Posts tagged: GEOPOLITICA

VASILE SIMILEANU – dialog cu ambasadorii Irakului şi Iranului

GEOPOLITICA - VASILE SIMILEANU

Vasile Simileanu a reuşit o performanţă publicistică, în nou apărutul număr 46 (2/2012) al revistei GEOPOLITICA, dedicat perspectivei geopolitice, de la Bucureşti, a regiunii Golfului. El a intervievat şi publicat dialogurile sale cu dr. Mohammed Saed Al-Shakarchi, ambasadorul irakian şi cu dr. Bahador Aminian, ambasadorul iranian.

Interviurile merită citite integral, pentru fineţea cu care cei doi diplomaţi arabi punctează interesele naţionale ale Irakului şi Iranului, în regiunea abordată. Iată două sugestive exemple:

1. dr. Mohammed Saed Al-Shakarchi: “Eu cred că Bagdadul urmează o adevărată politică în domeniul energetic şi este în curs de adoptare a unui plan geostrategic, ce ţine cont de atuurile sale interne şi în cadrul regional. În acest context, noi nu ne temen de tendinţele regionale ale Arabiei Saudite şi Iranului, nici de alte strategii, căci noi acţionăm mai degrabă de o manieră pozitivă, bazată pe cooperare şi/sau competiţie regională.”

IRAK

PARADA FORŢELOR ARMATE IRAKIENE:


__________________________________

2. dr. Bahador Aminian: “Eu nu cred că vor fi conflicte militare în zona Golfului Persic. Nicio ţară din afara acestui spaţiu, Israel sau SUA, nu are curaj să atace militar Iranul, căci acesta este pregătit să se apere. Un proverb spune “Dacă vrei să trăieşti în pace trebuie să fii pregătit de război.” Aşadar, noi, care suntem pregătiţi să ne apărăm, vom trăi în pace. Nu ne va ataca nimeni, nu va fi niciun război. Cea mai bună cale de rezolvare a tensiunilor şi problemelor ţărilor din regiune este dialogul şi pacea. Observăm că această cale este urmată pentru rezolvarea tensiunilor regiunii.”

IRAN

Cei interesaţi de această publicaţie pot suna la 0722.704.176, sau 0722.207.617.

VASILE SIMILEANU: Invitaţie la un think tank

V.S.

Stimaţi colaboratori,

Revista Geopolitica va aborda, în numărul următor, tema de mai jos şi va avea structura menţionată.

Aşteptăm articolele dumneavoastră.

Vă rugăm să ne comunicaţi participarea până la data de 15 august 2012, menţionând titlul articolului.

Revista „GEOPOLITICA” nr. 47 cu tema:

„IRAK- STRATEGII DE SECURITATE ENERGETICĂ”

SUMAR:

EDITORIAL:
INTERVIU:
UNIVERSITAS:
EVENIMENT:
GEOGRAFIE POLITICĂ
GEOPOLITICĂ:
GEOECONOMIE:
GEOSTRATEGIE:
GEOISTORIE:
CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE
PUNCTE DE VEDERE:
STUDII DE CAZ:
SEMNAL EDITORIAL

Termen limită de primire a articolelor: 11 septembrie 2012

Articolele vor fi în limba engleză, cu rezumat în limbile engleză şi română.

Părţile grafice vor fi de format jpg, cdr 11 sau bmp.

Articolele şi părţile grafice vor avea sursele şi bibliografia.

Vă mulţumim!

PhD. Vasile Simileanu
Managing Director “Geopolitica” Journal
Vice-President Geopolitical Association
104, Turda, ap. 34, sector 1
Bucharest, Romania
Ph: +40314.298.400
+40722-704.176
e-mail: geopolytyka@yahoo.com
editura.topform@yahoo.com
www.geopolitic.ro

Oamenii s-ar putea să nu-şi amintească exact ceea ce ai făcut sau ceea ce ai spus,
dar ÎNTOTDEAUNA îsi vor aminti CUM i-ai făcut să se SIMTĂ!

Ţânţarul Grigore Cartianu şi incultura geopolitică


Pe cetăţeanul român Cartianu Grigore l-am văzut o singură dată, în slip – el şi fiinţa însoţitoare – la mare. Venise ca tot omul în concediu. Simplu. Modest. Tăcut.

Fără să pretindă ca lumea să se minuneze de apariţia sa. Să îl aplaude frenetic. Şi apoi să năvălească la chioşcurile de ziare pentru a cumpăra, într-un extaz inguidibil, buşificator şi bilibizdrocizant, fasciculele tabloide etichetate empiric Adevărul. Doar unii ştiind al cui este…

L-am urmărit apoi, amuzat, cum se zbenguia, cu un entuziasm infantil, în faţa camerei de televiziune, cu care dorea să reconstituie filmul trădării şi arestării ultimului preşedinte al Republicii Socialiste România.

Atât de încântat era de isprava sa, încât nu observa, ca orice amator în presa profesionistă, că i se sugerau trasee şi interlocutori ce conveneau, aceştia fiind dispuşi să recite, din nou, mărturii de doi bani, fie şi pentru a rămâne chipul lor în arhiva unei televiziuni ce accepta serialul de făcături comice, doar de dragul de a atrage, cu orice preţ, telespectatori naivi.

Când i-a apărut cartea pe tejghelele cu ziare nevândute mi-a fost pur şi simplu milă, atât de autorul acesteia, cât şi de cel ce a investit bani într-o poveste nedigerabilă nici de copiii acestui deceniu.

Brusc descopăr că marele editor şef al ziarului menţionat se pricepe şi la…geopolitică. Hopa Mitică!

Cam mult, pentru domnia sa. Dar dacă a intrat singur în acest areal, merită atenţia cuvenită.

Deci, cetăţeanul român Cartianu Grigore era în pană de subiecte, pentru editorialele pe care şi le (re)citeşte singur, până descoperă altă temă, şi deodată s-a luminat, prin găsirea unui titlu electrizant, propozabil a fi citibil de sute de mii de căutători ai adevărului pierdut în societatea noastră.

Titlul genial (pentru el) fiind: Băsescu şi-a încordat muşchii de ţânţar în faţa lui Obama.

L-a atacat pe preşedintele ţării? O banalitate, nu o temeritate, după 1989.

Ridicolul situaţiei este că s-a pronunţat asupra unei opţiuni de politică externă, în care Grigore Cartianu este exact Habarnam în …Statele Unite ale Americii.

Păi cum altfel poate fi catalogată naivitatea editorialistului – asta ca să fiu diplomat – care scrie cu emfază: cred că şeful statului a făcut o imensă greşeală boicotând reuniunea şefilor de stat din Europa Centrală şi de Est, găzduită de Varşovia şi avându-l ca invitat special pe preşedintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama.

Serios? I-auzi brâul!

După ce a oferit conaţionalilor săi versiunea proprie, a loviturii de stat, din decembrie 1989, (i)luminatul Cartianu îşi învaţă concetăţenii şi niţică…geopolitică!

Peste poate, coane Grigore!

Chiar dacă tot mătăluţă ai scris, cu o înverşunare demnă de o cauză mai bună:
Preşedinţia României consideră că, jucând tare în problema Kosovo, transmite un mesaj ferm spre Vest. Un mesaj cu bătaie spre Transnistria şi spre ţinutul secuiesc, zone tentate să încerce, într-un viitor incert, aventuri precum cea testată deja de Kosovo. Este un calcul cât se poate de greşit. Experienţa ne învaţă că soarta unei ţări mici sau a unei regiuni este stabilită de marile puteri ale lumii. Aşa s-a întâmplat şi cu Transilvania, cu Basarabia, Bucovina şi Cadrilaterul în zorii celui de-al Doilea Război Mondial sau la sfârşitul său, aşa se va întâmpla şi în viitor. Inclusiv soarta Kosovo a fost deja stabilită de marile puteri, indiferent dacă suntem noi de acord sau nu. Drept urmare, înţelept ar fi să ne apărăm interesele discutând cu mai marii lumii, nu boicotându-i sau trântindu-le uşa în nas. Sârbii au făcut pe durii în anii ’90 şi iată unde au ajuns!
E bine să fim fermi, dar să nu devenim caraghioşi. În fond, cine suntem noi? Un ţânţar care-şi încordează muşchii în faţa unui elefant. Ne pricepem de minune să provocăm gâlcevi la finele cărora strigăm ca nişte adevăraţi patrioţi: luaţi-l de pe mine că-l omor!

Combate tare, Rică Venturiano, pardon, Cartianu, dar confundă ţara, vremurile şi situaţiile.

Poate se îndură patronul de la Adevărul şi îl trimite la vreo bursă, peste Ocean, pentru reciclarea fondului afectiv şi a memoriei obiective a domnului editorialist.

Domnule Cartianu, mesajul dumneavoastră este sublim, dar… aplaudabil cel mult pe culoarele Parlamentului din Budapesta.

Calculul eronat vă aparţine!

Ştiţi să număraţi până la 2000?

Cam atâţia militari economiseşte – de ani buni – Pentagonul, prin prezenţa succesivă, de-a lungul vremii, a detaşamentelor naţionale româneşti în teatrele de operaţii ex-iugoslav, irakian şi afgan.

Pe acolo nu a trecut niciun militar ungur!

Pentru cauza libertăţii – susţinută de America şi aliaţii săi – nu a căzut la datorie niciun soldat din subordinea Ministerului Apărării Patriei, de la Buda şi Pesta!

Mesajul actualului preşedinte – care are hibele sale personale, ca lider cu destule umbre, pe plan intern – a fost unul demn.
Pentru ce să fi mers acolo şeful statului român?

Să fie primit câteva minute, ca umilul Marian Lupu, interimarul preşedinte al celui de-al doilea stat românesc, căruia i s-a părut apoi, dintr-un surâs al lui Barack Obama, că acesta parcă-parcă o să vină la Chişinău?

Soarta Transnistriei? Va fi tranşată în dialogul Obama-Medvedev.

Iar a iluziei Ţinutului Secuiesc? În viitoarele memorii ale pensionabilului Victor Orban.

Interesul, pe termen lung, al Statelor Unite este să aibă, în România, aliatul de nădejde de până acum.

Mai ieşiţi la soare, între două editoriale pritocite pe calculator, respiraţi aer curat, căutaţi interlocutori obiectivi, apoi creionaţi un punct de vedere sintetic, acceptabil măcar din perspectiva dorinţei de a reda – nemăsluită – o stare de fapt!

Poate nu ştiaţi…

Viitorul şef al Departamentului Apărării/DoD/Pentagonului este un om care are o relaţie amicală cu şeful statului român – Leon Edward Panetta, în prezent directorul C.I.A., cel ce a supervizat lichidarea, de către echipa SEAL, a lui Osama bin Laden.

Aşa că, preşedintele României are cea mai bună conexiune la Casa Albă.

Dacă vă place văicăreala, privind drobul de sare secuiesc, poate cântaţi la altă masă.

Că în felul acesta, nu o să primiţi prea curând viză pentru o documentare peste Ocean.

Americanii sunt sătui de fraierii lor.

Vasile Simileanu şi GeoPolitica deloc mimată

IMG_7870

Cum trebuie judecat un semen? Ieri, ca şi azi, după fapte.

Deşi trăim într-o societate unde goana nebună – după aparenţe menite a electriza conaţionali naivi – este regula numărul 1 pentru a deveni o vedetă pentru o seară, pentru un show, un tabloid de scandal, sau orice ar putea transforma un nume obişnuit într-un… renume.
Care să fie rostit de cât mai mulţi simpatizanţi ai evoluţiei artistice, politice, culturale sau (de ce nu?) într-un alcov incitant pentru casnicele ce şi-ar fi dorit, măcar o singură dată, să fie răpite de un cavaler romantic, sau cu… bani.

Ei bine, Vasile Simileanu, cel ce a lansat, menţinut, impus şi difuzat, cu delicateţe, revista de geografie politică, geopolitică şi geostrategie Geo Politica, nu a fost deloc interesat de traseul dâmboviţean indicat mai sus.

Strângând (simbolic) din dinţi, în faţa ignoranţei unor oficiali trecători, construind, cu tenacitate, atunci când alţii nu mai credeau în cauza sa, găsind aliaţi unde oponenţii taciţi nu se aşteptau, fondatorul revistei menţionate a creat – pe piaţa publicaţiilor de prestigiu, ale presei române – o tribună girată de academicienii Dan Berindei, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Mircea Maliţa şi Ştefan Ştefănescu.

Fiecare număr nou al revistei menţionate are câteva surprize imprevizibile. Colaboratori străini. Cu texte publicate aşa cum au fost livrate, în limba engleză. Lectura ulterioară oferindu-i expertului sau cititorului interesat de problematică, o evaluare deloc subminată de redacţie, a unei viziuni inedite, ca punct de plecare, argumentaţie şi concluzii finale.

Mă întreb câţi dintre “specialiştii” în geopolitică au avut decenţa – dacă nu necesara curiozitate – de a vizita Editura TOP FORM, din Bucureşti, Strada Turda, sector 1, sau au telefonat la numerele care le-ar fi putut asigura tomuri inedite despre zone calde ale lumii contemporane: 0722.207. 617 şi 0722.704.176?

Sigur că o revistă cu ţinte academice are un tiraj necomparabil cu tabloidele de scandal.

Şi nici nu este prezentată la revista presei, pentru că nu are o copertă tentantă, pentru cei mai disperaţi dintre concetăţenii noştri.

Dar, dacă o asemenea publicaţie prestigioasă ajunge în primele cabinete ale ţării, face – ca să îl parafrazez, oarecum, pe Napoleon – cât 1000 de baionete.

Vasile Simileanu a devenit – pentru cei interesaţi de achiziţii de prestigiu, în biblioteca personală – girul autorizat, necontestat, ale unor studii de calitate, deloc subminate de precaritatea documentării sau apetenţa pentru ipoteze pripite. Iar GeoPolitica s-a transformat într-o tribună a celor ce nu evaluează mutaţiile pe mapamond cu viteza rafalelor de mitralieră ale comandourilor SEAL…

~