Ion Petrescu

ROMÂNI SCĂPĂRĂTORI

Din şapte în şapte zile semnalez suişuri şi coborâşuri
într-un areal al presei române care este într-o evidentă ascensiune,
capacitând atenţia unui număr din ce în ce mai mare de cititori.

LOVITURA DE PRESĂ A LUI DORU DRAGOMIR

De când scriu despre reuşitele echipelor de jurnalişti
de la PUTEREA şi ZIUAVECHE.RO am sugerat, de vreo două ori,
că o complementaritate evidentă ar trebui exploatată
într-un mod adecvat.

Spre supriza mea plăcută,
de data asta, colegiul editorial de la PUTEREA
“a rupt pisica” şi a postat pe prima pagină
un articol de pomină a lui Doru Dragomir,
liderul de facto de la ZIUAVECHE.RO,
intitulat extrem de sugestiv:
Generalul Opriş a oprit lifturile ca să facă economii !

Semnul exclamării îmi aparţine.

Dacă activa la Paris, după un asemenea material şocant,
monsieur Marcel Opriş ori era redirecţionat pe un post
“Ni vu, ni connu”/”Nici văzut, nici cunoscut”,
sau i se recomanda pescuitul în apele tulburi ale pensionarilor militari…

Că, din câte văd, deşi conduce ditamai S.T.S.-ul,
Serviciul de Telecomunicaţii Speciale,
în special în campanii electorale
(nu am avut altă rimă…)
poartă stelele umilitei Armatei Naţionale,
deşi, la propriu şi la figurat, nu mai face parte din aceasta…

Doru Dragomir a strălucit întotdeauna prin surse multiple de informare,
fiind la ora actuală, probabil, cel mai bun ziarist de investigaţii.

Aşa că datele din material sunt beton. Credibile 100%.

Dacă m-aş numi Gabriel Opriş m-aş uita în oglindă
şi m-aş întreba deloc nevinovat:
– Oare pe cine am supărat? SRI?…SIE?…

ALECU RACOVICEANU: ROMÂNUL E TOT ROMÂN

În mai toate editorialele domnului Racoviceanu,
din PUTEREA,
se simte capacitatea sa nativă de a fi
legat de înţelepciunea populară şi pulsul opiniei publice.

Cursivul său dedicat lui Cristian Tabără este o necesară
pledoarie pentru discernământ, echilibru şi decenţă
atunci când sunt emise public grave acuzaţii
la adresa unui om, darmite a unui jurnalist.

Iar finalul este mai presus de orice comentariu:

“Să nu credeţi că vorbăraia schimbă conştiinţe.
O să-mi asum un gest oribil, pe care îl justific în ochii
mei prin aceea că trebuie să înţelegem odată,
noi, ziariştii, ce rămâne în urma polologhiei zilnice.
Rănile unui grup mic şi râsul mulţimii.
A apărut primul banc cu Mădălina Manole,
semn că românul e tot român. Da, citiţi corect!
Cică preşedintele se plimba şi nimereşte la părinţii Mădălinei Manole.
Bucuroşi, îl invită să stea jos:
„Beţi ceva? O tărie? Dar… nu mai e nimic pe aici, a băut aia mică tot!“.

OFENSIVA LUI ROLAND CĂTĂLIN PENA

Deci, nu m-am înşelat!
Domnul Pena s-a scuturat de tristeţile trecutului
şi a decis să vină cu artileria grea în redacţia ZIUAVECHE.RO!

De data asta,
cu un surprinzător interviu,
de o pagină, cu controversatul politician
Adrian Videanu. Am reţinut o întrebare şi un răspuns:

“Reporter: PDL pare în cădere liberă.
Ce se mai poate face pentru imaginea
partidului?

Adriean Videanu: Marea provocare
a Guvernului şi a partidului o reprezintă
depăşirea recesiunii. Părerea mea este
că oamenii, în momentul în care vor conştientiza
că nu există altă soluţie pentru
ieşirea din criză decât aplicarea acestor
măsuri dure, dificile, dar că, în urma
acestora, am depăşit criza şi am revenit
la normalitate, îşi vor schimba optica, iar
PDL îşi va relua adevărata poziţie pe eşichierul
politic.

N-ar fi prima oară când
s-a întâmplat aşa. Am chiar un exemplu
din viaţa mea. Când eram primar general,
am reabilitat Bdul 1 Decembrie. Era o
nebunie incredibilă. Toţi înjurau. A fost o
intrare în forţă în reabilitarea acestui bulevard,
care arăta ca după război.

După
opt luni, după ce am terminat reabilitarea,
erau oamenii strânşi la inaugurare,
cu flori, au aplaudat, că nu mai văzuseră
aşa un bulevard. Adică, imediat ce am
ieşit dintr-o criză (n.r. – atunci era una
de circulaţie), oamenii au recunoscut şi
şi-au schimbat imediat optica. Sunt convins
că la fel se va întâmpla şi după ce ieşim
din recesiunea economică.”

ION TUDOR, LA BUTOANE NUCLEARE!

În numărul 16 al ediţiei print al Jurnalului de Sărindar,
paginile din mijloc le acaparează, inteligent,
tizul meu din redacţie, Ion Tudor.

Dosarele ultrasecrete, din arhivele CIA
se referă de data asta la
Bătrânii
cu butoane nucleare.

Explicaţia?

În 1979, CIA îşi punea problema liderilor
lumii sovietice – drept urmare a realizat
un studiu unde îmbina medicina cu
politica şi în care erau analizate
efectele îmbătrânirii asupra liderilor
din ţările comuniste. Acesta pornea
de la constatarea că liderii din spaţiul
comunist aveau vârste înaintate – iar
tremuratul mâinii asupra butonului
nuclear era un factor cât se poate de
serios. Redăm în rândurile următoare
acest studiu.

«Deciziile guvernamentale şi acţiunile
potenţial agresive în cazul naţiunilor
comuniste ţin de judecata şi stabilitatea
emoţională a conducătorilor. În mare
majoritate liderii comunişti sunt persoane
vârstnice, oameni trecuţi de 60 de ani
sau chiar mai mult. Cei patru lideri de
vârf sovietici sunt toţi trecuţi de 70 de
ani: Brejnev are 72, Kosîghin are 74, Kirilenco
are 72 şi Suslov 76. Media de vârstă
a celor 14 membri cu drepturi depline
ai Biroului Politic este de 67 de ani, peste
jumătate dintre aceştia având peste 63 de
ani sau chiar mai mult.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în Europa
de Est, unde majoritatea liderilor sunt
vârstnici. Cel mai reprezentativ este Mareşalul
Tito, din Iugoslavia, care are 86
de ani. Atât Janos Kadar din Ungaria, cât
şi Erich Honecker din Germania de Est au
66 de ani. Enver Honja din Albania are
70 de ani, prim-secretarul bulgar Todor
Jivkov are 67, Edward Gierek din Polonia
are 66, ca şi Gustav Husak din Cehoslovacia.

Nicolae Ceauşescu, în vârstă de
61 de ani, din România, este cel mai tânăr
şef de stat din Europa de Est.

Noul Comitet Permanent al Biroului
Politic al Republicii Populare China
este compus, în ordine ierarhică, din Hua
Kuo-feng, Yeh Chien-ying, Teng Hsiaoping,
Li Hsien-nien şi Wang Tung-hsing.

Observatorii Chinei nu cred că Yeh (80),
Teng (74) şi Li (71), toţi veterani din Marşul
cel Lung, s-au supus unui lider mult
mai tânăr şi în principiu mai neexperimentat
cum este Hua Kuo-feng (59).

Media
de vârstă a celor 23 de membri cu
drepturi depline ai Biroului Politic este
de 66 de ani, peste jumătate din aceştia
având peste 65 de ani sau chiar mai mult.

Mai există şi alte state comuniste asiatice
care au cu preponderenţă lideri în vârstă.
De exemplu, în Republica Populară
Vietnam, Pham Van Dong are 72 de ani,
Le Duran 71, Le Duc Tho 68, Vo Nguyen
Giap 66, iar cel mai important cetăţean,
Ton Duc Thang, preşedintele Vietnamului,
are 90 de ani.

Laborios, bine documentat, Ion Tudor
oferă o lectură interesantă,
la final de săptămână.

CĂTĂLIN VĂRZARU VREA…PICASSO!

Adică:

Despre care scrie, în acelaşi săptămânal:

“C4 Picasso testat de mine era propulsat
de un motor de 1,6 litri, pe benzină,
care, datorită turbinei montată pe el, reuşea
să furnizeze 150 de cai-putere. Cuplul
de 240 de Nm este suficient să facă
maşina să ţâşnească prin trafic, deşi nu
aceasta este intenţia unui posesor de
MPV.

O dezamăgire a fost cutia de viteze
care, înainte de a schimba într-o treaptă
superioară, avea un mic hop ce făcea ca
autotursimul să se mişte sacadat. Efectul
dispare însă dacă pedala de acceleraţie
se apasă uşor, progresiv, aşa cum îi
stă bine unei maşini de familie.

De admirat
este consumul pentru un asemenea
gabarit şi un motor turbo pe benzină.
În regim urban s-a situat la 11,8 litri/
100 de km, iar în extraurban n-a sărit
de 8 litri. Preţul de bază al lui C4 Picasso,
150 cai-putere, echipare Exclusive, este
de 23.050 de euro cu TVA, dar există un
discount de 4.000 de euro.”

Nu ajunge la plată doar…discountul?
Zic şi eu…

CE NE ÎNVAŢĂ IOLANDA MALAMEN

Doamna Malamen, o fire puternic interiorizată,
o personalitate misterioasă, dar tenace
ne reţine atenţia cu o anchetă, în cadrul căreia
scriitorii Doina Rusti, Anca Mizumschi,
Nicolae Coande, Gelu Negrea,
Constantin Severin răspund la dureroasa
întrebare:

Ce nu am învăţat noi, românii,
de la istorie?

Şi iată explicaţia iniţiatoarei acestei
acţiuni publicistice:

“Facem adesea apel la istorie ca la o instanţă
necruţătoare, considerând-o ecoul lucid al
faptelor noastre. Suntem mândri sau critici
faţă de ea, şi ne găsim mai sprinten sau,
dimpotrivă, mai greu, superlativele atunci
când o invocăm. În general însă,
privirea
noastră e superficială, şi nu îngăduie
adevăruri, fie ele cât de dureroase, şi cu
atât mai puţin nuanţele. Rămânem captivi
cu fast într‑o ignoranţă stropită cu acea
îmbătare cu apă rece. Să ne pese atât de
puţin de lungul şir de suferinţe, eroisme şi
trădări care ne-au construit istoria?”

Păi majoritatea covârşitoare a conaţionalilor noştri
sunt inactivi şi la trădările care ne edifică prezentul!

TAURUL LUI IOAN GROŞAN

Aştept, de fiecare dată, cu sinceră curiozitate,
tableta de scriitor a maestrului Ioan Groşan.

De data asta frazele domniei sale
nu mai au nevoie de niciun
comentariu:

“Degeaba încearcă dl Frunda s-o
dea la-ntors, că n-ar fi vorba despre independenţa
Harghitei şi Covasnei pe modelul
Kosovo, ci de “autonomie”: lucrurile sunt
clare: ex-pastorul Tökés vrea, pur şi simplu,
să izoleze un teritoriu din mijlocul ţării,
să-l transforme, de fapt, într-o enclavă.

Despre dl Tökés circula legenda (poate
şi porecla) că datorită deosebitei sale apetenţe
erotice ar fi fost un “taur comunal”.

Probabil că,
nemaiajungându-i spaţiul unei
mici comunităţi, dânsul se gândeşte să devină
un taur de enclavă. Poate c-ar fi timpul
ca autorităţile noastre să-l apuce de coarne.
Pentru că nu e foarte dificil să transformi
un taur în bou.”

Cine să-l apuce?…

APLOMBUL MIHAELEI CÂRLAN

De la Ecaterina Oproiu, până în prezent,
nu am mai observat un spirit atât de lucid
în zona celor specializate în a ne face zile fripte
oricând, fără motiv, doar aşa, ca să ştie lumea
cine este dirijorul mai mult sau mai puţin legal.

La întrebarea:
Sunt româncele cele mai frumoase?
Mihaela Cârlan răspunde, printre altele:

“Sigur că, aşa cum pentru fiecare
mamă copilul ei este cel mai frumos
şi mai deştept, şi pentru bărbaţi,
aleasa ar trebui să fie la fel, dar în ambele
cazuri vorbim de ochii îndrăgostiţi.
Pe când ochii neîmpăienjeniţi de iubire
ori dorinţă văd sau ar trebui să poată vedea
realitatea needulcorată.

La întrebarea
din titlu, eu aş răspunde astfel:
unele
românce sunt doar frumoase
(şi sunt
pline publicaţiile de nuri etalaţi la alegere,
ori cluburile, de despuiate),
altele
sunt integral frumoase, şi nu se află neapărat
în lumina reflectoarelor,
iar restul,
au fiecare şanse şi mijloace să compenseze
zgârcenia ursitoarelor cu darurile fizice.

Altfel, nu mai înţelege nimeni nimic.
Să crezi că româncele sunt cele mai frumoase
femei şi să faci o reclamă ca asta?
“Nu există femei urâte, ci doar bărbaţi
care n-au băut destul!”.”

Înainte, sau după?…

Tags: ZIUAVECHE.RO