CEL MAI ELEGANT AMIRAL ROMÂN

Se spune că un om bun la inimă se cunoaște de la prima vedere. El nu își ascunde privirea, precum piticii obișnuiți să fie tari în spatele unei mese înțesate cu hârtii, telefoane, computer, telefon mobil, tabletă, dar fără idei.

În plus, a avut și are gentilețea de a trata coechipierii mai tineri cu mărinimia celui ce câștigă din dialogul cu interlocutori sclipitori, fiecare pe palierul său profesional de afirmare.

Omul bun la inimă, despre care scriu azi, a fost și rămâne un model de ținută exterioară, echilibru interior și calm în explicarea clipelor imprevizibile ale vieții.

Interesant este detaliul că în împrejurări publice, personaje minuscule, obișnuite să amintească unor terți cum le-au oferit onoruri, poate nemeritate, nu i-au adresat celui despre care scriu aceste gânduri, nicio vorbă necugetată, semn al unei forțe personale disuasive de care au ținut cont, în tăcere.

Reversul acelei conduite, în viața sa profesională activă, ca purtător al uniformei Forțelor Navale Române este opțiunea sa de azi.

Sub pretextul versificării unor stări interioare aparte, aniversatul de acum servește cititorilor săi un curs lung de… ironii savurate la ceas de seară, semn al unei inteligențe care știe cât de mare este frustrarea în societatea din acest moment, devenită, până mai ieri, o închisoare publică, cu gardieni în halate albe, deloc calificați pentru acțiuni epidemiologice, dar care ar fi meritat și merită un tratament pe măsura eșecurilor lor profesionale, undeva, cândva, la Alcatrazul ce li se cuvine, după isteria transformării României în prizoniera concepțiilor lor … invalidate clar de viață.

La frumoasa aniversare a celui mai elegant amiral român, conaționalul Eugen Laurian, îi doresc clipe luminate de harul său de a menține viu spiritul ironic al patrioților ce îi prețuiesc smerenia și cumsecădenia.

La mulți ani frumoși, alături de cei dragi, Distinse Domnule Amiral!