Sun Tzu:Un om este un simplu soldat; doi oameni, o pereche, trei, un trio. O pereche plus un trio formează o grupă de cinci, adică căprărie; două căprării formează o secţie; cinci secţii fac un pluton; două plutoane, o companie; două companii un batalion; două batalioane, un regiment; două regimente, un grup de luptă, două grupuri de luptă o brigadă, două brigade o armată. Fiecare dintre aceste elemente este subordonat celui ce-l precede în ierarhie şi are autoritate asupra celui care-i este imediat inferior. Fiecare dintre ele este instruit cum se cuvine. De aici reiese că este posibil să conduci o armată de un milion de oameni exact ca şi cum ar fi vorba de câţiva inşi.
Sun Tzu: Arată că eşti slab când eşti puternic şi arată că eşti puternic când eşti slab.
Pe 3 iunie a.c., Peninsula Coreea a dat un nou semnal de posibilă erupţie, nu vulcanică, ci geopolitică, prin noua declaraţie, deloc paşnică, a liderilor comunişti de la Phenian.
Conform unei proceduri practicate ani de zile, un comunicat, redactat în termeni categorici, a fost remis presei guvernamentale.
Pe această cale, Republica Populară Democrată Coreeană a ameninţat Republica Coreea, cu „acţiuni de retaliere militară”.
După cum se cunoaşte, dezunirea poporului coreean a fost pecetluită, decenii la rând, de războiul început pe 25 iunie 1950 şi finalizat pe 27 iulie 1953, prin semnarea unui armistiţiu.
De data aceasta, motivul ameninţării Nordului este o afirmaţie a unor oficiali din Sud, conform căreia militari sud-coreeni au folosit drept ţinte fotografii ale unor membri marcanţi ai familiei preşedintelui comunist Kim Jong Il, pentru şedinţe de tragere, de antrenament, în poligon, cu armamentul individual.
Pentru prima oară, este introdus în retorica belicoasă a Phenian-ului un purtător de cuvânt al Statului Major General, al armatei nord-coreene.
Asta pentru a avea mai multă greutate afirmaţia că singura cale de a soluţiona diferenţele dintre Nord şi Sud este “prin forţa armelor.”
Fraza care urmează, în comunicatul oficial, probabil că a fost dictată de Kim Jong Il, după ce a servit unul sau mai multe pahare de coniac fin: ”De acum înainte, vom lansa acţiuni majore, de represalii militare, pentru a şterge (de pe suprafaţa terestră) grupul de trădători (din Sud), care se manifestă aidoma unui accident vascular.”
Culmea ridicolului este faptul că tocmai Kim Jong Il a suferit, în trecut, un asemenea accident!
Agenţia Associated Press reaminteşte decizia preşedintelui sud-coreean Lee Myung-bak, prin care acesta a stopat ajutorul umanitar necondiţionat, pentru nord-coreeni, condiţionându-l de un minim progres în eforturile de dezarmare nucleară a regimului comunist din Nord.
Lee Myung-back
Atunci, reacţia Phenianului a fost promptă, Lee fiind etichetat pur şi simplu „un gunoi uman” şi un trădător al ideii de reunificare naţională.
Declaraţia din 3 iunie a.c. survine după ce Seulul a recunoscut faptul că puşcaşii marini sud-coreeni şi alţi trăgători de elită au folosit pentru şedinţele de tragere, cu armamentul din dotare – după incidentele din noiembrie 2010 – fotografii ale preşedintelui comunist Kim Jong Il, ale fiului său, Kim Jong Un – probabilul succesor la conducerea Republicii Populare Democrate Coreene – şi ale tatălui lui Kim Jong Il, celebrul Kim Ir Sen.
Kim Ir Sen cu Kim Jong Il
Kim Jong Un
De altfel, pe 31 mai a.c., Seulul a specificat că va indica unităţilor sale militare să utilizeze, pe viitor, numai ţinte… standard.
Ironia sorţii face ca întreaga Peninsulă Coreea să fie acum o ţintă a intereselor divergente ale unei superputeri – Statele Unite – şi ale altor trei puteri, extrem de atente la evoluţiile raporturilor dintre Nord şi Sud, respectiv China, Rusia şi Japonia.