Vasile Simileanu şi GeoPolitica deloc mimată
Cum trebuie judecat un semen? Ieri, ca şi azi, după fapte.
Deşi trăim într-o societate unde goana nebună – după aparenţe menite a electriza conaţionali naivi – este regula numărul 1 pentru a deveni o vedetă pentru o seară, pentru un show, un tabloid de scandal, sau orice ar putea transforma un nume obişnuit într-un… renume.
Care să fie rostit de cât mai mulţi simpatizanţi ai evoluţiei artistice, politice, culturale sau (de ce nu?) într-un alcov incitant pentru casnicele ce şi-ar fi dorit, măcar o singură dată, să fie răpite de un cavaler romantic, sau cu… bani.
Ei bine, Vasile Simileanu, cel ce a lansat, menţinut, impus şi difuzat, cu delicateţe, revista de geografie politică, geopolitică şi geostrategie Geo Politica, nu a fost deloc interesat de traseul dâmboviţean indicat mai sus.
Strângând (simbolic) din dinţi, în faţa ignoranţei unor oficiali trecători, construind, cu tenacitate, atunci când alţii nu mai credeau în cauza sa, găsind aliaţi unde oponenţii taciţi nu se aşteptau, fondatorul revistei menţionate a creat – pe piaţa publicaţiilor de prestigiu, ale presei române – o tribună girată de academicienii Dan Berindei, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Mircea Maliţa şi Ştefan Ştefănescu.
Fiecare număr nou al revistei menţionate are câteva surprize imprevizibile. Colaboratori străini. Cu texte publicate aşa cum au fost livrate, în limba engleză. Lectura ulterioară oferindu-i expertului sau cititorului interesat de problematică, o evaluare deloc subminată de redacţie, a unei viziuni inedite, ca punct de plecare, argumentaţie şi concluzii finale.
Mă întreb câţi dintre “specialiştii” în geopolitică au avut decenţa – dacă nu necesara curiozitate – de a vizita Editura TOP FORM, din Bucureşti, Strada Turda, sector 1, sau au telefonat la numerele care le-ar fi putut asigura tomuri inedite despre zone calde ale lumii contemporane: 0722.207. 617 şi 0722.704.176?
Sigur că o revistă cu ţinte academice are un tiraj necomparabil cu tabloidele de scandal.
Şi nici nu este prezentată la revista presei, pentru că nu are o copertă tentantă, pentru cei mai disperaţi dintre concetăţenii noştri.
Dar, dacă o asemenea publicaţie prestigioasă ajunge în primele cabinete ale ţării, face – ca să îl parafrazez, oarecum, pe Napoleon – cât 1000 de baionete.
Vasile Simileanu a devenit – pentru cei interesaţi de achiziţii de prestigiu, în biblioteca personală – girul autorizat, necontestat, ale unor studii de calitate, deloc subminate de precaritatea documentării sau apetenţa pentru ipoteze pripite. Iar GeoPolitica s-a transformat într-o tribună a celor ce nu evaluează mutaţiile pe mapamond cu viteza rafalelor de mitralieră ale comandourilor SEAL…