📻🎙 RRA: “Euroatlantica”

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (19 septembrie, ora 21:05) –

Realizator: Nicu Popescu – Doamnelor și domnilor, bună seara. La microfon Nicu Popescu. Am trecut în revistă, în precedentele ediții ale emisiunii noastre, două puncte fierbinți și tragice, care atrag atenția comunității internaționale: Ucraina și Orientul Mijlociu. Ucraina este un stat vecin țării noastre, iar zona Orientului Mijlociu este adiacentă spațiului euroatlantic în care ne aflăm, dar nu este singura zonă litigioasă cu foc viu sau mocnit din apropierea noastră. Și am în vedere, de această dată, aria de la sud-vestul României, Balcanii de Vest, spațiul fostei Iugoslavii, un spațiu pestriț, cu țări membre în Uniunea Europeană și în NATO, doar în NATO, și aspirante cel puțin la nivelul Uniunii Europene, Serbia și Bosnia-Herţegovina, dar și cu un teritoriu parțial recunoscut ca stat pe plan internațional, Kosovo, autodeclarat independent, dar nerecunoscut de Serbia, a cărei provincie a fost și din cauza căruia s-a purtat și un război în anii ’90. Aproape că nu e săptămână în care să nu apară contre între kosovari, care sunt, în genere, musulmani, şi etnicii sârbi din zonă, ultima fiind serioasă săptămâna trecută, când tensiunile dintre Belgrad și Pristina au escaladat după ocuparea unor clădiri care găzduiesc instituții sârbe în nordul Kosovo, precum și arestarea mai multor sârbi. Aceste evenimente au determinat noi eforturi diplomatice pentru a readuce părțile la masa negocierilor și a discuta normalizarea relațiilor. În Bosnia-Herțegovina, peste două săptămâni și ceva, pe 6 octombrie, au loc alegeri locale, a opta oară de la proclamarea independenței, în 1992, iar spiritele sunt foarte încinse. Reamintesc faptul că Bosnia-Herțegovina este un stat cu o componentă croato-musulmană și una sârbă. IFIMES, Institutul de Studii pentru Balcani și Orientul Mijlociu de la Ljubljana, pe care îl am în față, într-un studiu afirmă că atenția se concentrează pe Sarajevo, Banja Luka, Mostar și regiunea Brčko, că este un test pentru conducerea de la Sarajevo în condițiile unei democrații deficitare. Cam așa arată un tablou succint al zonei, butoi cu pulbere al Europei, acolo de unde, dacă vă amintiți, a început Primul Război Mondial, acum 110 ani. Vom încerca să înțelegem la ce ne putem aștepta în perioada următoare cu invitații mei și ai dumneavoastră din această seară: domnul profesor universitar Ștefan Popescu. Bună seara, domnule profesor.

Ştefan Popescu: Bună seara. Bun regăsit.

Realizator: Și domnul colonel în rezervă Ion Petrescu, fost șef al Direcției de Informații și Relații Publice al Armatei. Bună seara, domnule colonel.

Ion Petrescu: Am onnoarea să vă salut și să vă mulțumesc respectuos pentru invitație. Îl salut şi pe distinsul diplomat Ștefan Popescu.

Realizator: Domnule profesor Ștefan Popescu, pestriț peisaj în Balcanii de Vest.

Ştefan Popescu: Pestriț peisaj și pentru că l-aţi citat pe Winston Churchill cu butoiul cu pulbere care a declanșat, a dus la declanșarea unui război mondial, îl voi cita și eu, tot pe marele Winston spunând că Balcanii reprezintă o regiune care produce mai multă istorie decât poate consuma. Într-adevăr, această sintagmă Balcani s-a restrâns, am putea spune, pe fondul avansului Uniunii Europene și al Organizației Tratatului Nord-Atlantic, dar mai ales a Uniunii Europene. Vorbim în acest moment doar de Balcanii Occidentali, din care trebuie să eliminăm Slovenia și Croația…

Realizator: Membre și ale NATO și ale UE.

Ştefan Popescu: … membre și NATO, dar mai ales membre ale Uniunii Europene, al căror grad de convergenţă cu economia Uniunii Europene este unul ridicat. Vorbim deci de câteva state, șase la număr, care însumează vreo 200.000km² și vreo 14 milioane de locuitori, dar state cu probleme economice serioase. Un raport dat publicității de Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare acum un an și jumătate – doi, spunea că dacă ar avea o creștere susținută, ar avea nevoie de 40 de ani pentru a atinge convergența cu restul Uniunii Europene, iar dacă vor avea sincope 70 de ani. Acest lucru ilustrează problemele grave ale acestor țări, din care se expatriază, cumulat, cam 150.000 200.000 de cetățeni în fiecare an, în special spre ofertanta piață germană.Şi mai este, de asemenea, o regiune în care influenţele încă se luptă, dacă vreţi, între Vest şi Est, între Uniunea Europeană, NATO, America, în special Germania din Uniunea Europeană şi Turcia, de cealaltă parte, Federaţia Rusă şi chiar îndepărtata Chină, care este un actor pe care nu-l putem neglija în această regiune.

Realizator: Să spunem că Serbia are relaţii bune, chiar foarte bune cu China, nu a întrerupt în nici un fel relaţiile cu Federaţia Rusă în această perioadă şi vrea către Uniunea Europeană. Domnule colonel Petrescu, plin de arme în zonă, iar în Bosnia, dacă citeşti toate pliantele, ţi se atrage atenţia, “Nu ieşi de pe şoselele principale să nu dai peste mine”.

Ion Petrescu: Da, am avut ocazia – datorită armatei române – să parcurg mai toate fostele republici sovietice…(foste iugoslave)

Realizator: Iugoslavia e iugoslavă.

Ion Petrescu: Da, dar zic sovietice, pentru că, din nefericire, pe alocuri s-au păstrat concepţii care ţin de zona condusă de Moscova. Trebuie să privim totuşi zona ca o lume pestriţă acest areal ex-iugoslav. Sigur că sub Tito a fost o puternică rezistenţă la influenţa Moscovei în zonă, dar meritaţi felicitări pentru această emisiune organizată acum, deoarece, dacă privim pe agenda săptămânii viitoare, sâmbătă, 28 septembrie, la Belgrad va avea loc o întâlnire a partidelor sârbe de opoziţie cu Consiliul Naţional Sârb din Kosovo şi Metohija, tocmai pentru a discuta această situaţie considerată de către organizatori o bătălie pentru supravieţuirea şi prezenţa continuă a sârbilor în această zonă, Kosovo şi Metohija fiind numele oficial pentru ceea ce autorităţile sârbe consideră a fi provincia de sud a ţării.
Fac totuși precizarea că Serbia nu vrea război, apropo de arme, nu vrea un nou conflict armat și din acest punct de vedere, a avut un discurs interesant și o luare publică de poziție președintele Serbiei, care are un merit: este primul lider de la Belgrad care și-a propus să discute direct cu reprezentanții kosovari și să găsească soluții.
Din păcate, asistăm din partea celor care conduc acum Kosovo la o politică a melcului, se retrag în propriile căsuțe și numai ceea ce apreciază ei că este de interes este bine, în opoziție cu tendința generală a celor care sprijină existența acestei entități, spre găsirea unei soluții amiabile, o soluție amiabilă necesară în contextul în care, așa cum recunoștea chiar președintele Vučić, sunt la ora actuală zeci de state care au recunoscut independența Kosovo și pun statul sârb într-o situație dificilă, pentru că Serbia consideră în continuare acest areal ca parte a statalității sârbe.
Vreau totuși să continui sensibilizarea opiniei publice bine începută de dumneavoastră cu câteva realități. De exemplu, pe mine, ca şi creștin ortodox român, m-a șocat faptul că am văzut în Kosovo biserici ortodoxe sârbe culcate la pământ, după cum m-a șocat imaginea din Bosnia și Hețegovina, unde moschei noi, înalte, au fost edificate, după cum spuneau ghizii noștri acolo, cu sprijinul financiar al Arabiei Saudite. Deci iată că, în afară de Turcia, mai este o țară interesată în crearea unui curent majoritar islamic. Participă la această bătălie a religiilor și Vaticanul. Vaticanul chiar și-a trimis un reprezentant zilele trecute care s-a întâlnit cu patriarhul sârb și patriarhul sârb a mulțumit pentru sprijinul Papei pentru menținerea identității religioase a sârbilor, dar în același timp a cerut un sprijin pentru ca să fie eliminate abuzurile unor autorități care, sigur, la nivelul entității Kosovo, doresc să întărească poziția minorității albaneze.

Realizator: Aminteaţi de Papă, chiar astăzi Papa Francisc a aprobat un nou loc de rugăciune și pelerinaj pentru credincioșii catolici la Medjugorje, un sat din Bosnia, în apropierea frontierei cu Croația către Dubrovnik, unde Fecioara Maria le-a apărut localnicilor. Anunțul a fost făcut astăzi de Vatican și preluat de agenția Reuters. Și Vaticanul a ținut să precizeze că Papa nu declară drept autentice mesajele primite din aceste apariții, ci mai degrabă “recunoaște fructele pozitive” pentru catolici, ce rezultă din experiența spirituală legată de acest loc. Domnule profesor…

Ştefan Popescu: Da, fără îndoială că ați amintit chestiunea religiilor, care este foarte importantă, pentru că aici avem, într-adevăr, mai multe frontiere, frontiera între ortodoxie și catolicism, încă după împărțirea Imperiului Roman în 395 de către Teodosie cel Mare, apoi frontiera creată de Imperiul Otoman.
Dar pe aceste falii religioase intră tot felul de actori. Rusia, de pildă, care promovează și un turism foarte puternic, intra-ortodox, are o anumită influență, Turcia, care se află la concurență, s-a spus bine mai devreme, și cu actori din zona Golfului, cu Emiratele Arabe Unite, chiar Malaezia, chiar Iranul, care, bineînțeles, contribuie la…și chiar organizații teroriste, vreau să vă spun, pentru că și Statul Islamic și-a manifestat prezența. Am avut sute de combatanți care au plecat spre Siria și spre Irak în vremea de apogeu a Statului Islamic, din Albania, din Bosnia-Herţegovina. Au existat chiar state din Bosnia – Herţegovina, din zona musulmană, care nu au ezitat să ridice pe clădiri drapelul acestei entități teroriste. Și Turcia investește foarte mult în învățământul religios și în moschei, dar unele moschei sunt practic preluate de predicatori care vin, wahhabiţi, mult mai radical şi într-o zonă în care islamul era foarte tolerant, pentru că islamul balcanic era foarte diferit, era un islam tolerant, au apărut zone de radicalizare care creează premisele unui conflict.
Și să sperăm că acest lucru nu se va întâmpla, dar, în orice caz, ingredientele sunt acolo. Bineînțeles că există și ortodoxia greacă, Grecia este, iarăși, un actor foarte important.
Domnul colonel vă felicita, și eu vă felicit pentru sensibilizarea cu privire la această regiune.
România ar fi trebuit să fie un actor ceva mai activ în această zonă, unde sunt și comunități de sorginte românească, aromânii, megleno-românii din Macedonia, românii de pe Valea Timocului. România ar fi putut, inclusiv pe cale religioasă, să fie o prezență mai activă. Nu există nici un institut cultural românesc în regiune, iar bisericile românești sunt foarte, foarte puține, mult mai puține. Vă pot spune că în sudul Albaniei este o singură biserică românească, la Korçë, față de câteva zeci de biserici sprijinite de biserica greacă, este foarte puțin.

Realizator: Domnule colonel, îl aminteați pe președintele sârb Aleksandar Vučić.

Sâmbătă, 14 septembrie, deci cu câteva zile în urmă, el și-a dat acordul pentru restabilirea serviciului militar obligatoriu în Serbia, despre care a spus că are nevoie de o armată puternică – lucrul ăsta l-a afirmat în cadrul unei ceremonii la Academia Militară din Belgrad. Agențiile internaționale de presă au pus și un citat: “Sper să înțelegeți cu toții cât de mult avem nevoie de o armată puternică, cât de mult avem nevoie să cumpărăm și să producem mai multe arme. Nu dorim să atacăm pe nimeni și nu o vom face, dar vrem să-i descurajăm pe toți cei care ne amenință în fiecare zi, neîncetat”.

Ion Petrescu: Aici aș face întâi o precizare, care e deja publică, dar să reamintim faptul că reluarea serviciului militar cu invitarea tinerilor sârbi să fie în armata ţării lor impune un stagiu de 72 de zile, dintre care primele 30 de zile sunt pentru învățarea mânuirii armamentului din dotare, mișcările militare de bază și alte chestiuni care țin de disciplină militară.
Serbia se simte într-adevăr într-o poziționare sensibilă în raport cu Kosovo și într-un context în care celelalte foste republici membre ale decedatei Iugoslavii au această incertitudine a viitorului.
De pildă, Bosnia și Herțegovina are relații amiabile cu NATO și sunt semnale că ar putea fi la un moment dat acceptată în cadrul Tratatului Nord-Atlantic, deci tatonează acest teren. Pe de altă parte, am avut posibilitatea, la recepții organizate în București, să văd cât de aproape ţine atașatul militar sârb, în uniformă, de atașatul militar american. Deci există un interes vădit al armatei sârbești de a se apropia de exigențele și standardele Statelor Unite ale Americii, care ar putea constitui, ca o surpriză locală, un partener strategic și pentru Serbia.
Și pentru că ați amintit de Vucic, să știți că are meritul ca, de la venirea sa în fruntea statului sârb, nu numai să fi declanșat aceste convorbiri directe cu Kosovo, dar să fi fost garantul faptului că Serbia respectă sancțiunile Uniunii Europene împotriva Rusiei.
Într-adevăr, Serbia nu a adoptat măsuri proprii împotriva Federației Ruse, dar a aplicat toate sancțiunile pe care le-a hotărât Bruxelles-ul împotriva Moscovei.
Și asta a creat nervozitate la Kremlin, deci, contrar imaginii publice că Serbia este un aliat al Rusiei, teoretic așa pare, pe teren lucrurile stau altfel.
Serbia simte că Rusia oricând poate încerca, ca și în Republica Moldova, să agite apele și să întoarcă populația împotriva executivului. De aceea este foarte prudentă conducerea de la Belgrad în măsurile pe care le ia și la modul în care este cultivată relația bilaterală între statul sârb și statul rus. Sunt niște lucruri pe care și americanii le descoperă acum. A apărut în acest sens un articol interesant în publicația de peste ocean, “Interesul național”, unde se accentuează asupra ideii că Serbia nu mai trebuie percepută ca un aliat al Rusiei.
De altfel, trebuie să știți că sârbii s-au constituit într-un sponsor al armatei ucrainene încă de la începutul conflictului și au reușit să producă foarte multe proiectile de artilerie pe care le-au vândut unor terțe țări, care la rândul lor le-au trimis armatei ucrainene. Asta era procedura la momentul respectiv.

Deci Serbia, în această ecuație ex-iugoslavă reprezintă un factor care își caută propria identitate și nu numai că își caută propria identitate, se apropie cu pași mari de Uniunea Europeană.
Mai puțin a fost atrasă atenția presei din România de un eveniment pe care trebuie să-l punctez: faptul că în prezența cancelarului Germaniei s-a semnat un document prin care Uniunea Europeană va avea acces la zăcămintele de litiu cele mai mari din Europa și bineînțeles că astfel China a ratat – pe baza voinței Belgradului de a se îndepărta de Republica Populară Chineză și de a se apropia de Uniunea Europeană-, exploatarea acestui zăcământ. Dar gestul public a fost făcut.

Realizator: Să spunem că domnul cancelar german era chiar la Belgrad când s-au semnat aceste, s-a dus special la Belgrad și nu numai domnia sa.

Aminteaţi de întâlnirile și relațiile cu Statele Unite. În timpul tensiunilor din ultima lună cu Kosovo, președintele Vucic a avut discuții separate cu ambasadorul american Christopher Hill, căruia i-a dat asigurări că Belgradul este mereu deschis față de dialogul cu Pristina și s-a declarat gata să meargă la Bruxelles pentru a continua dialogul cu premierul albanez, cu premierul Kurti din Kosovo.

Ştefan Popescu: Există, dacă îmi permiteți…

Realizator: Da, vă rog!

Ştefan Popescu: Nu vreau să vă întrerup, dar trebuie să amintim că există și o aprofundare a relațiilor cu Franța, o relație tradițională a Belgradului, după cum știți, achiziția a 12 aeronave Rafale în contract oficializat, formalizat chiar în timpul vizitei președintelui Macron, reprezintă un gest semnificativ față de această repoziționare a Serbiei, care, în ciuda rezervelor pe care le are față de Organizația Tratatului Nord-Atlantic, totuși este forțată să accepte anumite realități.
Faptul că 70% din comerțul acesteia este cu Uniunea Europeană și, bineînțeles, limitarea relațiilor serioase dintre Rusia și continentul european, în special Uniunea Europeană, limitarea prezenței Rusiei ca actor energetic, deși se mai face simțită pe coridorul sudic, determină Belgradul să fie realist și să caute soluții, pentru că Rusia nu va mai putea sprijini nici din punct de vedere energetic Republica Sârbă.
Bineînțeles, rămâne o mare problemă spinoasă și asta trebuie s-o amintim, pentru că nu am amintit-o, chestiunea Republicii Srpska, a sârbilor din Bosnia-Herțegovina, o problemă spinoasă, iar relațiile intracomunitare din Bosnia-Herțegovina reprezintă un alt obstacol în calea normalizării relațiilor dintre Serbia și Uniunea Europeană, de cealaltă parte, și Organizația Tratatului Nord-Atlantic.

Realizator: De fapt, de aceea aminteau cei de la IFIMES despre alegerile din…sau atenția acordată alegerilor locale în zona districtului Brčko, care este un element-cheie în situația din Bosnia.

Ștefan Popescu: Și să aducem aminte, dacă îmi permiteți, și acțiunea Ungariei.
Ungaria, deosebit de activă, inclusiv pe acest dosar, poate și din dorința de a crea un anumit precedent în legătură cu alte teritorii care au o anumită memorie, hai să spunem, a prezenței statale ungare.

Realizator: Da, în provincia nordică a Serbiei, în Voivodina, ca să fim mai preciși, de la Kalemegdan spre nord.

Domnule colonel, domnule profesor, pentru finalul emisiunii, am să vă pun o întrebare. Închipuiți-vă că stați undeva, eu știu, în Bucegi sau pe crestele Munților Făgăraș și vă uitați în jurul frontierelor țării noastre. Avem într-o parte Ucraina, cu război, avem în partea astalaltă Balcanii de Vest, de la Timișoara încolo, Balcanii de Vest cu situația despre care am vorbit în această seară. Faceți o privire așa, de ansamblu, asupra stării de securitate în care ne aflăm, domnule colonel.

Ion Petrescu: Dacă ne uităm spre Republica Moldova, știm că acolo urmează două momente sensibile la care Moscova va reacționa, în primul rând imagologic: este momentul referendumului, când, într-adevăr…

Realizator: De mâine într-o lună, 30 de zile de mâine.

Ion Petrescu: Chiar vă mulțumesc frumos pentru precizare, și apoi este acela al alegerilor prezidențiale. Am fost în luna mai în Republica Moldova și am fost însoțit de domnul Cristian Diaconescu, care a acceptat să meargă cu mine și alți formatori de opinie la ministerul apărării din Republica Moldova.
Să știți că acolo este o stare de spirit deloc defetistă. Oamenii veghează, sunt oameni care cred în valorile Europei și sunt la datorie.

Realizator: Mai avem un minut, să-l ascultăm și pe domnul profesor. Domnule profesor, uitați-vă…

Ştefan Popescu: Este o situație complicată, dar cred că în situații complicate, iarăși îl citez pe Churchill, nu trebuie să risipim o criză bună.
Deci, prin urmare, România își poate construi un profil, poate fi un actor semnificativ, mai ales în regiunea Balcanilor de Vest și a Balcanilor în general. Cred că avem această datorie și pentru că este o zonă care ne permite să echilibrăm alianțele poloneze și Visegrád-ul.

Realizator: Ziceți de polonezi o propoziție, ca să înțeleagă toată lumea.

Ştefan Popescu: Polonia, care și-a construit un profil de putere regională inclusiv pe fondul acestor crize, este prezentă în Consiliul Statelor Baltice, este acceptată în Consiliul Arctic, unde prezidează un grup de state, statele observatoare și, bineînțeles, este foarte activă în Visegrád.

Realizator: Sigur, asta era cheia, da. Doamnelor și domnilor, “Euroatlantica” la final. Vă mulțumesc pentru atenția cu care, sper, ne-ați urmărit și astă-seară. Le mulțumesc pentru participarea la emisiune domnilor Ștefan Popescu și Ion Petrescu. Bună seara tuturor! Sunt Nicu Popescu, să auzim numai de bine! Rămâneți cu Radio România Actualități.🍀🤝