Crucea izbăvirii neamului românesc

Compatriotul Marian Dulă 🤴este un septuagenar, încă în putere, care a purtat, cu mândrie, uniforma de ofițer al Armatei României.

El a urcat, în ierarhia militară, până la gradul de colonel (în 1998), după ce a comandat succesiv subunități de nivel pluton, companie, batalion, fiind apoi șef al cercetării regimentului, locțiitor al comandantului regimentului, comandant de regiment mecanizat. O vreme a supervizat structura locală de investigații psiho-morale.

Fiind apoi la pensie a devenit extrem de activ, pe plan civic, în localitatea unde trăiește, respectiv Câmpina, unde a decis să lase o mărturie solidă editorială, intitulată sugestiv “Câmpina și câmpinenii în război (1941-1945)”, un tom de 455 de pagini, publicat, în condiții grafice aparte, de Editura Militară, condusă de inspiratul Marius Iorgulescu.

Incisivul conferențiar universitar Florian Bichir, în prezent cercetător științific al Academiei Române, prodecan pentru cercetarea științifică, Facultatea de Securitate și Apărare, Universitatea Națională de Apărare “Carol I” aprecia, în prefața cărții, faptul că “realizarea și publicarea la Editura Militară a volumului Câmpina și câmpinenii în război (1941-1045) dedicat acestor români superbi de la poalele Carpaților este fără îndoială un gest unic și dătător de speranță. Fapta domnului colonel Marian Dulă, cu a cărui prietenie mă mândresc nespus, este una meritorie. Dincolo de istoria orală, o altă subdiviziune a domeniului îngrijit de Clio, există și o istorie comunitară, pe care strălucitul oștean s-a aplecat să o cerceteze, să o scrie și să o aducă în fața cititorilor – ca o ofrandă. Un gest de neuitat. Glorios efort….Sincerele mele mulțumiri și felicitări! Încă o pavelă a “Drumului către România modernă.” Spre România Eternă!”

🤔100 de ani de viață

Este o carte probabil scrisă greu,
cu lacrimi în ochi și
rânduri bine cumpănite
pentru fiecare câmpinean
care a contat în ecuația defensivă locală,
în ultima conflagrație mondială.
Unul dintre aceștia
a fost chiar tatăl autorului,
Ioan Dulă, decorat cu
“Crucea Comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial”, care,
la împlinirea venerabilei vârste de 100 de ani a fost “onorat de familie, autorități locale, reprezentanți ai prefecturii și consiliului județean Teleorman, primarul municipiului Roșiorii de Vede.” după cum menționa autorul cărții menționate.

Un detaliu semnificativ, pentru respectul necesar față de cei care anonimi fiind și-au făcut datoria față de patrie, când a fost nevoie de dăruirea lor, cu arma în mână.

Ceea ce impresionează
la citirea atentă a sutelor de pagini sunt
răbdarea și minuțiozitatea,
cu care autorul a reconstituit contribuțiile unor simpli români la eliberarea Patriei de ocupanții străini.

👉Ce relevanță are un asemenea demers excepțional?

Probabil că doar unii dintre istoricii avizați
cunosc faptul că ambasada marelui vecin estic
a inițiat deja o amplă acțiune, pe teritoriul României, de fișare electronică,
a eroilor răsăriteni,
cu toate detaliile privind locul și contextul în care fiecare militar sovietic a căzut în luptă,
pe pământ în veci românesc.

Fără cunoașterea și cinstirea eroilor națiunii noastre,
din ultimul război mondial, suntem ca frunza-n vânt…

Prin cartea sa, Marian Dulă
ne aduce cu picioarele pe pământ,
ne trezește din ignorarea înaintașilor noștri,
cu luminile și sacrificiile lor.
Dar ne și semnalează, cu subiect și predicat,
cine au fost soldații, fruntașii, sergenții,
plutonierii și sublocotenenții
ale căror existențe au rămas înscrise pe crucile din cimitirele din zona Câmpina și nu numai.
De altfel numeroase biografii de militari sunt reconstituite și cu fotografii de epocă, din inedite colecții ale rudelor aflate și azi în viață.

🤴Remarc calitatea excepțională a anexelor acestui tom inedit.

Prima fiind dedicată reproducerilor color a medaliilor de război primite de câmpineni decorați în război:
Ordinul “Mihai Viteazul”,
Ordinul “Steaua României”,
Ordinul “Coroana României”,
Medalia “Virtutea Militară”.

Acestea devenind sintagme definitorii,
pentru generația care a menținut verticală statalitatea românească,
la finele ultimei conflagrații mondiale.

De un interes real este și prezentarea armamentului folosit de beligeranți, precum:
avionul românesc IAR-80,
avionul Messerscmitt BF 109,
avionul de bombardament american B-24,
avionul North American P-51 Mustang,
avionul Lockheed P-38 Lightning,
avionul englezesc Halifax,
plus cel denumit Wellington,
tunul antiaerian Flak, cu calibrul 88 mm,
tunul antiaerian Rheinmetall calibru 37 mm, model 1939,
tunul antiaerian Gustloff, calibru 20 mm, model 1938.

Sintetice, dar utile sunt și
paginile rezervate unor unități militare glorioase:
Regimentul 7 Dorobanți (Infanterie),
Regimentul 32 Dorobanți (Infanterie) “Mircea”,
Regimentul 9 Artilerie Antiaeriană.

Ale căror efective sunt azi – in integrum…- în glia străbună.

Autorul reproduce – printr-un gest salutar – și jurământul militar al momentului evocat în carte:

“În numele lui Dumnezeu Atotputernicul
eu soldatul…
jur credință Regelui Mihai I și Regenților
supunere legilor și îndatoririlor militare,
în toate ocaziunile în timp de pace și în războiu.
Așa să îmi ajute Dumnezeu. ”

Concomitent este inserat tabloul
eroilor câmpineni morți pe câmpul de luptă în actualul războiu…
emis de PRIMĂRIA Orașului Câmpina, la vremea respectivă.

Sunt apoi înșiruiți cei 45 de eroi români și străini înmormântați în cimitirul militar din Câmpina, precum și cei 76 de eroi români și americani îngropați în cimitirul de la Câmpina.
Nu este omisă enumerarea eroilor căzuți în Al Doilea Război Mondial și nici aceea a celor 21 de eroi câmpineni trecuți la cele veșnice la Cotul Donului și la Stalingrad.
O anexă aparte
este dedicată de autor persoanelor decedate la bombardamente, în anii 1943 și 1944.

Urmează tabele cu “semnele de căpătâi din Cimitirul de Onoare al Eroilor”.

🇷🇴Ce au avut de câștigat toți acești români anonimi?

O cruce la căpătâi, cu nume, prenume,
data decesului și nr. din Registrul de morți.
Nimic mai mult.

Plus dezirabila recunoștință, nealterată,
a urmașilor lor și a românilor lucizi de acum – cei care prețuiesc, în mod deloc simulat
pe apărătorii de ieri și de azi ai Patriei noastre,
aceasta fiind încă liberă și suverană.

Post-scriptum: Marți 12 noiembrie a,c.
Statul Major al Apărării României/ S.M.Ap. va aniversa 165 de ani de la înființarea sa,
un eveniment marcat de o serie de activități specifice, după cum îmi preciza generalul de brigadă Valentin Brînzei, directorul S.M.Ap.
Prilej de a reaminti contemporanilor că în vremuri de izbeliște europeană,
armata și biserica apără și poartă
crucea izbăvirii neamului românesc.