Ion Petrescu

GENERALUL ALEXANDRU GRUMAZ DESPRE SOLUŢIA POLONIEI PENTRU AVIAŢIA MILITARĂ (VIDEO)

Generalul Alexandru Grumaz alături de șeful Statului Major al Armatei Poloniei, generalul Mieczystaw Cieniuch

– Domnule general Alexandru Grumaz, ca absolvent al Universităţii Naţionale de Apărare, din Washington D.C., aţi participat, recent, la un eveniment european, în Polonia. Despre ce a fost vorba? Ce invitaţi de marcă au mai fost acolo?

– A fost un seminar internațional, pe care-l organizează anual Universitatea Națională de Apărare a SUA/NDU, de fiecare dată pe alt continent. Anul trecut s-a desfăsurat în Asia, iar acum doi ani în Africa. Seminarul este denumit Continuing education. Peste 30 de absolvenți, din 15 țări au fost prezenți la Cracovia, locul unde s-a desfășurat seminarul.

NDU este o instituție de învățământ ce pregătește, prin masterate, viitorii lideri militari și civili. Este finanțată de Departamentul Apărării al SUA și se află sub coordonarea Președintelui Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore. NDU are în compunerea sa cinci colegii: Colegiul Industrial al Forțelor Armate, Colegiul de Război, iCollege, Colegiul de Stat Major Întrunit și Colegiul Afacerilor de Securitate Internațională.

Tematica seminarului s-a axat pe problemele dezbătute la Summitul NATO din SUA, cât și pe chestiunile noi, de politică militară americană. Astfel: politica nucleară a Alianței NATO, conceptul de Smart Defense sau lecțiile militare învățate în Afganistan au fost puncte distincte pe ordinea de zi. S-au mai discutat, în sesiuni distincte, problemele economice și financiare ale UE în perioada de criză actuală, dar și problema redislocării trupelor americane în Europa.

Sesiunea a oferit ocazia șefului Statului Major al Armatei Poloniei, generalul Mieczystaw Cieniuch, să prezinte o situație a Forțelor Armate Poloneze și a rolului lor, la flancul estic al Alianței.

Apropo! Participarea poloneză la seminar a fost deosebită, fiind prezenți comandantul aviației militare, generalul-locotenent Lech Majewski, dar și șeful departamentului de instruire a forțelor navale poloneze, amiralul Ryszard Demczuk.

Li s-au alăturat adjunctul comandantului forțelor operaționale intaliene, generalul-locotenent Carlo Magrassi, comandantul aviației lituaniene, generalul-maior Edvardas Mazeikis, generalul-maior Kjell-Ove Skare din statul major al armatei norvegiene, secretarul general permanent al Ministerului Estonian al Apărării, Mikk Marran.

– Cum este evaluată conlucrarea româno-poloneză, la flancul răsăritean al NATO?

– Foarte bine! Relațiile dintre cele două forțe ale flancului estic sunt într-o continuă dezvoltare. Șeful Statului Major al Armatei Poloniei a avut cuvinte de apreciere la adresa militarilor români dislocaţi în teatrul de operații din Aganistan.

Am stat de vorbă și cu amiralul Ryszard Demczuk, participant la operațiunile din Afganistan și mi-a confirmat părerea bună despre militarii români prezenți în zona Zabul.

Un dialog interesant am avut şi cu comandantul aviației poloneze.

– De ce interesant?

– Polonezii au achiziţionat avioane noi din SUA. Cu o sumă de 3,8 miliarde de dolari, Polonia a cumpărat 48 de aeronave F-16 C/D Block 50/52. Avioanele sunt de ultimă generație. Contractul, semnat în urmă cu şapte ani, a fost finanţat printr-un împrumut din partea Washingtonului. Tranzacţia a asigurat păstrarea a 500 de locuri de muncă, la o uzină a Lockheed Martin din Texas.

Însă nici Varşovia nu a negociat în pierdere, deoarece compania americană i-a pus la dispoziţie circa o sută de variante de investiţii, în sistem offset, din care să aleagă.

Aeronavele F-16 se adaugă celor 32 de aparate MIG-29 avute în dotare și celor 48 de avioane de atac la sol, Su-22. Polonia a făcut o investiție pe termen lung, în modernizarea forțelor aeriene și este un exemplu pentru statele membre ale Alianței, din Estul Europei. Prezentarea efectuată de comandantul aviației militare poloneze, în panelul omologilor săi, a fost axată pe rolul Forțelor Aeriene Poloneze, la flancul estic al NATO.

– Afinităţile statelor baltice, cu Polonia, pot constitui un model de conduită euroatlantică, pentru cele două state româneşti?

– Situația la flancul nordic nu este una deloc ușoară. Resurgența Rusiei, la granițele sale și în special în fostele republici sovietice a generat apariția Parteneriatului Estic al UE, inițiat de Polonia și Suedia. Parteneriatul se concentrează pe crearea de relații cu vecinii din est ai UE: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova, Ucraina

Lituania are un interes deosebit în acest parteneriat, pentru că Belarusul și Ucraina devin buffer states/state-tampon pentru ea. De asemenea, sprijinind parteneriatul, Lituania a susținut opoziția din Belarus. Sprijinul acordat celor din Belarus nu a mers prea bine și atunci s-au îndreptat spre o relație cu SUA, cu care dorește să creeze un consiliu de tranziție în Belarus, o alternativă la actuala guvernare de la Minsk.

Relațiile antagonice, dintre Polonia și Rusia, de pe vremea președintelui Lech Kaczynski nu mai sunt de actualitate. Sub presiunea grupului de la Weimar, actualul președinte Komorowski a început o nouă construcție – alături de Germania și Franța – a dialogului cu Rusia. Momentul este unul delicat, atât timp cât Estonia, Lituania și Letonia cer Rusiei retragerea rachetelor nucleare din zona Kaliningrad.

Grupul militar nordic al UE – format din Suedia, Irlanda, Estonia, Finlanda și Norvegia – este deja operativ. Lituania vrea să adere până în 2014, iar Marea Britanie evaluează posibilitățile de aderare. Acordul de constituire acoperă toate zonele, de la catastrofele naturale în timp de pace, la răspunsul militar în teatrele de operațiuni, în caz de conflict.

Având în vedere condițiile istorice ce au marcat existența celor trei țări Baltice și a Poloniei nu este exclus ca Varșovia să decidă, în viitorul apropiat, participarea în cadrul acestui grup. În orice caz, relațiile dintre Polonia și Lituania sunt unele deosebit de apropiate.

De aici decurge, implicit, şi răspunsul la întrebarea vizând cele două state româneşti.