Ușa biroului său era mai tot timpul deschisă, ca și cum acolo s-ar fi plămădit pâinea caldă a ziarului armatei și așa era, de vreme ce ieșea din cămăruță cu paginile machetate de el, cu pasiune, cu candoare, cu atenție pentru tăria cuvântului scris, cu respect pentru cei ce semnau rânduri/gânduri pentru marea mută a României – ieri ca și azi – oștirea cea mereu uitată în vremuri aparent de pace.

Pe cât de disciplinat era, pe atât de liber rămâne în spirit ca tată, ulterior ca bunic și mai tot timpul ca soț. O pildă de omenie.

La frumoasa aniversare a zilei sale de naștere îi doresc multă sănătate, că este mai bună decât toate și bucuriile meritate, de la cei dragi!