Postul de televiziune RT/Rusia Azi a transmis că Iranul este gata să reia negocierile asupra programului său nuclear cu grupul de şase mediatori – conform declaraţiei făcute de ambasadorul iranian la Moscova.
Diplomatul iranian Seyed Mahmoud Reza-Sajjadi a mai precizat agenţiei Interfax că discuţiile pot avea loc la Istanbul: “Dacă Turcia spune că este dispusă să fie gazdă, suntem de acord să aibă o astfel de întâlnire acolo. În ceea ce priveşte calendarul, aşteptăm punctul de vedere al şefului diplomaţiei Uniunii Europene, doamna Catherine Ashton.”
El a adăugat că ministrul de externe iranian Ali Akbar Salehi s-a întâlnit anterior cu Catherine Ashton, la conferinţa privind Afganistanul, organizată la Bonn, în luna decembrie anul trecut, pentru a discuta problema aceasta.
Ar mai fi de menţionat că numai cu o săptămână înainte, Pentagonul a trimis un nou portavion – cu navele de însoţire aferente – în misiune …de rutină, în Golful Persic.
În capitala Belgiei s-a anunţat că miniştrii italian şi spaniol de externe au folosit prilejul reuniunii informale, derulate la Sopot, în Polonia , pentru a anunţa decizia guvernelor lor, de la Roma şi Madrid, de a sprijini iniţiativa Parisului, Berlinului şi Varşoviei, de a se institui un Cartier General European/C.G.E. autonom, menit a conduce operaţiunile militare de menţinere a păcii.
Reuniunea miniştrilor de externe europeni a fost focalizată pe reglemetarea raporturilor actuale dintre U.E. şi Siria
Mai concret, a fost semnată o nouă scrisoare – de către miniştrii Clubului celor 5, respectiv, Franţa, Germania, Polonia, Italia şi Spania – prin care i se ridică mingea la plasă doamnei Catherine Ashton, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene, pentru a se “crea structuri comune în domeniul apărării comunitare”.
Această semnalabilă luare de poziţie survine după ce au eşuat dialogurile anterioare, între cele 27 de state membre ale U.E., ca urmare a vetoului Perfidului Albion, pardon, al Marii Britanii, care s-a opus materializării unui Cartier General European, un nucleu de comandă ce ar fi fost primul pas de autonomizare, pe plan militar, a statelor europene aliate Americii, ceea ce ar fi lăsat, fără obiectul muncii, o serie de structuri militare funcţionale, acum, în comunitatea euroatlantică.
Nu este exclus ca şi România – al cărui preşedinte a pledat, recent, pentru înfiinţarea Statelor Unite Europene – să găsească pretextul potrivit pentru a se ralia iniţiativei celor cinci, având în vedere că forţa expediţionară românească a avut evoluţii notabile în teatrele de operaţiuni militare din Irak şi Afganistan.
Cu siguranţă, guvernele danez şi olandez, ca să mai dau două exemple, vor menţine reticenţa lor faţă de crearea acestui comandament multinaţional, deoarece nu mai sunt dispuse să trimită trupe naţionale, în misiuni internaţionale, fie acestea sub stindard O.N.U., N.A.T.O., sau cel al Uniunii Europene.
Iniţiativa celor cinci state europene este salutară, fiind şi efectul Operaţiunii “Protectorul Unificat”, una în care nu numai că Statele Unite au efectuat un pas înapoi – detaliu ce a determinat prelungirea nefirească a înlocuirii conducerii statale a 6.420.000 de libieni -, ci a şi apărut disconfortul generalilor europeni, de a fi comandaţi de un înstelat de peste Ocean, nativ canadian.
Concomitent, opţiunea a cinci puteri europene, de a instaura C.G.E., este un semnal puternic, pentru Damasc şi Ankara.
Siria fiind astfel prevenită că înlăturarea regimului represiv actual, al preşedintelui Bashar al-Assad, se va derula într-o concepţie nouă, de inspiraţie europeană.
Iar Turcia fiind, în acest mod, atenţionată, că nu va deţine rolul de primadonă, în ceea ce se doreşte a fi intervenţia militară aliată în Siria.
Prea mare încântare, apropo de iniţiativa formării Cartierului General European, nu va fi nici la Moscova.
La Beijing se va lua notă de intenţie, conducerea Chinei fiind adepta dictonului naţional:“Celui ce ştie să aştepte, timpul îi deschide porţile.”
Interesul general | Ion Petrescu | 
January 18, 2012 07.30 | 
Comments (0) 
Subscribe
