Ion Petrescu

OPERAŢIUNE A CONTRASPIONAJULUI CHINEZ

经营情况中反

Aţi fost vreodată în China? Ei bine, eu unul am avut şansa asta. De a vedea, la faţa locului, versiunea contemporană a mitului chinez:”Leul care se trezeşte.” Unul vigilent, la tot ce i se perindă prin faţa ochilor.

Ca să mă conving am lăsat legitimaţia de jurnalist, în mod intenţionat, pe noptieră. La revenirea din periplul efectuat prin Beijing am găsit o notă, din partea administratorului de hotel, extrem de dispus să îmi satisfacă orice dorinţă, mai mult sau mai puţin comunistă. Probă de intelligence…

De vigilenţa serviciilor secrete chineze mi-am adus aminte citind dezvăluirea profesorului Peter Yuan Cai, de la Universitatea Naţională din Australia.

Acesta are temeritatea de a face publică, în 2010, o acţiune a contraspionajului chinez din 2009. Una finalizată cu arestarea lui Stern Hu, preşedintele executiv al companiei Rio Tinto, care a incendiat brusc relaţiile bilaterale chino-australiene.

Acţiunea fulgerătoare a agenţilor chinezi, de preluare în custodie a liderului lui Rio Tinto s-a derulat cu aprobarea dată de la cel mai înalt nivel al conducerii Chinei de azi.

Ce a determinat guvernul chinez să recurgă la o asemenea măsură extremă?

Presa chineză a difuzat versiunea oficială a întâmplării, conform căreia Stern Hu şi colegii săi erau implicaţi în activităţi specifice de spionaj, care au provocat daune grave interesului economic naţional.

Mulţi comentatori australieni au considerat acest enunţ ca o insultă calculată, menită să reflecte nemulţumirea Chinei pentru respingerea ofertei giganticei companii de stat, profilată pe aluminiu, Chinalco, de a dobândi o participaţie strategică la Rio Tinto, la începutul lunii iunie 2009.

Acest lucru a influenţat cu siguranţă acţiunile Chinei. Dar şi dorinţa de a consolida şi restructura industria sa, mare şi foarte fragmentată, de oţel, pentru a combate preţurile exorbitante ale minereului de fier, prin controlul pieţei de profil.

Industria siderurgică chineză este formată din sute de firme mici şi mijlocii, care concurează intens, pentru aprovizionarea cu minereu de fier, la un preţ redus, la nivelul a două treimi din preţul altor materii prime.

Concurenţa şi dezbinarea existentă în cadrul industriei a generat un dezastru la achiziţionarea minereului de fier, preţul acestuia crescând cu peste 400 la sută în ultimii şase ani, astfel că firmele achită suplimentar 700 miliarde yuani/ 103 miliarde dolari.

Într-un efort de a uni producătorii de oţel, mari şi mici, pentru preţuri mai bune, guvernul chinez marginalizează marele producător Baosteel, din Shanghai, înlocuindu-l cu Asociaţia Chinei pentru Oţel şi Fier/CISA.

CISA a cerut o reducere de 40 la sută a preţului de achiziţie a minereului de fier, faţă de înţelegerile anterioare, dar firmele miniere au refuzat să accepte această diminuare drastică şi niciuna din părţi nu a vrut să cedeze la negocieri.

Rio Tinto şi alte companii miniere australiene au profitat de nerăbdarea firmelor angajate în negocieri, şi aplicând principiul “divide şi cucereşte” le-au oferit preţuri atractive pe termen lung de referinţă.

Multe firme au acceptat şansa de a cumpăra minereu mai ieftin. Observând izolarea sa, CISA a pledat pentru ca guvernul să intervină şi să pună capăt tranzacţiilor neautorizate.

Întreprinderile siderurgice mici şi mijlocii chineze, care au acceptat ofertele tentante ale companiei Rio Tinto au generat reacţia autorităţilor de la Beijing, iniţial prin anunţul ce sugera intenţia CISA de a abandona reducerea solicitată, de 40 la sută.

Presa chineză a dezvăluit că încrederea şi agresivitatea cu care Rio Tinto şi-a desfăşurat campania de atragere a clienţilor se baza pe o foarte bună cunoaştere a pieţei de profil, conform datelor despre producţia şi depozitarea materialului finit, în fabricile de oţel din China, găsite în memoria computerelor confiscate de la biroul companiei Rio, din Shanghai.

Arestarea lui Stern Hu şi a colegilor săi ar putea fi privită ca parte a unui efort mai mare de a opri scurgerea de informaţii sensibile despre combinatele siderurgice chineze.

Este şi un avertisment puternic, dat de conducerea de la Beijing -decisă să restabilească ordinea pe piaţa de import a minereului de fier şi să stopeze orice tranzacţii neautorizate.

Concomitent, arestările menţionate sunt şi evidente represalii, produse de un sentiment general de frustrare în rândul oficialilor guvernului chinez în relaţiile cu Rio Tinto.

De ce? Niciun statut special nu a fost acordat Chinei, care, fiind cel mai mare client, importă mai mult de 70 la sută din totalul minereului de fier, prin intermediul comerţului maritim. Motiv pentru care CISA dorea un preţ special pentru China.

Aspectul cel mai bizar al arestării lui Stern Hu a fost implicarea Ministerului Securităţii de Stat.

Care, cu structurile sale de contrainformaţii interne este menit să protejeze partidul şi statul de agenţii străini, de acţiunile separatiştilor şi ale altor “duşmani ai ţării”.

Implicarea acestui minister, indică ridicarea negocierilor amintite la nivelul de securitate naţională. Ceea ce reflectă o schimbare profundă în strategia de securitate a resurselor Chinei.

De când China a devenit un importator net de energie, la începutul anilor 1990, a crescut şi necesitatea sa de a avea asigurate materiile prime strategice.

Dar intenţiile de achiziţionare, la nivel mondial, au fost zădărnicite de autorităţile de reglementare a comerţului cu minereu de fier, din Statele Unite şi Australia.

Ceea ce a creat impresia, la Beijing, că asemenea resurse nu pot fi totdeauna cumpărate de o manieră corectă, pe piaţa internaţională.

Prin urmare, trecerea la o strategie integrată a determinat colaborarea între ministere şi agenţii guvernamentale, pentru a asigura resursele vitale. Iar serviciile de intelligence au primit misiuni specifice în acest plan.

Mulţi oameni de afaceri străini, care operează acum în China, se întreabă care a fost temeiul juridic pentru acuzaţia de spionaj adusă angajaţilor companiei Rio.

Profesorul Peter Yuan Cai consideră că o serie de ambiguităţi există în Legea secretului de stat, emisă în 1989.

Aceasta defineşte vag secretele, ca fiind problemele legate de securitate şi interesele naţionale, inclusiv de evoluţiile economice şi sociale.

Conform investigaţiei efectuate de serviciul de contrainformaţii chinez şi de Comitetul Judiciar al Congresului Naţional al Poporului, birocraţii de stat şi cei ai societăţilor private clasifică arbitrar documente normale ca secrete de stat, temându-se că altfel vor fi acuzaţi că au favorizat scurgerea de informaţii sensibile.

Iată consecinţa unor definiţii vagi, în legea amintită, a documentelor cu caracter secret.

Deocamdată, Hu şi colegii săi vor rămâne – remarcă amar Peter Yuan Cai – mieii sacrificaţi pe altarul securităţii naţionale a Chinei.

Un stat tot mai prosper, dar la fel de suspicios privind tranzacţiile tipice economiei de piaţă.

În Palatul Imperial din Beijing a rămas actuală credinţa că “acela care călăreşte un tigru se teme să descalece”.

ARTICOL PUBLICAT DE ARENA.MD

Tags: BEIJING, CHINALCO, CISA, RIO TINTO, SHANGHAI