VIDEO Rusia a pierdut, de facto, Republica Moldova
Deocamdată, oficial, fosta republică sovietică şi socialistă, inventată la Kremlin şi apoi având graniţa trasată, cu baioneta răsăriteană, pe trupul României de Est, numită, pentru încă puţină vreme, Republica Vladimirilor, îşi menţine opţiunea drumului spre Uniunea Europeană.
Sigur, nici preşedintele de la Bucureşti nu se lasă păcălit că ar fi manifestat la Chişinău oameni care ar fi putut constitui trei divizii, de tip rusesc, deci mai multe suflete decât militarii Federaţiei Ruse care sunt concentraţi acum în peninsula Crimeea, dar nici prezidentul Nicolae Timofti nu poate ignora mulţimea ce includea mii de nemulţumiţi faţă de o stare de fapt care, în mod obiectiv, nu are cum să mai dureze mult.
Cu certitudine, nici premierul României nu va lăsa garda jos, în relaţia cu partenerul de dialog de la Chişinău, dovadă şi solicitarea ministrului român de externe, către domniţa diplomaţiei Republicii Moldova, privind explicarea motivului real al expulzării cetăţeanului european George Simion, dintr-un teritoriu care a fost rupt de plaiurile mioritice de o manieră comparabilă cu moşirea Republicii Democrate Germane, pe un tărâm niciodată acceptat, de naţiunea germană, ca fiind definitiv pierdut, de unde şi reuşita reunificării ulterioare.
Marşul organizat la împlinirea a 203 ani de la cotropirea ţinutului dintre Prut şi Nistru de trupele ţariste poate nu este ultimul generat de evenimentele triste, ale dezbinării naţionale, ca urmare a împlinirii unor pofte imperiale, dar este posibil să preceadă ultimele involuţii ale unor personaje care acum mai au slujbe, salarii, îndatoriri aparent în regulă, dar care, după inevitabila reunificare – care îl exasperează şi pe actualul ambasador rus la Chişinău, dovadă eroarea de a indica procentajul minoritar al celor care doar în acte mai menţin legătura cu Moscova – vor avea soarta grănicerilor din Republica Democrată Germană, cei pensionaţi în folosul Germaniei reunificate.
O limită a manifestărilor democratice, legale, ale celor de dincolo de Prut, care vor o viaţă mai bună, europeană, nu euroasiatică, este că mai persistă moda multor… Voievozi.
La nivel prezidenţial sunt doi, cel ce este azi preşedinte şi acela care speră să fie în curând preşedinte, de unde şi ingenioasa sa modalitate de a inventa pretexte pentru a rămâne aparentul factor de echilibru, pe unduitoarea scenă politică de lângă Bîc.
La nivelul parlamentului sunt cinci voievozi, care contează în ecuaţia geopolitică a viitorului României de Est, doi care vor dezmăţ politic şi totalitarism, ca în Uniunea Euroasiatică, doi care vor în Uniunea Europeană, dar cu funcţii pe măsura Ilustrei Lor Boierimi, şi unul care joacă evident la ambele capete, neştiind cam la ce concluzii au ajuns americanii, cu partenerii ruşi, pe timpul convorbirilor secrete, derulate de reprezentanţi – culmea pensionari! – ai serviciilor secrete din SUA şi Rusia, pe dosare de interes comun. Şi cel al Republicii Moldova este unul dintre ele.
Pentru cei care îşi doresc să fie conduşi din federaţia extinsă, manu militari, anul trecut, RM pare o ţară, parte a Patriei invocate la 9 mai 2015, în Piaţa Roşie, din Moscova, cu drapelele din vremea Uniunii Sovietice.
Pentru aceia care îşi doresc reinstaurarea statului de drept, implicit repararea nedreptăţii istorice prin care, prin exercitarea dreptului forţei a fost hăcuită România de partea sa estică, RM va avea, firesc, soarta RDG.
Un lucru este cert şi trebuie reamintit acum.
Nu a poposit deloc întâmplător, la Chişinău, comandantul adjunct al Forţelor Aliate din Europa şi nu a fost deloc o simplă declaraţie politicoasă aceea că NATO va apăra statul partener, dintre Prut şi Nistru, la primul semn de agresiune externă.
Rusia a pierdut, de facto, Republica Moldova, de unde şi nervozitatea ministrului rus de externe, pe acest subiect, una mai degrabă tipică menţinerii unei psihoze care să alimenteze tot mai firavul curaj al unor dezorientaţi, cei care mai aşteaptă o minune imperială, generată în lunile următoare, de la Kremlin.
Exclus.