MULT ZGOMOT, pentru nimic – în Siria

Pentru un ochi atent, de militar, schimburile de focuri şi proiectile, peste graniţa turco-siriană nu au nimic de a face cu războiul, ci doar cu mimarea acestuia, pentru a furniza diplomaţilor, de la Ankara şi Damasc, un mijloc suplimentar de presiune – evident discutabilă – asupra potenţialilor parteneri de dialog, la o conferinţă dezirabilă de pace, girată – în viziunea Siriei – de China şi Rusia, care, spre deosebire de Statele Unite s-ar fi dovedit, până acum, neimplicate de o parte a baricadei.

O idee preluată şi difuzată, cu plăcere, de postul TV Rusia Azi, deşi realitatea din teren este alta. Nu întâmplător premierul turc a atenţionat liderii din Beijing, Moscova şi Teheran că vor răspunde, în faţa istoriei, pentru eroarea de a sprijini un regim din cauza căruia au murit, pe timpul lunilor prelungite de revoltă, mii şi mii de sirieni. Civili şi militari. Până la urmă, într-un fel sau altul, cheia detensionării situaţiei este la superputerea lumii. De (in)decizia SUA depinde stingerea focarului aprins într-o ţară care mai are o bază militară navală rusă. Este aliata Iranului. Şi sprijină insurgenţii palestinieni. Un anacronism geopolitic fără şanse de supravieţuire, pe termen lung.

Grav este mesajul emisiunii RT, care susţine că ONU şi Liga Arabă nu mai reprezintă foruri demne de a veni cu soluţii viabile. De unde şi sugestia, subliminală, a unui nou triumvirat: Rusia, China şi SUA. Vis a la Putin…