În traducere liberă, ochi de o anumită sorginte marină credeau că pot exploata o tribună publicistică unde orientarea pro NATO este clară.

Nu a ţinut figura.

Apoi am aflat că acelaşi Clămpănici a poposit la o emisiune de radio, unde al doilea invitat, ca de obicei, prin telefon, era cineva care mai rar se exprimă public.

În traducere liberă, Clămpănici trebuia să fie hirotonisit de cineva din lumea unde ajung cei puţini.

Deci la radio i-a ţinut figura.

Mai zilele trecute am văzut un fragment din dialogul lui Clămpănici cu un diplomat răsăritean, care îl plimba, de la Ana, la Caiafa, cum dorea, iar papagalul din faţa lui părea într-un extaz greu de definit. Nu tantric.

Culmea este că ulterior, întâmplător, am aflat că taman Clămpănici face invitaţii de o anumită factură, din ciclul acreditării indirecte a somităţii sale mimate.

Până la urmă, cât de acoperit este Clămpănici de o altă identitate ţine de obiceiul mioritic, de a cultiva misterul de proastă calitate.

Nu aş fi scris rândurile de mai sus, dar am observat cum peste Prut, la Chişinău, băieţii veseli ai Moscovei lucrează cu materialul clentului…citează din emisiuni TV de la Bucureşti, unde apar figuri care au uitat ce sunt la bază, ce au fost când evoluau ca ţârcovnici oficiali şi cui fac servicii azi, cu un teatru ieftin, pe un platou de filmare care ţine de un areal de intelligence vizibil.

Cam mulţi Clămpănici, ai unor servicii aparte, dar care nu urmăresc interesul naţional, al unei Românii puternice şi în graniţele sale naturale.

Şi mă mir că le ţin trena oameni de la care aveam pretenţii.