Aerul este curat, iar cerul plin de stele. O puzderie. Aşa cum erau şi în anii copilăriei.

Multe s-au schimbat de atunci. Au apărut şi s-au extins, precum cancerul, dihonia naţională, falsele valori, abuzurile de tot soiul. Toate într-o cavalcadă demagogică promovată pe micul ecran.

Acolo unde ne-a onorat, cu prezenţa, şi preşedintele.

Din raţiuni ce ţin de (in)abilitatea profesională a purtătorului său de cuvânt, Traian Băsescu a acordat un interviu la TVR1. În cel mai contraindicat loc posibil din palatul prezidenţial. Acela numit de sfioasa reporteriţă ca fiind… biblioteca de la Cotroceni.

O glumă proastă. Un dulap cu câteva rafturi. Tocmai ultimul, de jos, fiind golit de cărţile şi aşa simbolice, puse cu furca, pe rafturile superioare. Poate că acest detaliu a scăpat purtătorului de cuvânt. După cum este posibil ca un membru al echipei de filmare să fi preferat un contrast mai clar, pe fundalul vizibil dincolo de scaunele postate faţă în faţă, ale intervievatului şi teleastei.

Şi ca dezavantajul prezidenţial să fie şi mai mare, încăperea aleasă avea o mobilă obositoare pentru ochii telespectatorilor. Dar nu şi aer condiţionat! Sau dacă erau astfel de aparate, fie fuseseră oprite, fie se aflau la prea mare distanţă de şeful statului.

Şi preşedintele transpira! Nu din cauza întrebărilor, evident stabilite anterior. Ci a disconfortului termic, care l-a determinat să îşi caute derutat batista, fie în buzunarul de la inimă, fie în cel opus, de la veston.

Şi raftul ultim era gol.

Aşa cum am bănuit, după o abordare circumstanţială a concluziilor discuţiilor cu FMI, ca din întâmplare, en passant – vorba vine – preşedintele a atins subiectul la care este sensibil un popor mândru, demn şi neiertător cu cei care îşi trădează neamul.

Declaraţiile premierului ungur, Viktor Orban, de la Tuşnad? Sunt – afirmă abia acum Traian Băsescu – neavenite. Iar oficialul menţionat, susţine preşedintele român, ar trebui să se ocupe de multele probleme pe care le are ţara sa. Şi nu va fi vreodată cazul ca guvernul de la Buda şi Pesta să intervină în organizarea administrativă a României.

Cam tardivă precizarea. Deşi este clar că doar pentru acest motiv a fost convocată echipa TVR la Cotroceni.

Abil, şeful statului a arătat pisica şi ministrului udemerist de la sănătate, sub un pretext bun pentru TVR, dar deloc credibil pentru cei peste 20 de milioane de români tăcuţi, lucizi şi sătui de actualul management al României.

Păcat de reporteriţă. Cu genunchii strânşi, într-o rochiţă inodoră, incoloră, mai mult cenuşie, părea supusă ea, nu intervievatul, la un test forţat de bunăvoinţă.

Şi raftul ultim era gol.

Pe timpul interviului, cel care îl acorda a ridicat de câteva ori călcâiele de pe podea. Semn al strădaniei de a menţine imaginea unei siguranţe de sine, de la începutul la finalul monologului, pardon, al dialogului televizat.

Şi reporteriţa a avut o asemenea discretă reacţie, dovadă a posturii stânjenitoare în care se afla.

Mă mir – deşi nu ar mai fi cazul – de ce purtătorul de cuvânt nu a adoptat metoda interviurilor specifice preşedinţiei franceze. În aer liber. În parcul interior al Palatului Cotroceni. Cu o lumină menită a ridica şansele intervievatului, de a fi perceput cu surâsul pe buze, nu cu disconfortul temperaturii ridicate.

Şi nici cu ultimul raft gol. Al bibliotecii reale sau improvizate.

Transmisia în direct s-a încheiat cum a început. Fără sare şi piper.

Punerea la punct, tardivă, ca din întâmplare, a grofului Viktor Orban, de la Buda şi Pesta, nu a produs altceva, în rândurile telespectatorilor cu capul pe umeri, decât lehamite.

Noroc că viaţa reală nu ţine cont de plictisul promovat de televiziunea publică şi nici de remuşcările prezidenţiale.

Dar purtătorul de cuvânt, de la Cotroceni, ar putea avea o şansă – după ce îşi termină mandatul, actualul preşedinte -, să se prezinte la concursul pentru ocuparea unui post de scenograf la teatrul de păpuşi. Cu ce şanse de reuşită? Mari.