CRONICA NATO / Bobârnacele dronelor rusești

Opinie publicată în nr. 165 al revistei NEWSWEEK.ROMÂNIA

Privit din București, războiul din Ucraina este – pentru mulți telespectatori autohtoni – “drama unor slavi, care se bat între ei”, iar ofensiva ucraineană din oblastul rusesc Kursk constituie “surpriza anului” pentru Kremlin, în timp ce incursiunile repetate ale dronelor Moscovei, în spațiul aerian românesc au devoalat neadaptarea unor structuri de stat, care ar fi fost teoretic abilitate, în mentalul colectiv, ca să reacționeze prompt și eficace (sic!) la situații de criză deloc previzibile, de unde și apetența pentru arătarea cu degetul spre…acarul PĂUN (vorba vine…)

Cu o notabilă experiență personală la un comandament dinamic, al partenerului strategic de peste Ocean, purtătorul de cuvânt al MApN, generalul de brigadă Constantin Spînu, a primit mandat să clarifice situația creată în județele Tulcea și Constanța de temerea că o dronă rusească ar fi putut produce victime omenești și distrugeri materiale la sol.

Astfel, el a explicat: “Vreau să transmit un mesaj de siguranţă. Spaţiul aerian al României este bine apărat. Faptul că nu s-a doborât drona, că nu s-a doborât nici în Polonia, nici în Letonia, reprezintă un risc, dar o vulnerabilitate nu a fost. La acel moment în aer au fost două avioane F16 care au supravegheat în permanenţă situaţia. Procedurile de acţiune sunt aceleaşi în tot spaţiul aerian al NATO. Nu putem spune că am fost spectatori.
Se intervine după un set de măsuri care se iau gradual, în mod unitar, în tot spaţiul aerian al NATO. În acel moment am fost în legătură permanentă şi cu autorităţile NATO. Spaţiul aerian al României este gestionat, în mod integrat, la nivel aliat. Cele două avioane F16 ale forţelor aeriene române erau în serviciu de luptă, sub autoritate NATO. Au fost în aer aproape două ore, astfel că ar fi putut să intervină în situaţia în care drona ar fi reprezentat un pericol pentru teritoriul naţional”.

În arealul jurnalistic, dar mai ales pe rețelele de socializare au fost inițiate schimburi de opinii, controverse, chiar au fost exprimate păreri contondente, precum aceea că tocmai conaționalii care conduceau structura operativă menită să asigure cerul senin al României, ar fi trebuit să primească ordinul de a îl suna pe demnitarul civil nr.1 de la ministerul armatei, pentru a ii cere ministrului apărării ca să dea ordinul de foc, pentru doborârea dronei.

Și nu au lipsit ironiile cerebrale. De pildă: “Lăsăm drona să treacă, sa nu ii punem in pericol pe ucraineni” sau “violarea spațiului aerian este un act prietenesc!” Haz de necaz…

Din punct de vedere oficial, “deocamdată, legislația actuală permite uzul de armă împotriva dronelor și a echipamentelor radioelectrice utilizate pentru comiterea unui act ostil. Dacă în situația de sâmbătă spre duminică am fi fost în situația unui act ostil, am fi intervenit”. Dacă și cu parcă …se plimbau cu o barcă.

Acest incident, în aparență minor, a demonstrat, din nou, opiniei publice, deși nu mai era nevoie, că există o certă rupere de realitate, a unor factori îndrituiți să ia decizii competente, într-un timp scurt, în situații deloc ipotetice, parțial imprevizibile.

Într-un război, fie acesta încă purtat de terți, pe teritoriul unui stat vecin, dinamica evenimentelor militare nu are nimic în comun cu aceea de la o tradițională paradă militară anuală.

Moscova nu crede în lacrimile ucrainenilor bombardați sistematic, cu cinism, dar… are răbdare cu inducerea în eroare a cetățenilor Poloniei, Letoniei și României, state pe care le testează, în mod repetat, succesiv sau concomitent, pentru a vedea dacă mai este posibilă o surprindere strategică, la granița estică a comunității transatlantice.

Ideal ar fi ca, de acum înainte, oficialii români contactați să se pronunțe asupra unor recente evenimente militare, de interes public să îi invite, pe cei interesați de subiect, ca să se adreseze ministerului armatei și – după caz – Statului Major al Apărării, instituții serioase, care au viziunea de ansamblu, datele și detaliile unei acțiuni militare mai puțin obișnuite.

Lentoarea cu care s-a mișcat legislativul de la București, în chestiunea adoptării unor noi reglementări defensive, utile armatei, neinspirata declarație a unui oficial, care a precizat că a abordat la o cafea matinală, problema dronei rusești, urmărită de ditamai două avioane de luptă românești, tăcerea actualului președinte constituțional al României, sunt doar câteva repere publice ale inconștienței civice, cu care s-a gestionat un moment extrem de neplăcut pentru dobrogeni.

O inconștiență care a fost vizibilă și la Kiev, înaintea invaziei masive a trupelor de ocupație ruse.

Bobârnacele dronelor rusești ar trebui să devină și un subiect al campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale și să genereze, la votanți, întrebarea de interes civic real; care dintre candidații la fotoliul suprem, de la Palatul Cotroceni, ar fi mai util românilor, dacă țara noastră ar fi noua victimă a unei agresiuni armate neprovocate?

Interesul național

nu mai este o sintagmă aflată doar în custodia Administrației Prezidențiale și a Ministerului de Externe. Acum, utilizarea sa implică responsabilitatea fiecărui cetățean european vorbitor al limbii lui Mihai Eminescu, în condițiile în care pacea este o iluzie atent cultivată de amăgitorii votanților – ce nu doresc să fie păcăliți de aparențe.

Dronele slave – de proveniență iraniană -ne lipseau, că în rest avem de toate…