Libertatea asigurată de Putin (video)

Jurnalista rusă Kseniya Sobchak/Xenia Sobchak apare într-un clip video anti-Putin. Aceasta mimează că a decis să voteze pentru candidatul pe care-l susțin toți, deoarece economia țării a crescut, nivelul de trai s-a ridicat. La final se vede că Sobchak a fost obligată să spună aceste cuvinte.

Portalul UNIMEDIA – de la Chişinău, care a transmis primul această ştire – amintește că la 4 martie 2012 au loc alegeri prezidențiale în Federația Rusă. Xenia Sobchak declară că are o atitudine neutră, însă, în mod indirect, este împotriva politicii promovate de actualul premier rus, Vladimir Putin, ce candidează acum , pentru a treia oară, la postul de preşedinte al Rusiei.

Gorbaciov, Putin şi iluzia Rusiei Unite

Într-un stat democratic, faptul că un ex-preşedinte emite un atac verbal, la adresa unui lider politic aflat la putere, nu devine o tragedie, ci un moment firesc în arena publică. Într-o federaţie, condusă într-un stil evident autocratic, o asemenea ieşire, la scenă deschisă, atrage reacţii dintre cele mai surprinzătoare.

De pildă, faptul că Mihail Gorbaciov a lansat, în cotidianul “Noutăţile Moscovei”, acuzaţii, deloc facile, la adresa lui Vladimir Putin, a determinat ziarul să posteze un sondaj electronic, din start favorabil premierului rus.

Asta pentru că întrebarea pusă este formulată tendenţios: „Mihail Gorbaciov a lansat alt atac asupra lui Vladimir Putin şi asupra partidului Rusia Unită. Are dreptate sau vremea sa (politică) a trecut?”

Situaţia exprimării voturilor arăta astfel:
– Continuă Gorbi! Continuă să spui realitatea aşa cum este – 45,1%.
– El are un punct de vedere bun, acum să vedem şi câteva alternative – 15,7%.
– Sunt numai discuţii – cui îi pasă, într-adevăr ce gândeşte, într-un mănunchi de politicieni, unul despre altul? – 13,7%.
– Putin îşi face dificila misiune fără a fi distras de trecut – 3,9%.
– Du-te de aici, bătrâne! Ar fi fost mai bine dacă nu erai! – 19,6%.
– Nu ştiu – 2%.

De fapt, ce s-a întâmplat? La împlinirea, acum, a două decenii, de la puciul menit a reinstaura stilul totalitar la Kremlin, Mihail Gorbaciov a făcut unele afirmaţii privind situaţia actuală din Federaţia Rusă.

În acest context, ultimul preşedinte al defunctei Uniuni Sovietice a deplâns faptul că liderii ruşi de azi nu au alt interes decât menţinerea propriei lor puteri. El a comparat partidul lui Putin, Rusia Unită, cu Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, al cărui grabnic sfârşit a constituit cenuşa unui sistem pe care a călcat, fără niciun regret, Boris Elţîn.

De altfel, şi într-o serie de remarci, făcute publice la debutul acestui an, Gorbaciov l-a mai acuzat pe Putin şi echipa sa de menţinere a Federaţiei Ruse într-o postură înapoiată, în raport cu alte state.

Concret, Mihail Gorbaciov a declarat, într-un interviu acordat revistei germane “Der Spiegel”, că „ei vor să ne tragă înapoi, în trecut, în timp ce ţara are mare nevoie de modernizare.”

El şi-a îndemnat conaţionalii să nu fie de acord cu intenţia lui Putin de a reveni la Kremlin, după alegerile din luna martie 2012. De ce? Pentru simplul motiv că Vova (alias Vladimir Putin) nu doreşte decât să rămână la putere, “dar nu să rezolve problemele.”

Doar Putin a fost ţinta reproşurilor fostului reformator rus, atât de lăudat de occidentali? Nu. La fel de criticată a fost şi opoziţia, inclusiv miliardarul Mihail Prohorov, care a format recent propriul său partid – declarat de dreapta – cu scopul de a deveni a doua formaţiune politică importantă, în Duma de Stat/ Gosudarstvennaia Duma, după apropiatele alegeri parlamentare. Gorbaciov nu a ezitat să afirme că “toate partidele sunt doar păpuşi, în mâinile regimului!”

Şi în luna februarie a.c., când a împlinit venerabila vârstă de 80 de ani, el a declarat că îi este efectiv ruşine de elita Rusiei.

Mihail Gorbaciov a mai deplâns faptul că este artificial menţinut misterul în legătură cu cine dintre componenţii actualului tandem politic, de la Moscova, Medvedev şi Putin, va candida la alegerile prezidenţiale din 2012. Un mister ce trădează o vanitate clară la cel mai înalt nivel în statul rus.

Nu în cele din urmă, Gorbaciov a mai avertizat, clasa politică din Federaţia Rusă, că o posibilă revoltă populară, cu ample manifestaţii de stradă, comparabile, ca amploare şi efecte. cu cele caracteristice “primăverii arabe”, ar putea zdruncina actuala putere.

A fost Gorbaciov altfel decât este Putin azi?

Istoricul rus Pavel Stroilov a copiat 30.000 de pagini arhivate de Fundaţia Gorbaciov, unde a poposit pentru o cercetare amănunţită a documentelor originale. Acestea au fost puse ulterior şi la dispoziţia revistei SPIEGEL.

Ce indică documentele respective? Mihail Gorbaciov a fost un om duplicitar şi nu de puţine ori a făcut înţelegeri secrete cu radicalii din partidul comunist şi cu liderii militari.

Deşi fostul reformator sovietic a fost lăudat de occidentali, pentru că nu a recurs la manu militari, pentru a menţine U.R.S.S., nu sunt date clare, nici până azi, în legătură cu aprobarea sau nu, de către el, ca preşedinte al Uniunii Sovietice, a represiunilor militare din Georgia, Lituania şi Azerbaidjan, unde populaţia a manifestat contra guvernului rus, între 1989 şi 1991.

Dar, în schimb se cunoaşte că intervenţiile dure, ale trupelor sovietice, au dus nu doar la împrăştierea demonstranţilor, ci şi la uciderea a 114 azerbaidjeni, 20 de georgieni şi 14 lituanieni. Alte manifestaţii, de intensitate comparabilă cu cele amintite, fiind în Transnistria şi Asia Centrală.

Într-unul dintre documentele fotocopiate şi prezentate de revista germană, este şi afirmaţia lui Gorbaciov, făcută liderului formaţiunii social-democrate vest-germane, Hans-Jochen Vogel, la două zile după sângeroasa represiune a manifestaţiei din Tbilisi:”Aţi auzit despre evenimentele din Georgia. Inamici notorii ai Uniunii Sovietice acţionează acolo. Ei abuzează de procesul democratic, scandează sloganuri provocatoare şi chiar solicită dislocarea unor trupe NATO în republică. Am avut dreptate să avem o abordare fermă în confruntarea cu aceşti aventurieri şi să apărăm perestroika – revoluţia noastră. ”

Duşmanii pedepsiţi, prin împuşcare, de trupele sovietice? 17 femei şi trei bărbaţi din Tbilisi, toţi manifestanţi paşnici!

De fapt, şi la şedinţa Biroului Politic al P.C.U.S., din 4 octombrie 1989, Mihail Gorbaciov a comentat faptul că 3.000 de demonstranţi au fost împuşcaţi, pe 4 iunie, acelaşi an, în Piaţa Tiananmen, din Beijing, în maniera următoare:”Trebuie să fim realişti. Trebuiau să se apere. Şi noi la fel. 3.000 de oameni? Şi ce dacă? ”

Observaţi? Ironia sorţii face ca Gorbaciov ieri, Putin azi, să aibă aceleaşi reacţii faţă de chestiuni precum raportarea Kremlinului la situaţia din Georgia.

După Elţîn – întemeietorul Federaţiei Ruse -, Putin – cel ce i-a imprimat ordine interioară şi fermitate în relaţia cu Occidentul – şi Medvedev – care încearcă, aproape cu disperare, să vopsească gardul, deşi dincolo de acesta se află leopardul Vova – viitorul democrat al Rusiei pare o glumă ce va îngheţa zâmbetele pe chipurile multor lideri europeni.

Ruleta rusească continuă să se învârtă şi nu puţini au pariat că bila prezidenţială se va opri, în martie 2012, la un număr ( de alegători) de culoare roşie.

Putin nu va fi pensionar în 2012

De 19 ani, la 12 iunie, puterea de la răsărit sărbătoreşte Ziua Rusiei. De ce? La 12 iunie 1990, întâiul Congres al Deputaţilor Poporului, din Federaţia Rusă, a adoptat Declaraţia de Stat privind Suveranitatea Republicii Socialiste Federative Ruse.

Instituirea funcţiei de preşedinte, adoptarea noii constituţii, a drapelului şi a imnului naţional, ca şi a stemei de stat nu au fost decât reperele cadrului în care, la 25 decembrie 1991, a fost adoptată noua titulatură – Federaţia Rusă.

Pe 9 iunie a.c., preşedintele Dmitri Medvedev a semnat decretele prin care au fost conferite Premiile Naţionale ale Federaţiei Ruse, pe 2010, pentru literatură şi artă, pentru ştiinţă şi tehnologie şi pentru realizări remarcabile în domeniul umanitar. Acest ultim premiu fiind atribuit regelui Juan Carlos I al Spaniei. Un semnal inteligent, spre polul occidental al Europei.

Tot pe 9 iunie, după participarea la reuniunea dedicată siguranţei mediului înconjurător, Dmitri Medvedev s-a deplasat în Regiunea Nijni Novgorod.

Indicii publice că şeful statului rus îşi menţine promisiunea de a se ocupa de priorităţile sale, până la data când va anunţa public dacă va mai candida pentru un al doilea mandat prezidenţial.

În schimb, premierul Vladimir Putin continuă să surprindă presa străină, cu apariţii publice tipice campaniilor electorale americane.

Aşa se explică prezenţa sa pe plaja de la Soci, alături de un grup de tineri, cu care a cântat, acompaniat la chitară, o melodie clasică pop, din epoca sovietică.

El a preferat să ajungă acolo cu o barcă cu motor, pentru a purta un dialog, evident mediatizat, cu 37 de voluntari pentru construcţiile necesare Jocurilor Olimpice, din iarna anului 2014.

Mesaj limpede către conaţionalii săi: atunci va fi prezent în tribuna oficială. Fie ca preşedinte, la al treilea mandat, fie ca premier, cu Dmitri Medvedev în stânga sa, ca la parada de la 9 mai 2011, din Piaţa Roşie. Orice ofiţer ştiind că în dreapta stă întotdeauna comandantul…

Grupului inedit de pe plajă i s-au alăturat vedeta de muzică pop Vera Brejneva, cântăreţul de melodii folk şi pop Oleg Mitiaiev şi duetul pop Uma2rman.

Ei i-au cântat lui Vladimir Putin melodia „Vova te-am aşteptat atât de mult!”

Pe timpul dialogurilor informale, purtate în apropierea focului aprins pe plajă, premierul rus a declarat că Jocurile Olimpice sunt importante pentru că răspund aşteptărilor populaţiei de a se bucura de festivităţi deosebite.

Ziarul „Komsomolskaia Pravda” a precizat că Putin a evitat întrebările vizând candidatura sa la alegerile prezidenţiale din 2012, dar a surâs tinerilor, după ce li s-a confesat: „este prea devreme, pentru mine, să devin pensionar!”

Într-un asemenea context, Vladimir Putin a primit cu plăcere un compact disc, cu cântece umoristice despre el, afirmând, relaxat, că îi place parodia de bună calitate.

El a cântat o melodie a vedetei pop Alla Pugaciova, alături de tinerii prezenţi pe plajă, cea intitulată „Nu noi am făcut această lume.”

Jurnaliştii ruşi îşi amintesc că premierul a acţionat, de o manieră similară, pentru a mări şansele partidului său Rusia Unită şi la alegerile pentru Duma de Stat.

În luna mai a.c., conştient că alegătorii au dezamăgiri majore şi trebuie altfel mobilizaţi, pentru a vota în favoarea celor ce conduc acum federaţia, Vladimir Putin a creat Frontul Poporului din întreaga Rusie, în care deja a atras, sub diferite forme, circa 400 de organizaţii.

În plus, la întâlnirea de pe plajă, Putin a afirmat, pentru prima oară, că acest bloc electoral este deschis şi cetăţenilor care se înscriu individual.

Pe 9 iunie, premierul rus a invitat, în biroul său, o droaie de jurnalişti, ca să consemneze mesajul lui pentru mediul universitar şi cel de afaceri.

El a cerut miniştrilor prezenţi să coopereze adecvat pentru punerea în aplicare a Programului Federal „Limba Rusă”, astfel încât în anul 2012 să aibă loc deschiderea, în Franţa, a “Sezonului de limbă şi literatură rusă”.

Ziariştii invitaţi la reuniunea guvernului au notat fraza cheie, rostită de Putin: „conservarea şi promovarea limbii ruse este o problemă naţională şi una dintre priorităţile noastre absolute. În acest scop am alocat 2,5 miliarde ruble pentru Programul Federal „Limba Rusă”, prevăzut a se derula până în 2015.” Alt semn de statornicie, în vârful ierarhiei de stat, a oratorului.

Şi cum tradiţia veştilor bune – în ajunul sărbătorii naţionale – este respectată, cu sfinţenie, compania rusă de automobile Sollers şi cea de peste Ocean, Ford America’s Inc au semnat un acord – devenit public tot pe 9 iunie -, privind o cooperare reciproc avantajoasă.

Astfel, până la finele anului în curs, fabrica patronată de cele două companii – numită simbolic Ford Sollers – va deveni unul dintre cei mai puternici producători de maşini din Rusia.

La Moscova, acest proiect este considerat unul de neegalat, deoarece constituie un prim exemplu de parteneriat cu drepturi depline şi echitabile, între o firmă din Rusia şi una străină.

Se are în vedere lansarea a şase noi modele de autoturisme şi o producţie anuală de 350.000 de maşini.

Compania rusă nu va fi responsabilă doar pentru asamblarea autovehiculelor, ci va avea şi un centru de cercetare ştiinţifică, un birou de design şi o producţie integrală a motorului utilizat de autoturisme.

Ce va câştiga firma americană? O reţea de dealeri pusă la punct într-una dintre cele mai mari pieţe de autoturisme din lume.

Iar compania rusă? O şansă unică de dezvoltare, la nivel naţional, cu clienţi tentaţi de noile autoturisme, aproximativ 30% din producţia anuală fiind deja planificată să fie exportată în Comunitatea Statelor Independente.

Pe plan militar, lucrurile sunt însă mai complexe. Chiar dacă această săptămână a fost marcată, începând de luni 6 iunie, până vineri 10.06.2011, de primul exerciţiu în comun al NATO cu Rusia, numit „Vigilant Skies 2011”, la finalul şedinţei Consiliului NATO-Rusia, de la Bruxelles, din 8 iunie, ministrul rus al apărării, Anatoli Serdiukov, a declarat presei că Alianţa ignoră îngrijorările Moscovei privind propusul scut de apărare europeană.

Serdiukov a precizat că diferendul principal este generat de garanţia cerută de Rusia, conform căreia scutul european nu va intercepta rachetele balistice ruse. O formulare cel puţin interesantă! Pentru că acceptă, teoretic, posibilitatea ca acestea să pornească spre arealul european occidental.

În absenţa unui acord cu NATO, în problema sistemului antirachetă, Rusia va dezvolta propriile sale forţe ofensive nucleare – a mai declarat Anatoli Serdiukov.

Atent cu oaspetele său, secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen a reamintit faptul că Alianţa este responsabilă pentru toate ţările membre şi nu are de gând să împartă, această răspundere, cu statele care nu sunt membre.

Viziunea Cartierului General al NATO este dezvoltarea a două sisteme independente antirachetă, aliat şi rus, dar cu un obiectiv comun şi o conlucrare pe măsură.

Vremea confruntărilor militare a trecut în Europa. Cea a cooperării efective, între Rusia şi NATO, între Rusia şi Statele Unite, este încă în faza încrederii rezervate, salutară, dar insuficientă.

Ucraina de Vest nu a sărbătorit Ziua Victoriei

Preşedintele ucrainean Viktor Ianukovici a criticat dur autorităţile municipale, din oraşul Liov, pentru decizia lor de a nu lua parte la festivităţile de comemorare ale victoriei împotriva Germaniei naziste.

Aşa cum precizează agenţia rusă de presă RIA Novosti, la conferinţa de presă pe care a susţinut-o luni, 9 mai a.c., preşedintele a declarat: “Cred că acest lucru este lipsit de respect pentru generaţia care a indeplinit misiunea sa în ceea ce priveşte generaţia noastră. Aceasta este o decizie foarte proastă “.

Liderul ucrainean a cerut structurii decizionale teritoriale din Liov şi tuturor locuitorilor din regiune să acorde mai multă atenţie subiectului: “Susţin ideea că nu trebuie niciodată să uităm pe cei care au creat această zi pentru noi”.

În luna mai 2010, Consiliul Regiunii Liov a aprobat o decizie de a nu mai numi sărbătoarea tradiţională, din 9 mai, Ziua Victoriei, ci Ziua Memoriei Victimelor celui de-Al Doilea Război mondial.

Acelaşi forum parlamentar local a decis să nu mai fie folosit termenul de Marele Război Patriotic în documentele oficiale, înlocuindu-l cu sintagma Al Doilea Război Mondial.

RIA Novosti recunoaşte – era şi timpul! – că regiunea Liov a fost parte a Poloniei, înainte de Al Doilea Război Mondial, şi parte a Imperiului Austro-Ungar, în perioada ocupaţiei străine şi a divizării statului polonez.

Orientarea pro-occidentală a Ucrainei de Vest este cunoscută nu doar la Varşovia, ci şi la Bruxelles.

De altfel, la începutul acestui mileniu, în rândurile unor oficiali ai comunităţii euroatlantice se vorbea de varianta divizării Ucrainei, partea estică urmând a rămâne sub controlul Moscovei, iar cea vestică alăturându-se arealului extins al Uniunii Europene.

După cum se ştie, preşedintele Ianukovici a câştigat alegerile datorită sprijinului masiv primit din partea răsăriteană, ortodoxă şi pro-rusă, a Ucrainei, în timp ce adversarul său principal – fostul prim-ministru Iulia Timoşenko – şi-a construit întotdeauna campaniile ei electorale bazându-se pe naţionalismul locuitorilor din zona apuseană, predominant catolică.

Imaginile difuzate de televiziunea Russia Today/Rusia Azi tind să deturneze sensul revoltei tinerilor din Liov, care nu au vrut să îi lase să sărbătorească Ziua Victoriei pe veteranii ultimei conflagraţii mondiale.

La Moscova se respinge şi acum ideea că şi alte teritorii ex-sovietice, aidoma republicilor baltice, vor să iasă din chinga absolutismului de tip răsăritean şi să se alăture uniunii democraţiilor occidentale.

Ucraina rămâne un stat cu două identităţi, opuse, nu complementare, în spaţiul geopolitic imprevizibil existent între Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă.

NOUA FORŢĂ DE DESCURAJARE A NATO

Planul de apărare antirachetă al statelor membre ale Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic nu are nimic ce ar putea fi considerat element ostil unei ţări care nu face parte din NATO, precum Federaţia Rusă. Dimpotrivă. Aşa cum se poate observa din imaginile succesive care urmează, acesta poate asigura, precum am mai scris, şi protecţia unor zone adiacente, cum ar fi Republica Moldova şi Georgia.

1. Sistemul de comunicaţii prin satelit – în infraroşu – preia căldura emanată de rachete balistice ostile lansate spre o ţintă NATO.
2. Informaţia este transmisă la staţiile de la sol pentru prelucrare.
3. Datele procesate sunt apoi trimise la structura de comandă şi control a Alianţei Nord-Atlantice.

Structura aliată de comandă şi control transmite informaţia la sistemele de senzori şi arme din regiune.
După ce motoarele rachetelor au epuizat combustibilul, deci practic nu mai degajă căldură, satelitul nu le mai poate detecta prin infraroşu.

1. Gama de senzori pe termen lung, cum ar fi AN/TPY-2, radarul american de înaltă rezoluţie şi fregata olandeză utilizată pentru comanda de pe mare a apărării anti-aeriene, (ADCF), continuă să urmărească racheta pentru a ajuta sistemul de comandă să calculeze variante posibile pentru a o distruge.
2. Informaţia este concomitent difuzată senzorilor şi sistemelor de arme.

Sistemul de comandă are posibilitatea de a doborî rachete ostile în straturile superioare sau inferioare ale atmosferei. Cu cât timpul de localizare al rachetei este mai lung, cu atât precizia loviturii de anihilare este mai mare.
Sistemele de lovire la altitudine inferioară includ bateriile Patriot aflate în dotarea forţelor armate germane şi olandeze, conectate la reţeaua defensivă a NATO.

*
Merită a fi reţinut şi faptul că în noul concept strategic al Alianţei Nord-Atlantice, considerat documentul care defineşte natura fundamentală a rolului NATO în lume, statele aliate se angajează “să se apere reciproc împotriva oricărui atac, inclusiv contra noilor ameninţări la adresa siguranţei cetăţenilor noştri”, fără a fi definită o limită geografică a teatrului propriu de operaţiuni militare.

În traducere liberă, armele nucleare americane vor rămâne în Europa în pofida apelurilor Germaniei şi ale altor state aliate, din Occident, ca acestea să fie retrase de pe bătrânul continent. De unde şi actualitatea celebrului îndemn:”ciocul mic şi joc de glezne…”. Pentru Berlin.

MATERIAL PRELUAT DE ARENA.MD