Premierul Erdogan a preluat comanda armatei turce

Premierul Erdogan, însoţit de generali, pe timpul vizitei la Mausoleul lui Mustafa Kemal Atatürk

Lucrurile încep să se limpezească, pentru opinia publică turcă, privind modul în care preşedintele şi premierul Turciei au premeditat reglarea conturilor cu foştii lideri militari. Şi asta datorită modului în care tratează acum relaţia cu noua conducere a armatei turce. Presei din Ankara i se furnizează numai informaţiile ce întăresc imaginea premierului Recep Tayyip Erdogan, de om politic care „a pus şaua” pe structura de comandă a Forţelor Armate Turce.

De pildă, aşa cum scrie cotidianul „HURRIYET”, şedinţa Consiliului Suprem Militar/C.S.M. a început, pe 1 august 2011, într-o formulă nouă, în absenţa şefului statului major general şi a liderilor celor trei categorii de forţe armate. Toţi cei patru generali ceruseră să li se aprobe trecerea în rezervă. O solicitare asupra căreia nu s-a luat încă o decizie.

Faţă de şedinţa din anul 2010, unde liderul armatei era partenerul premierului, acum la prezidiu este doar Erdogan

În sala de şedinţă, pentru prima oară, la prezidiu se afla doar premierul Erdogan, iar primul din dreapta sa era cel însărcinat să îndeplinească acum rolul de şef al armatei turce, generalul Necdet Ozel.

Necdet Ozel este considerat generalul favorabil materializării ideilor premierului turc

Această repoziţionare arată că acum statul major al armatei este sub autoritatea şefului guvernului “ca în toate ţările democratice.” O glumă bună, de vreme ce în alte state din NATO, precum SUA, preşedintele ţării exercită rolul de comandant constituţional al forţelor armate.

Anterior demisiei celor patru generali amintiţi, premierul turc avea în stânga sa, ca partener, pe fostul şef al armatei. De data asta, noul ministru desemnat al apărării, Ismet Yilmaz, pentru întâia dată prezent la o şedinţă a C.S.M., a fost poziţionat în stânga lui Erdogan.

Ziarele din Ankara au preluat enunţul oficial:”pentru prima oară, din 27 mai 1960, ordinea aşezării în Consiliul Militar Suprem a fost schimbată.” Semn că premierul a ajuns la clipa visată de când a preluat conducerea guvernului turc – subordonarea totală a armatei.
A doua, în NATO, după cea americană, din perspectiva efectivelor militare.

Lucrurile nu sunt totuşi atât de simple pe cât par!

Erdogan a ţinut să arate presei, cu ocazia vizitei la Mausoleul lui Atatürk,
deferenţa cu care este urmat de generalii promovaţi în aceste zile

Ştiind sensibilitatea militarilor faţă de memoria părintelui statului laic turc, premierul Erdogan şi-a început prima zi de lucru, din această săptămână, la Mausoleul lui Mustafa Kemal Atatürk, deşi are o cu totul altă viziune privind rolul forţelor armate în Turcia. El a fost însoţit de o serie de generali, armata considerându-se gardianul viziunii lui Atatürk, de menţinere a republicii proclamate în anul 1923, ca un cadru de modernizare a ţării.
Erdogan a notat în uriaşul registru al vizitatorilor monumentului amintit:”Forţele noastre armate fac un progres major în îndeplinirea îndatoririlor de apărare şi prin îmbunătăţirea viziunii lor.”

Ulterior, la sosirea în sala de şedinţă a C.S.M., pe lista discuţiilor a rămas clarificarea situaţiei a 14 generali, care acum se află în spatele gratiilor, sub acuzaţia de tentativă de lovitură de stat. Ceea ce înseamnă că nici preşedintele, nici premierul nu pot ignora simpatia de care se bucură cei privaţi de libertate, chiar dacă amândoi ar fi preferat să elimine acest punct de pe ordinea de zi a Consiliului Militar Suprem.

De altfel, numai 9 generali, din cei 14 meniţi să participe în mod curent, au fost prezenţi la reuniunea C.S.M., deoarece ceilalţi cinci sunt printre cei 250 de militari arestaţi, pentru ceea ce este considerată tentativa de lovitură de stat, din anul 2003.

Şedinţa C.S.M. a durat doar 50 de minute, deoarece premierul a fost pus în situaţia delicată de a nu putea decide nimic în consiliu. De ce? Conform articolului 34, din Legea Personalului din Forţele Armate Turce, nicio hotărâre privind promovarea sau pensionarea unor lideri militari nu se poate face decât după numirea noului şef al statului major general turc şi a şefilor forţelor terestre, aeriene şi navale.

Imediat după şedinţa C.S.M. – planificată a se derula pe parcursul a patru zile –, Erdogan a avut o întâlnire cu ministrul justiţiei, căruia i-a cerut imperativ să găsească o soluţie de modificare a articolului buclucaş. Apoi l-a chemat la el pe generalul Ozel, cu care a discutat, aproape două ore, ceea ce nu a rezolvat în consiliu, inclusiv depăşirea impasului creat de articolul 34.

Premierul a decis, generalul execută ordinele…

Abia după acest ultim dialog, jurnaliştii au fost informaţi că pe 30 iulie seara, la întâlnirea preşedintelui Abdullah Gul, cu premierul Recep Tayyip Erdogan şi generalul Necdet Ozel – generată de demisia generalului Işik Koşaner, fostul şef al statului major general turc şi de gesturile similare ale şefilor celor trei categorii de forţe armate – s-a decis numirea generalilor: Hayri Kivrikoglu – la forţele terestre, Murat Birgel – la forţele navale şi a lui Servet Yoruk – la jandarmerie.

La forţele aeriene nu a fost numit generalul-locotenent Mehmet Erten, deoarece generalul Ozel a raportat că statul major general turc consideră că acesta nu are experienţă operativă. Abili, preşedintele şi premierul au acceptat să nu fie numit Erten. Semn public că nu îşi impun voinţa în chestiuni strict profesionale. Praf în ochii naivilor…

Ce vrea Erdogan? Întărirea controlului civil asupra armatei.

Nu doar prin plasarea sa, singulară, la prezidiul Consiliului Militar Superior, ci şi prin numirea unor generali în care să aibă încredere. Urmând ca aceştia să nu mai sprijine cauza celor arestaţi sub acuzaţia de complot împotriva reprezentanţilor aleşi ai poporului. Până la şedinţa finală de joi, 4 august a.c., armata turcă are patru generali cu demisiile în aşteptare, trei care urmează să fie numiţi şi un interimar la conducerea statului major general – generalul Ozel, ce va căpăta oficial comanda pe 4.08.2011.

Chiar dacă îi place să pozeze în liderul autoritar, anumite îndoieli tot a avut Erdogan, deoarece după întâlnirile succesive, cu ministrul justiţiei şi apoi cu generalul Necdet Ozel, el s-a consultat şi cu şeful agenţiei de informaţii a Turciei şi ministrul de interne.

Erdogan a promis o nouă constituţie, democratică, pentru Turcia. Deocamdată, şi la sediul Uniunii Europene, dar şi în Statele Unite se observă doar pofta sa de putere, una amplificată şi de decapitarea conducerii armatei turce.

Nu este exclus ca premierul să fie marcat de aforismul turc:
” Pregăteşte-te de nenorociri înainte ca ele să apară.”
El însuşi pare a fi una, pentru liderii militari…