Frontiera geopolitică rămâne pe Nistru

Evenimentul acestei săptămâni nu este rezultatul alegerilor locale din cel de-al doilea stat românesc.

Ci primul exerciţiu comun al forţelor aeriene ale NATO şi ale Federaţiei Ruse, “Vigilant Skies 2011”, programat a se derula între 6 şi 10 iunie, iniţial pe teritoriul polonez şi ulterior în spaţiul aerian turc.

Încremenirea în proiect a autorităţilor de la Chişinău, ca şi a opoziţiei parlamentare comuniste este validată nu doar de rezultatul – previzibil – al numărării voturilor celor ce nu înţeleg beneficiile schimbărilor trâmbiţate de coaliţia guvernamentală pro-europeană, ci şi de justificările tardive ale unui management defectuos al campaniei electorale (dezunite!) a candidaţilor PL, PLDM şi PDM, contra… tuturor, întâmplător – vorba vine – şi împotriva celor propuşi de comunişti.

În timp ce, pe 6 iunie, la Chişinău se mai aşteptau minuni de la numărarea voturilor favorabile lui Dorin Chirtoacă, respectiv lui Igor Dodon, la Bruxelles se ofereau primele detalii privind participarea unor avioane de vânătoare ale NATO şi Rusiei la exerciţiul amintit. Unul conceput ca o demonstraţie de voinţă şi forţă a Consiliului Alianţei Nord-Atlantice şi Rusiei, pentru Iniţiativa de Cooperare Aerospaţială/NRC CAI.

Sintagma „voinţă şi forţă” fiind una atipică pentru peisajul politic de la Chişinău, lipsind aproape cu desăvârşire la Alianţa pentru Integrare Europeană/AIE – unde interesele celor trei formaţiuni politice componente sunt divergente, constituind şi cauza menţinerii acestui land românesc în conul de umbră al democraţiilor europene.

NRC CAI a fost proiectat şi dezvoltat pentru a preveni atacurile teroriste ce se bazează pe preluarea controlului unor curse aeriene civile, aşa cum s-a întâmplat cu avioanele utilizate drept bombe incendiare, la atacurile sinucigaşe executate pe 11 septembrie 2011, la World Trade Center. Formula preferată de aliaţi şi agreată de ruşi fiind schimbul de informaţii vizând toate zborurile desfăşurate în spaţiul aerian al NATO şi în cel rus. Ţinta comună? Interceptarea aeronavelor care au fost deturnate de potenţiali terorişti.

AIE a fost concepută şi consolidată pentru a stopa revenirea forţelor reprezentând puterea ex-sovietică, la timona celui de-al doilea stat românesc. Strategia ideală pentru PL, PLDM şi PDM, încurajată de Occident, a fost sprijinirea reciprocă în toate situaţiile ce sunt generate de transferul puterii politice, la diferite paliere, de la comunişti la pro-europeni. Obiectivul comun? Zădărnicirea tentativelor de revenire, pe cale democratică, a candidaţilor lui Vladimir Voronin, în poziţii deloc neglijabile, ale piramidei statalităţii existente între Prut şi Nistru.

Iniţiativa de Cooperare Aerospaţială/CAI va îmbunătăţi siguranţa zborurilor a mii de pasageri, care utilizează cursele internaţionale ce trec zilnic sprin spaţiile aeriene ale NATO şi Rusiei, implicit a milioane de locuitori ce vor fi feriţi, la sol, de imprevizibile atacuri teroriste declanşate prin deturnarea unor aeronave civile.

AIE promisese celor patru milioane de locuitori, ai celui de-al doilea stat românesc, că vor avea un parcurs sigur, de integrare nu doar de facto, ci şi de jure, iniţial în comunitatea europeană, ulterior în aceea euroatlantică.

CAI oferă o imagine comună, pe radarele de la Bruxelles şi Moscova, a traficului aerian şi permite alarmarea timpurie, la sesizarea zborurilor suspecte, prin proceduri stabilite de comun acord. Atunci când un avion nu mai respectă standardele de zbor, coordonarea traficului aerian oferă informaţii similare celor doi parteneri, astfel încât să se asigure reacţii de răspuns rapide, comune, eficiente, la potenţialele atacuri teroriste.

AIE nu a oferit alegătorilor o imagine comună, ci atitudini divergente, în chestiuni vitale pentru cei ce au decis să meargă la vot sau să stea, ca o formă tacită de protest, acasă. Absenţa unor înţelegeri pragmatice anterioare, iluzia demagogică conform căreia fiecare partid din alianţa guvernamentală, va demonstra celorlalte două, cât de mulţi adepţi are, nu au făcut decât să confirme absenţa unor standarde electorale comune. Orgoliile liderilor AIE explică victoriile locale înregistrate de reprezentanţii unui trecut deloc democratic.

Conform scenariului exerciţiului multinaţional “Vigilant Skies 2011”, CAI va utiliza două centre de coordonare, în Varşovia şi Moscova, precum şi centre locale temporare la Kaliningrad, Rostov pe Don, Murmansk (toate în Rusia), Bodo (Norvegia) şi Ankara (Turcia). CAI fiind şi în continuare o prioritate a programului de lucru adoptat de Consiliul NATO-Rusia.

Scenariul postelectoral democratic, dezirabil pentru AIE? Recunoaşterea concurenţei neloiale, menţinută între cele trei partide componente. Şi înţelegerea perspectivei că Republica Moldova poate rămâne în zona pro-europeană şi cu o altă coaliţie guvernamentală, pentru a menţine direcţia Vest a celui de-al doilea stat românesc, ca o prioritate a cooperării, în această zonă, între NATO şi Rusia.

Noul primar al Chişinăului – indiferent cine va fi – va asista la metamorfoza Tiraspolului. Acolo unde Igor Smirnov este deja uluit de afirmaţia lui Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei care a recunoscut, indirect, că Statele Unite au spus un NU clar independenţei Transnistriei, nedorind un al doilea Kaliningrad, la flancul de sud al NATO. Kremlinului i s-a sugerat, de către Casa Albă, să încerce o mediere, între guvernul de la Chişinău şi stipendiaţii Rusiei, de la Tiraspol, pentru a găsi o formulă de compromis, care să nu lezeze demnitatea fostei puteri tutelare.

Ştirea bună, pentru comuniştii lui Voronin, este că şi-au păstrat portofoliile puterii locale, într-o proporţie directă cu amăgirile livrate alegătorilor conservatori, în campania lor electorală. Vestea proastă, tot pentru ei, este că de la 1 iulie a.c., noul şef al Departamentului Apărării al Statelor Unite, în locul lui Robert Gates, va fi Leon Panetta, actualul director al CIA, autorul operaţiunii de succes, din Pakistan, soldată cu lichidarea lui bin Laden. Iar în fruntea Agenţiei Centrale de Investigaţii vine celebrul general David Petraeus. Acesta fiind tandemul cu care Barack Obama mizează să consolideze ofensiva politicii externe americane. Una ce exclude orice concesie majoră faţă de Rusia.

Celor ce se îndoiesc de politica americană coerentă, în arealul românesc, le reamintesc ziua când ambasadorul S.U.A., de la Chişinău, superviza, într-o unitate militară, donaţia de maşini, ale U.S. Army, pentru armata Republicii Moldova. Tot atunci, la Bucureşti, omologul său organiza o conferinţă de presă cu un mesaj clar pentru Moscova – Statele Unite nu sunt un aliat conjunctural al României, ci unul pentru totdeauna. Coincidenţa celor două evenimente fiind ordonată de peste Ocean. Iată de ce, Serghei Lavrov nu dezinforma când afirma că „pe cât putem influenţa procesul în cauză, ne vom strădui să facem acest lucru la întâlnirea de la Moscova”. El vizând raporturile administrative dintre autorităţile de la Chişinău şi autocefalii de la Tiraspol. Influenţa Rusiei fiind minimă.

Drama comuniştilor din Republica Moldova – cea incluzând Transnistria? Vor deveni părtaşi legali – pe diferite etaje ale puterii administrative – la stabilizarea graniţei NATO pe Nistru. CAI asigurând şi atunci siguranţa zborurilor între Vest şi Est, conform unor priorităţi care nu vor fi blocate de încăpăţânări ale unor lideri ce se cred neînlocuibili.