O etichetă valabilă pentru cei încremeniţi în proiectul propriei limitări intelectuale.

Doamna Lucia Hossu Longin rescrie istoria evenimentelor din decembrie 1989. La TVR.

Adică pe bani publici.

Azi am vizionat, pe TVR2, întâmplător, episodul dedicat Timişoarei, din sângeroasa lună a anului amintit.

Un documentar în care se perindau, prin faţa camerei de filmat, oameni care au trăit momente din nefericitele clipe ale schimbării la faţă a României.

Conform montajului madamei menţionate povestea confruntării dintre timişoreni şi autorităţi era aidoma înfruntării dintre Scufiţa – culmea! – Roşie şi lupul cel rău.

Şi asta se numeşte…reconstituirea adevărului istoric!

Dacă nu este o naivitate – şi nu este! – constituie o batjocorire a memoriei colective, o mistificare a istoriei reale, încă ascunsă, sau nerecunoscută oficial, a loviturii de stat, în care Moscova nu a fost deloc…

… fecioara Răsăritului lui Gorbaciov.

Protagoniştii serialului exprimă partea lor de adevăr. La nivelul cetăţenilor simpli, cu viziuni focalizate pe cele trăite atunci, pe străzile Timişoarei.

Deci, la nivelul strict uman, emoţionant, dar incomplet.

Nivelul geopolitic şi cel al serviciilor secrete implicate în răsturnarea lui Ceauşescu, persiflate aiuristic de o amatoare, precum madama amintită indică marea manipulare postdecembristă, ediţia 2013.

Şi asta se întâmplă la televiziunea publică a domnului Claudiu Săftoiu. Fost director al unui serviciu autohton de informaţii, de tip occidental.

Bravos naţiune! Halal televiziune!

Un timid, care nu a avut curajul să-i spună doamnei Lucia Hossu Longin:

– Măcar precizaţi la începutul şi finalul fiecărui episod, din serialul dumneavoastră: “Opinii subiective, incomplete”…

Şi au trecut 24 de ani de la Congresul al XIV-lea al P.C.R., unde a fost reales Nicolae Ceauşescu.

Dar Lucia Hossu Longin menţine spiritul mistificării adevărurilor incomode.

Cele despre lovitura de stat din decembrie 1989.

Recunoscută de generalul Victor Atanasie Stănculescu, motiv pentru care mai stă şi azi în spatele gratiilor.

Televiziunea publică a transmis, în direct, de la Ţebea, un spectacol folcloric în care telespectatorii au putut citi şi reciti, până la lehamite şi scârbă, înscrisurile ce promovau omnipotentul organizator al evenimentului dedicat comemorării lui AVRAM IANCU.

Organizatorul fiind Consiliul Judeţean Hunedoara, al cărui preşedinte are o anumită apartenenţă politică, dar ce mai contează!

Dacă expertul, în relaţii publice, elegantul Ion Stavre, tocmai a primit însărcinarea să evalueze calitatea emisiunilor, poate se uită şi la cea difuzată duminică 9 septembrie. La mişto!

Ce vedeam pe micul ecran?

Români, de bună credinţă, ţinuţi – fără nicio urmă de respect – în arşiţa solară, unii pe locuri improvizate, alţii în picioare, unii cu halbe de bere, alţii refugiaţi pe o culme…

Aidoma hunilor!

Nicio urmă de respect faţă de spectatori. Câteva bănci ocupate cu oameni trecuţi de primul entuziasm.

Ici-colo, drapele mânuite anemic. Tâmpiţei ce făceau cu mâna spre camerele de filmat…

Şi imagini reluate, obsedant, cu înscrisurile în care Consiliul Judeţean, nu Naţional, Hunedoara era marele sărbătorit al zilei!

NU AVRAM IANCU!

Al cărui portret era aninat, undeva, în spatele formaţiei de muzică populară, fiind legat cu sârmă!

Primitiv. Bine că nu era sârmă ghimpată!