Cinci generali libieni au dezertat din armata lui Gaddafi

Reprezentanţi ai ministerului italian de externe, au prezentat, pe 30 mai a.c., la Roma, opt militari cu grade superioare, din Forţele Armate Libiene. Este vorba – după cum transmite agenţia Associated Press – de cinci generali, doi colonei şi un maior, care au confirmat că au dezertat din armata comandată de preşedintele Libiei, colonelul Muammar Gaddafi.

Ei au făcut un apel la camarazii lor, ca să se alăture rebeliunii care ar putea pune capăt conducerii, de patru decenii, a ţării lor, de către dictatorul Gaddafi.

Conform primelor informaţii, cei opt dezertori ar fi fugit din Libia cu 72 de ore înainte.

Fiind întrebat, de un reporter, ce forţe militare mai are liderul din Tripoli la dispoziţie, generalul Melud Massoud Halasa a afirmat că unităţile fidele colonelului Gaddafi ar mai avea doar 20% din efectivul iniţial. În plus, nu mai mult de 10 generali ar fi rămas loiali liderului Libiei.

Alt general, On Ali On a citit un apel către camarazii din armată, forţele de securitate şi poliţie, ca să abandoneze actualul regim, “în numele martirilor care au căzut la datorie pentru apărarea libertăţii.”Acelaşi înstelat a denunţat “genocidul” regimului de la Tripoli şi “violenţa desfăşurată împotriva femeilor, în diferite oraşe libiene.”

Lovitura de imagine, gândită de oficialii de la Roma, nu a fost, totuşi, 100% reuşită!

Niciunul dintre dezertori nu s-a prezentat în faţa jurnaliştilor în uniforma militară, ci în haine…civile.

Al treilea general care s-a adresat jurnaliştilor a fost Yahmet Salah. El, la insistenţa ziariştilor, dornici să afle pe ce forţe se mai bazează puterea actuală a colonelului Gaddafi, a surprins asistenţa afirmând că preşedintelui libian i se mai subordonează doar… două brigăzi, însărcinate cu misiuni represive, precum arestarea şi asasinarea rebelilor.

Invitat de oficialii italieni, la aceeaşi conferinţă, Mahmoud Shamman, emisarul Consiliului Naţional de Tranziţie/C.N.T., care funcţionează la Benghazi, a susţinut că niciuna dintre finanţările străine, promise la începutul lunii mai, nu au fost transferate C.N.T., un motiv în plus pentru ca un reprezentant al acestui consiliu să fie prezent în luna iunie, la Viena, la reuniunea OPEC.

Chiar dacă cei opt dezertori, din armata libiană, se numără acum printre cei 120 de oficiali libieni ce au preferat să îl trădeze pe preşedintele Gaddafi, afirmaţiile generalilor menţionaţi sunt – în cel mai bun caz – glume cazone!

De ce? Pentru că dacă ar fi fost adevărate, rebelii nu ar fi bătut pasul pe loc, în drumul lor spre Tripoli, iar capitala Libiei ar fi fost deja, cel puţin la periferii, sub controlul lor.

Prestaţia celor opt militari este mai degrabă o operaţiune psihologică, de încurajare a revoltei libienilor care nu s-au alăturat încă, din motive diverse, mişcării rebelilor conduşi de C.N.T..

Şi ar mai fi un amănunt! Ofiţerii care s-au alăturat anterior detaşamentelor de insurgenţi, nu numai că au primit comanda unor subunităţi, de nivel companie, batalion ş.a.m.d, ci şi o nouă uniformă de deşert, evident livrată de aliaţi – probabil de consilierii americani. O asemenea uniformă poartă şi generalul Abdel Fattah Younes, şeful militar al forţelor rebele.

De ce nu au fost îmbrăcaţi cei opt dezertori în ţinuta de campanie a insurgenţilor? Cine şi de ce are reţineri privind adevărata motivaţie a trădării lor? Ambele întrebări sunt evident retorice.

Cât de mult l-a afectat pe preşedintele Gaddafi acest act de trădare?

Exact în aceeaşi zi l-a primit la Tripoli, pe omologul său din Africa de Sud, Jacob Zuma, venit cu o misiune specială de mediere, din partea Uniunii Africane.

Nici urmă de îngrijorare pe chipul colonelului Muammar Gaddafi.

ULTIMII 10.000 DE LOIALIŞTI AI LUI GADDAFI

Amiralul Édouard Guillaud,
este şeful Statului Major al Forţelor Armate Franceze/CEMA,
din data de 25 februarie 2010.
În virtutea dispoziţiilor decretului nr.2009-869,
din 15 iulie 2009, amiralul Guillaud se află
sub autoritatea preşedintelui Republicii Franţa
şi a guvernului de la Paris,
fiind direct răspunzător de utilizarea forţelor armate naţionale
şi de conducerea operaţiunilor militare,
cu excepţia celor ce reflectă ordine speciale,
precum acelea vizând descurajarea nucleară.

Concomitent, el este consilier militar al guvernului şi are în subordine
atât pe şefii de stat major ai armatei terestre, marinei şi forţelor aeriene,
cât şi pe directorii şi şefii organismelor interarme. Comandă CEMA.

În această complexă calitate,
el a ordonat să i se prezinte o evaluare amănunţită
a situaţiei actuale a Forţelor Armate Libiene.

După ce a raportat-o preşedintelui Franţei,
amiralul a dispus ca o sinteză edificatoare
să fie pusă la dispoziţia jurnaliştilor francezi.
Spre luare aminte.

Conform estimărilor serviciului militar francez de informaţii,
Forţele Armate Libiene/F.A.L.
au un efectiv de 100.000 militari,
dotaţi cu baterii mobile de artilerie terestră şi antiaeriană,
tancuri şi transportoare amfibii blindate,
avioane de vânătoare-bombardament
şi o flotă compusă din nave de război.

Ofiţerii francezi de intelligence au estimat că
unităţile de elită ale armatei libiene
au rămas fidele colonelului Muammar Gaddafi.

Mai mult, generalii libieni contează, teoretic,
pe forţa combativă a 76.000 de militari activi
şi pe sprijinul suplimentar, în caz de nevoie,
a încă 40.000 de rezervişti. În traducere liberă,
şapte divizii şi jumătate pot acţiona în faza iniţială, dură,
a intervenţiei militare aeriene,
a Coaliţiei Voinţei, care, în mod evident,
pentru orice militar de carieră,
va fi urmată de invazia terestră,
căreia i s-ar mai opune şi patru divizii de libieni,
aparent încă fideli lui Gaddafi,
dar nu la fel de bine instruiţi, ca şi cei din F.A.L..

Ne aduce aminte de evenimentele din decembrie 1989,
din România:
colonelul Muammar Gaddafi trebuie
cât mai repede…decuplat,
de comanda armatei.

Et puis fini!/Şi apoi sfârşitul…