Regele Carol I – un mare român, o pildă pentru prezidenţiabilii de azi

La 27 septembrie se împlinesc 100 de ani de la trecerea Styxului de către regele Carol I, monarhul care a condus cel mai mult timp România, din anul 1866, până în 1914. Nu oricum. Ci cu un devotament aparte, faţă de ţara pe care o conducea. Unul mai presus de interesele personale. Carol I având o rigoare şi o determinare, în acţiunile sale, exemplare şi pentru viitorul preşedinte al tuturor românilor, eligibil la finele acestui an.

Evocând personalitatea regelui Carol I, din perspectiva respectului pentru adevărul istoric, nolens volens ne uităm şi la pretendenţii, de azi, la tronul de preşedinte. Mulţi înscrişi, în cursa electorală, puţini cu şanse pentru turul decisiv, al alegerilor prezidenţiale. Câţi dintre ei au contribuit, în mod real, la modernizarea României postdecembriste? Care dintre prezidenţiabili a constituit un model de respectare a cuvântului dat, în arena politică? Cine anume a probat că pune interesul naţional, demnitatea României, mai presus de propriul orgoliu, de a conduce, cu orice preţ, un partid, o alianţă, un guvern, un stat aparţinând, încă, comunităţii euroatlantice? Cât şi cum a sprijinit, un candidat sau altul, întărirea organismului militar naţional, care să nu fie umilit prin finanţări jalnice şi tutelări politice comparabile cu cele din America Latină? Câţi dintre noii veniţi pe turnanta cursei prezidenţiale, deci nu dintre cei cu imaginea publică expirată, au dovedit că le pasă de reîntregirea naţională, că au un plan concret, etapizat, cu finanţări clar indicate, pentru reunificarea celor două state româneşti? Şi cine, dintre prezidenţiabili, are decenţa să se întoarcă acum, cu faţa, la alegătorul român, pe care să îl convingă măcar cu un proiect credibil, deloc fantezist, care să restarteze speranţa întăririi statului unitar naţional român?

Asemenea întrebări, simple, fireşti, nu sunt decât expresia dialogului purtat cu istoricul Ciprian Plăiaşu, vizionabil integral în imaginile de mai jos, din care am extras câteva afirmaţii de interes general. Memorabile.

@ Pe noi, românii, ne caracterizează această efervescenţă, acest dinamism, să căutăm să răsturnăm situaţia existentă… este o trimitere şi la scena politică de azi, dacă stăm bine şi ne gândim. @ Carol I reprezenta un etalon. Un etalon de sobrietate, de modestie. Regele domneşte, dar nu guvernează. Avea dreptul să facă politică externă, însă nu se implica în politica internă. Dar numea premierul. @ Spre deosebire de preşedintele de azi, care este totuşi un cetăţean şi merge la vot şi pune ştampila pe un partid anume şi a făcut parte dintr-o formaţiune politică, regele nu mergea la vot să pună ştampila, pe nimeni, pentru că el era deasupra tuturor. El nu reprezenta un partid, în sine, şi din acest motiv, fiind ales pe viaţă, în acea funcţie, el trebuia să aibă grijă de acea funcţie, pe care o deţinea, şi să fie deasupra intereselor partidelor politice, de a trece sau nu o lege.

Citiţi textul complet dacă daţi click aici!