ROMÂNIA NU ESTE ÎN RĂZBOI CU LIBIA

Jurnalista Ileana Vărzaru, de la cotidianul ADEVĂRUL, mi-a solicitat un punct de vedere privind participarea României la instituirea embargoului de arme vizând Libia. Reproduc textul publicat:


Decizia de aseară, a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), ca România să participe la conflictul din Libia, prin menţinerea unei blocade, ridică semne de întrebare asupra naturii misiunii militare.

Intră România în război sau nu? Având în vedere condiţiile tehnico-tactice prin care ţara noastră se implică în această misiune NATO, rezultă că nu suntem în război cu Libia. De altfel, fregata “Regele Ferdinand”, cea care va fi trimisă în Marea Mediterană, nu are dotările necesare pentru o misiune de luptă.

“Natura clară a misiunii arată că, acum, nu suntem în război cu statul libian. Aşa cum a precizat secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, Alianţa a decis să lanseze o operaţiune menită să instituie embargoul asupra armelor livrate Libiei. Practic, toţi aliaţii s-au angajat să îndeplinească responsabilităţile conforme cu rezoluţia ONU, pentru a opri violenţa declanşată împotriva civililor libieni”, spune analistul militar, colonel în rezervă, Ion Petrescu.

„În consecinţă, amiralul James G. Stavridis, comandantul suprem al forţelor aliate din Europa, a decis activarea navelor şi aeronavelor NATO, în zona centrală a Mării Mediterane. Acestea – inclusiv fregata „Regele Ferdinand” – vor monitoriza desfăşurarea traficului naval în arealul menţionat, vor raporta eventualele nereguli şi, dacă va fi necesar, vor interzice deplasarea, spre ţărmul libian, a vaselor comerciale suspectate că transportă arme ilegale şi/sau mercenari. Acest lucru va fi realizat în strânsă coordonare cu companiile comerciale navale şi cu organizaţiile regionale”, a mai precizat analistul militar.

ORIGINAL

140.000 MILITARI ALIAŢI ÎN MISIUNE

Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a folosit ocazia oferită de trecerea în Anul Nou, pentru a adresa un mesaj militarilor care acţionează, şi în 2011, în misiuni şi operaţiuni derulate sub stindardul Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic.

Rasmussen a dorit să se ştie că se gândeşte la aceşti semeni, în uniformă militară, cu mândrie şi admiraţie. Prin profesionalismul, curajul şi devotamentul lor zilnic, ei aduc contribuţii vitale la îmbunătăţirea siguranţei vieţii a milioane de oameni, din întreaga lume.

Secretarul general al Alianţei a reamintit realitatea că, de peste 60 de ani, NATO a apărat, cu succes, libertatea şi democraţia statelor membre. Dar, în ultimii ani, noi ameninţări au făcut această sarcină mult mai dificilă şi periculoasă.

Astăzi, există aproape 140.000 de militari ai NATO care acţionează în operaţiunile şi misiunile aflate în derulare în Afganistan, în Balcani, în Irak, în Marea Mediterană şi în Oceanul Indian, dar şi în largul Cornului Africii.

Ei demonstrează solidaritatea şi angajamentul Alianţei, de lungă durată, pentru securitatea, pacea şi stabilitatea lumii.

Anders Fogh Rasmussen a mulţumit şi familiilor militarilor aliaţi, pentru sprijinul moral oferit celor dragi, aflaţi în diferite misiuni pe mapamond.

„În mod special – a afirmat Rasmussen -, gândurile mele sunt alături de familiile celor care şi-au pierdut viaţa pe parcursul executării misiunii lor şi de cei care au pierdut prieteni şi colegi. De asemenea, sunt cu gândul alături de aceia care au fost răniţi şi de cei ce îi îngrijesc”.

Secretarul general al NATO consideră că militarii aliaţi efectuează un serviciu excepţional pentru menţinerea păcii, printr-o muncă grea şi un devotament remarcabil.

Ei demonstrează capacitatea lor de a acţiona la cele mai înalte standarde de excelenţă în NATO.

După numai şase zile, pe 3 ianuarie 2011, la Cartierul General al Alianţei, din Bruxelles, au fost difuzate, în premieră, imagini ale unui submarin olandez, care a acţionat cinci săptămâni sub apă, în apropierea Cornului Africii.

Cu o lungime de 68 de metri şi un echipaj de 60 de marinari militari, submarinul a îndeplinit o misiune asumată de NATO.

A fost pentru prima oară când Alianţa Nord-Atlantică a trimis un submarin uriaş pentru a combate pirateria în zona menţionată.

Conform declaraţiei generalului-locotenent Philippe Stoltz, comandantul Comandamentului Întrunit al Forţelor Aliate din Lisabona, submarinul a avut drept obiectiv – în cadrul operaţiunii maritime „Scutul Aliat”- culegerea de informaţii utile depistării grupurilor de piraţi.
Aceştia pun în pericol cele 60-70 de nave maritime, care circulă zilnic în zona devenită acum celebră prin luarea de ostatici, cu scopul de a obţine sume mari de bani, cerute, pentru eliberarea lor, de la rude, sau oficialităţi guvernamentale.

Anterior au fost folosite doar elicoptere şi nave militare aliate, pentru detectarea ambarcaţiunilor utilizate de piraţi.

Rezultatele acestei misiuni subacvatice au fost încurajatoare.

Submarinul a furnizat informaţii extrem de valoroase pentru identificarea şi anihilarea jefuitorilor specializaţi în atacarea vaselor comerciale şi de turism.

Echipajul submarinului olandez a supravegheat apele oceanului – cu ajutorul radarelor şi sonarelor montate la bord -, 24 de ore din 24, apropiindu-se de locaţiile piraţilor fără ca aceştia să ştie că informaţiile despre ei erau transmise imediat navelor de război aliate, care treceau la operaţiunea de dezarmare şi arestare a lor.

A fost o experienţă neaşteptată pentru marinarii militari olandezi şi în acelaşi timp provocatoare.

Locotenent-comandorul Erwin Ruijsink, comandantul submarinului olandez “Zeeleeuw”, a precizat că acesta beneficiază de o tehnologie modernă, care îi permite să execute misiuni sub apă, non stop, timp de şase săptămâni.

Pentru că are o propulsie electrică, submarinul se deplasează fără niciun zgomot.

Înainte de a reveni la baza sa navală, olandeză, submarinul a poposit la Comandamentul Întrunit al Forţelor Aliate din Lisabona, unde echipajul a primit nu doar mulţumiri, ci şi decoraţii ale NATO, pentru serviciile aduse comunităţii internaţionale.

MATERIAL PUBLICAT DE ARENA.MD

BASARABIA – SUB PROTECŢIA NATO

Jurnalistul VASILACHE GHENADIE, din Chişinău, mi-a trimis un articol inedit, scris cu o luciditate remarcabilă. El l-a intitulat “NATO: între Moldova și Rusia”. Ceea ce exprimă o nouă realitate, anunţată public la Summitul Alianţei Nord-Atlantice de la Lisabona.

Iată analiza confratelui Vasilache Ghenadie, un condeier cu o ironie bine temperată şi o viziune notabilă:

Pentru comuniștii pro-moscoviți, Alianța Nord-Atlantică reprezintă o sperietoare, în perioada luptei pentru putere. Pentru liberali – o soluție de soluționare a conflictului transnistrean, în perioada reformelor democratice, și aderare ulterioară la UE.

Alianța Nord-Atlantică este percepută de partidul comuniștilor, de la un timp încoace, ca o unealtă de manipulare a cetățenilor Republicii Moldova, deoarece aderarea la NATO reprezintă un moment sensibil în politica externă a țării. Lipsa unui mesaj clar din partea partidelor de guvernare a dus la incertitudine, folosită cu iscusință de opoziție.

Chiar comuniștii au declarat franc, în cadrul Conferinței Extraordinare a Statelor Părți la Tratatul privind Forțele Armate Convenționale în Europa (FACE) din 2007, exact atunci când Voronin s-a certat cu Kremlinul, iar consilierul său Mark Tkaciuc a divulgat CIA toate subtilitățile Memorandumului Kozak (din acel moment fiind înalt apreciat de serviciile secrete americane și israeliene, dar acumulând mai mulți dușmani la Moscova ), că Republica Moldova percepe Tratatul FACE, citez declarația ex-ministrului adjunct al AEIE, Eugenia Chistruga: ”drept piatra unghiulară a securității europene, o garanție importantă a securității naționale”, sprijinind necesitatea ratificării Tratatului FACE Adaptat, semnat în 1999.

PCRM încearcă astăzi să sublimeze politicile sale pro-rusești și îl acuză pe președintele interimar Mihai Ghimpu pentru inițiativele de soluționare pe cale pașnică a conflictului transnistrean, exprimate în scrisoarea deschisă către Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, chiar dacă acum trei ani singuri declarau că ”autorităţile Republicii Moldova reiterează necesitatea îndeplinirii neîntârziate de către Federaţia Rusă a deciziilor adoptate la Summit-ul OSCE de la Istanbul din 1999. Doar retragerea completă, ordonată şi transparentă a forţelor militare şi muniţiilor ruseşti de pe teritoriul Republicii Moldova va crea premise pentru lansarea procedurilor naţionale privind ratificarea Tratatului FACE Adaptat”.

De altfel, poziția Republicii Moldova a fost susținută imediat de SUA și alte state membre ale NATO, care au declarat că sunt gata să ratifice Tratatul Forțelor Armate Convenționale în Europa odată cu evacuarea trupelor rusești din Basarabia (Republica Moldova) și Georgia.
Read more »