Ce compromisuri se vor face, dacă se vor înţelege oamenii politici menţionaţi, rămâne de văzut.

Preşedintele Nicolae Timofti se află în faţa celui mai sever examen al mandatului său.

Mihai Ghimpu – revenit în vervă, din Germania – ar trebui să confirme, public şi rapid, că este vorba de o reglare de conturi, de ordin mai degrabă personal, decât o lovitură de stat indirectă a comuniştilor.

Marian Lupu a învins pe moment, dar faptul că era pe cale de a propune, din nou, pe Vlad Filat, ca premier, cu condiţia – infantilă, ca orice încăpăţânare prostească – ca acesta din urmă îşi dă demisia, indică diferenţa dintre ceea ce declară presei şi ce discută în sânul – vorba vine – alianţei politice care a dat guvernul demis.

Vladimir Filat a reuşit păcălirea oficialilor de la Bucureşti, dovadă presa din Capitala României, cea care a anunţat că fără premierul demis, Republica Moldova face la stânga-împrejur spre Moscova. Asta ca şi cum Filat nu era deja cu ochii spre Kremlin.

În zăpăceala bine organizată, vina se dă pe comunişti, dar se uită cine a denunţat acordul ultim de cooperare politică în ceea ce s-a numit Alianţa pentru Integrare Europeană. Nimeni altul decât premierul Filat.

Careul celor care, până mai zilele trecute, erau cei patru aşi – oficial pro-europeni – ai politicii la nivel înalt, în Chişinău, urmează să discute nu viitorul celui de-Al Doilea Stat Românesc, ci funcţiile redistribuite, inclusiv cea tabu. Adică postul de guvernator de facto al Republicii – era să scriu guberniei – Moldova. Cum a şi fost, până mai ieri, stima şi mândria verzilor de peste Prut, acelaşi Vladimir Filat.

Caragiale să trăiască…