Sinucidere statală

<< Spunea cineva:

Toți lașii invidiază uniforma și statutul militarilor,
dar nu și-ar asuma o secundă răspunderile lor.

Față de această realitate clară,
Stânga răspunde în amintita campanie de succes
„împotriva pensiilor speciale”
prin proiectarea imaginii unor ofițeri superiori
care ar fi incapabili, nu și-ar merita gradele și statutul etc.

Este o momeală atractivă.

Sistemul are nevoie de țapi ispășitori,
după celebra formulă „Capul lui Moțoc vrem!”.

Deși asta nu rezolvă,
în fapt, nimic pentru cei care suferă din pricina corupției.

Doar se înlocuiește un „Moțoc”,
prin alt „Moțoc”, iar sistemul merge înainte.

Desigur,
există ofițeri superiori care sunt incapabili, nu își merită statutul etc.

În Republica România,
ca în orice stat al lumii.

Dar un principiu corect
rămâne corect,
chiar dacă unii profită de el
deși nu au dreptul: soluția este apărarea principiului,
nu înlăturarea lui.

În cazul de față,
există o situație universală,
două principii universale,
care se aplică în ceea ce privește
pensionarea (și pensiile) militarilor:

1. cine
își pune viața în linie pentru ceilalți trebuie să fie susținut de ceilalți din punct de vedere material;

2. militarii
au o vârstă de pensionare de cel mult 50, maximum 55 de ani, doar ofițerii superiori de excepție având un rost în armată la vârste mai înaintate.

Oriunde
au fost contestate
aceste două principii
a rezultat un dezastru pentru forțele armate,
care s-au prăbușit – ceea ce a dus
la prăbușirea regimului în cel mai bun caz,
adeseori la prăbușirea statului sau țării.

În ceea ce privește punctul 2,
să înțelegem:

Vârsta
de încorporare este de până la 50 de ani, inclusiv în Constituția României.

În cele mai multe țări din lume
serviciul militar activ sau în rezervă încetează la 50 sau 55 de ani.

Excepțiile sunt,
după cum am spus, ofițerii superiori de excepție.
(nu este un pleonasm, a se vedea mai jos)

De ce este așa?

Pentru că abilitățile fizice,
psiho-motrice, mentale, psihologice ale unui om de 50 de ani
sau mai mult scad foarte mult față de cerințele militare.

Este,
pur și simplu,
o realitate biologică.

În esență,
o armată care ține în rândurile sale,
militarii de peste 50 de ani
se sabotează singură.

O asemenea politică
împiedică formarea și intrarea în armată
a noilor generații de militari,
care sunt mai adaptați la nou,
mult mai apți fizic pentru efortul cerut de activitatea militară,
mult mai primejdioși pentru dușmani.

Aici
am trecut repede peste uzura superioară,
pe care o au de îndurat
militarii comparativ cu meseriile civile.

Asta
pentru că egoismul
poate acoperi o asemenea realitate
– iar discursul Stângii
mizează pe acest egoism.

Dar
deosebirea de calități fizice
și adaptabilitate psiho-intelectuală,
între un tânăr de 18-20 de ani
și un bărbat de 50-55 de ani
este o evidență incontestabilă –
pentru orice om care este rațional.

Da,
sunt unii ofițeri superiori
ce au și experiența
și capacitățile,
prin care sunt foarte prețioși în logistică sau tactică,
în strategie sau diplomație.

Dacă mai au puterea să le pună în operă.

Și atunci, da,
în toate armatele din lume există excepții:
sunt unii ofițeri superiori,
care sunt păstrați în armată,
deși au depășit
vârsta de pensionare de 50-55 de ani.

Dar
să te aștepți ca cei mai mulți
sau chiar toți bărbații de 50, 55, ba chiar 60 de ani,
să poată face față militarilor de 20-25 de ani,
ca putere de luptă și muncă, este patologic.

Deoarece
este o imposibilitate fizică.

Mai mult,
se pune și întrebarea:
de ce să îți riști viața, decenii întregi,
pentru a fi tratat
la fel ca cel care a avut meserii lipsite de primejdie?

Fără
o vârstă specială de pensionare,
fără o pensie specială,
militarul devine bătaia de joc a societății:
și chinuit,
și neplătit.

Am amintit mai sus
că renunțarea
la pensiile speciale pentru militari,
atât ca vârstă de pensionare,
cât și ca sume în sine,
este o formă de
sinucidere statală.

Da,
e bine să fie văzute și înlăturate
cazurile de căpușare a sistemului.

Dar este absurd,
nedrept și sinucigaș
să pedepsești nevinovații,
în speranța că astfel i-ai „arde” și pe vinovați.

O asemenea politică,
deși firească pentru Stânga
(pentru care toți sunt vinovați dacă așa zice Partidul),
este cu totul murdară și
împotriva a tot ceea ce înseamnă stat de drept.

Rezultatele,
ca și cele amintite mai sus
pentru judecători
vor fi tragice și de aceeași factură.

Și, desigur,
judecătorii
și militarii
nu sunt singurii nedreptățiți
de aceste idei și măsuri.

Rămâne ca Dreapta
să se trezească
din vraja campaniei Stângii
și să înțeleagă deosebirea gigantică,
dintre pedepsirea
celor care beneficiază nedrept,
de pe urma unor drepturi
și anularea unor drepturi esențiale.

Nădăjduiesc eu,
înainte de a fi prea târziu.

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Textul
este scris dintr-o poziție
de maximă obiectivitate.
Nu am făcut și nu fac parte
din nicio categorie
ce poate beneficia de pensie specială.>>

TEXTUL INTEGRAL POATE FI CITIT, PRIN CLIC, AICI.