Furtună la Teheran: Khamenei versus Ahmadinejad

Pentru cei ce propagau absenţa oricărui pericol, de ordin militar, din partea Iranului, atât în prezent, cât şi în viitor, ceea se petrece acum, la Teheran, este incredibil, dar adevărat.

Lupta surdă, dusă până acum în culise, între liderul spiritual al Iranului, aiatolahul Ali Khamenei şi preşedintele Mahmoud Ahmadinejad, a intrat în faza confruntării publice. Cu accente ridicole.

Ultima sintagmă se justifică având în vedere acuzaţia adusă, de înalţii prelaţi, unui număr de 25 de fideli ai preşedintelui Ahmadinejad. Toţi fiind arestaţi acum pentru simpla bănuială că ar fi…magicieni!

Printre ei se află şi Esfandiar Rafim Mashaei, care coordona echipa prezidenţială, omul de încredere al lui Ahmadinejad.

Cum preşedintele iranian nu putea fi învinuit că ar fi agent american, israelian sau saudit, iar puterea sa se bazează pe sprijinul Gărzii Revoluţionare, cunoscută pentru represiunea brutală a manifestaţiilor opoziţiei din această ţară, trebuia căutat alt pretext care să ducă la… demiterea lui Ahmadinejad!

Pretextul pueril – cel vizând presupusa deţinere, de către cei arestaţi, a unor „aptitudini speciale în metafizică şi conexiuni cu lumi necunoscute” – indică o grabă a tranşării luptei pentru controlul suprem al puterii în stat.

Numai că, planul clericilor de a-l discredita astfel pe preşedintele ţării ar putea avea efecte inverse, susţine Hadi Ghaemi, director executiv al Campaniei Internaţionale, pentru Drepturile Omului, în Iran.

Cum dogma prelaţilor iranieni pierde teren, la un popor cu o medie de vârstă între 35-40 de ani, proliferează credinţele tradiţionale, axate pe reîntoarcerea lui Mesia, sfârşitul lumii şi magiile spiritelor invizibile.

Culmea ironiei – sau a calculului politic – este faptul că însuşi preşedintele Ahmadinejad a invocat efectele unor puteri supranaturale, memorabilă, până azi, fiind declaraţia sa, din 2005, când, la revenirea în ţară, după ce a ţinut o alocuţiune în Adunarea Generală a O.N.U., a afirmat că pe timpul discursului său, şefii de stat străini, prezenţi în sală, au rămas încremeniţi, fiind incapabili să clipească timp de o jumătate de oră!

Conform postului de televiziune ABCNEWS, conducerea religioasă de la Teheran îl urmărea de mult timp pe Esfandiar Rafim Mashaei, considerat inspiratorul gândirii politice şi religioase a lui Ahmadinejad. El nu era doar şeful personalului prezidenţial, ci şi cel mai apropiat consilier al preşedintelui iranian. Arestarea sa a fost practic decisă atunci când s-a aflat că Ahmadinejad are intenţia să îl desemneze ca succesor al său, la preşedinţia Iranului.

De ce a dispus aiatolahul Ali Khamenei o asemenea măsură?

Pentru că înalţii prelaţi, din jurul său, se tem de Esfandiar Rafim Mashaei.

Motivul? Hadi Ghaemi susţine că Mashaei este un naţionalist, ce a lansat un slogan cu succes la conaţionalii săi:„punem pe primul loc Iranul.” Deci nu islamul! El ar dori o marginalizare a rolului clerului în stat. Aceste opţiuni ale sale sunt susţinute de clasa iraniană mijlocie, sătulă de omniprezenţa şi omnipotenţa purtătorilor de sutane negre.

Arestarea celor 25 de oameni loiali preşedintelui Ahmadinejad indică acutizarea confruntării dintre acesta – ales prin vot, de către iranieni – şi aiatolahul Khamenei, care a fost numit lider religios.

O asemenea luptă pentru putere nu ar fi avut ecou în America, dacă nu ar exista preocuparea, justificată, privind răspunsul clar la întrebarea:
la cine se află acum valiza cu butonul menit a declanşa lansarea primei arme nucleare iraniene, despre care serviciul german de contraspionaj afirma că este operaţională din ianuarie 2011?

Iar în Orientul Mijlociu, ca din întâmplare, în luna februarie începeau revoltele… în unele state arabe.