideră că modelul de creştere economică a Chinei este acum mai durabil, ceea ce este benefic comunităţii internaţionale. Wolf estimează că statul chinez va deveni sursa dominantă a creşterii cererii mondiale în următorii 20-30 de ani. Astfel, China va fi din ce în ce mai mult “un motor al cererii şi creşterii mondiale”.
Oficialii de la Beijing sunt conştienţi că multe întreprinderi străine au avut enorm de câştigat din afacerile derulate în China şi se raportează la piaţa acesteia ca la principala sursă de profit în viitor.
De pildă, China a reuşit performanţa, în 2009, de a înlocui SUA, care deţinea cea mai mare piaţă de vânzare a automobilelor din lume. Şi asta în pofida crizei financiare globale!
Confirmând relaţia sa specială cu Germania, China a oferit producătorului de autoturisme BMW, posibilitatea ca acesta să aibă, în trimestrul al treilea din 2010, o creştere a vânzărilor pe piaţa chineză de 91%, comparativ cu sporirea de numai 9% pe cea americană!
Un alt exemplu lămuritor îl constituie firma GAP – de comercializare a îmbrăcămintei din SUA -, care a deschis recent primul magazin pe continentul asiatic. Intrarea sa pe piaţa chineză este parte a unei extinderi internaţionale mai mari, conform precizării lui John Ermatinger, preşedintele filialei pentru Asia Pacific a firmei amintite. El a mai declarat:” China are o cale lungă de parcurs şi un viitor luminos, o clasă de mijloc în creştere, care vrea să păstreze şi să sporească numărul actual de branduri naţionale”.
Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare a publicat un raport în luna septembrie considerând China drept cea mai populară destinaţie pentru investiţiile străine directe în lume.
Şi sunt toate şansele ca aşa să rămână în următorii doi ani!
Acelaşi raport arată că numărul de companii străine a crescut mai mult de 14.400 în primele şapte luni ale anului 2010. Adică a sporit cu 17,9%.
Acum, China constituie o şansă de redresare a economiei mondiale, prin oportunităţile oferite investitorilor şi producătorilor străini pe marea sa piaţă.
Îndemnul conducerii de la Beijing, către unii parteneri potenţiali din Europa fiind simplu:“Nu ezitaţi să cooperăm inteligent.” Germania devenind, în acest sens, din nou, un model de urmat.
Interesul general | Ion Petrescu | 
October 12, 2011 07.30 | 
Comments (0) 
Subscribe
