Ion Petrescu

Asasinarea generalului Milea

“Grupul puciştilor din Armată, în primul rând Victor Stănculescu, Ştefan Dinu, Iosif Rus, Gheorghe Pârcălăbescu, Gheorghe Eftimescu şi alţii, din alte structuri, nu au putut acţiona decisiv în direcţia înlăturării lui Ceauşescu decât după rănirea şi apoi după moartea lui Milea.”

Afirmaţia citată mai sus aparţine autorului textului care urmează. Ceea ce vreau să menţionez aici este un fapt care indică şi o altă faţă a interpretării finalului ciudat al generalului Vasile Milea. În ianuarie 1990 am decis să iau pulsul unor unităţi militare din Oltenia. Ca jurnalist militar. La Bucureşti se ştia de o stare de mare nemulţumire în armată. De faptul că nu se mai făcea instrucţie. De fenomenul contestării unor comandanţi, cu o atitudine ambiguă în decembrie 1989. Într-un asemenea context am intrat în biroul unui comandant de regiment. La masa lungă, din faţa sa, se afla colonelul Pârcălăbescu. Cel despre care toată lumea ştia că l-a văzut ultimul pe generalul Milea, înainte de a se auzi o împuşcătură în biroul acestuia. Franc, l-am întrebat pe colonelul Pârcălăbescu, cum a murit totuşi Milea, eu precizându-i părerea mea, că a fost împuşcat cu sânge rece. Pârcălăbescu s-a roşit, s-a îngălbenit, s-a uitat disperat la comandant, să facă sau să zică orice, dar să fie scăpat de interogaţia mea. Comandantul mi-a oferit, calm, o cafea. A doua zi eram chemat la raport. La ministrul apărării de atunci, nimeni altul decât generalul Stănculescu. Nu s-a uitat o clipă la mine. Dar m-a atenţionat, cu o voce joasă, să îmi văd de reportajele mele…

Tags: Corvin Lupu