Ion Petrescu

Igor Korotcenko – expert în aiureli pentru americani

Moscova trece prin faza cândva existentă şi în Bucureşti. În România de dinainte de 1989, cum decidea Cabinetul 1 – respectiv Nicolae Ceauşescu – o măsură mai permisivă, într-un domeniu sau altul, cum intervenea Cabinetul 2 – adică Elena Ceauşescu – şi o submina tacit, fără informarea preşedintelui de atunci al ţării.

Observ că istoria se repetă şi în capitala tuturor ruşilor. Diplomaţia rusă a făcut şi eforturi salutare, de a detensiona raporturile cu state nu neapărat ostile, doar cu conştiinţa naţională marcată de samavolnicii notorii ale imperiului ţarist şi ale puterii sovietice. De pildă, în acest sens, a numit pe ambasadorul Rusiei în România, Excelenţa Sa Oleg S. Malginov. Un diplomat cu o înţeleaptă percepţie a spaţiului european.

Concomitent, ca un făcut, apar şi meteoriţi de talia lui Igor Korotcenko, ilustrul necunoscut ce conduce Consiliului Civil, de pe lângă Ministerul Apărării al Federației Ruse. Din ordinul cui vorbeşte? Este clar. Vova să trăiască! Vova, dacă nu ştiţi, fiind alintul lui Vladimir Putin. Cui se adresează Igor? Chişinăului? Nicidecum. Autorităţilor de la Bucureşti? Exclus. Atunci? Actualei administraţii prezidenţiale americane, din perspectiva întâlnirii anunţate, pentru anul 2013, între Obama şi Putin.

Ce nelinişti are Kremlinul? Că la Washington D.C. se lucrează, tacit, cu semnificative semnale, pe căi confidenţiale, la un alt viitor al arealului strategic dintre Prut şi Nistru. Lucru firesc, din moment ce urmează amplasarea altor capete de pod americane – precum interceptoarele SUA la Deveselu şi a unui posibil nou element militar, variabil ca format şi loc de dislocare, la est de Carpaţi – în zona limitrofă frontierei vestice a Comunităţii Statelor (aparent) Independente.

Ce scenarii vântură, ca roboţelul geopolitic, Igor cel Argintat, cu părul cam vâlvoi pe cap? El afirmă că există trei scenarii ale soluționării conflictului transnistrean. Asta în mapa primită de la Kremlin:

1. În cazul în care Republica Moldova se va uni cu România și va adera la NATO, Federația Rusă va recunoaște independența Transnistriei. Bună gluma! Asta ca şi cum atunci când s-a unit RDG, cu RFG, partea comunistă a Berlinului ar fi rămas cu trupe ruse şi şi-ar fi declarat apartenenţa la puterea de la Răsăritul Europei…

2. Modelul „taiwanez”. Altă şotie – evident deplasată. Fie şi pentru motivul că nu se poate compara standardul economic al Taiwanului cu cel al Transnistriei. Iar la Tiraspol nu s-au retras actuali sau ex-lideri de la Chişinău, cu activiştii de partid şi militarii loiali lor, cu tot. Ce gândire desuetă!

3. Crearea unei confederații între Republica Moldova și Transnistria. Nici Putin însuşi nu a acceptat o confederaţie cu Bielorusia! Darmite cei vizaţi de această aiuristică ipoteză!

Igor Korotcenko, prezentat ca expert militar (?!) are şi dificultăţi de memorie. Colectivă şi individuală! El este de părere – a se citi…transmite sugestia – că soluționarea eficientă a conflictului transnistrean este posibilă doar după ce autoritățile Republicii Moldova vor prezenta scuze oficiale pentru „agresiunea” militară împotriva Transnistriei, în 1992.
„Aceste scuze – susţine papagalul moscovit Igor cel aiurit – trebuiesc însoțite de o compensație pentru prejudiciul cauzat populației și economiei regiunii transnistrene. În cele din urmă, avem nevoie de un tribunal internațional, asemenea Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie împotriva politicienilor și criminalilor din anii ‘90. De exemplu, fostul președinte moldovean Mircea Snegur trebuie să fie pedepsit”.

De acord, gospodin Igor! Dar asta după ce autorităţile de la Moscova vor prezenta scuze oficiale pentru agresiunea militară ce a dus la ocuparea samavolnică a Basarabiei – pământ românesc -, în Al Doilea Război Mondial. Scuze ce vor trebui însoţite de compensaţia necesară pentru prejudiciul cauzat populaţiei şi economiei României. În cele din urmă, în dărnicia lor sufletească, românii vor constata că politicienii şi criminalii sovietici, din anii ’40 sunt oale şi ulcele. Dumnezeu să-i judece.

Iar experţii de tipul lui Igor cel Argintat pot învăţa, în anul 2013, ca să danseze şi pe melodie americană, cam aşa: