Ion Petrescu

Radu Dobriţoiu şi Mario Balint, printre tuaregi şi francezi!

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI
Emisiunea Euroatlantica

Realizator Radu Dobriţoiu, producător Nicu Popescu, transcriere RADOR:

Radu Dobriţoiu
Discutăm în această seară despre situaţia din nord-vestul Africii şi evoluţia din Mali şi Algeria, zone unde extremiştii fundamentalişti, afiliaţi reţelei Al-Qaeda, au dat ultimele lovituri teroriste. Săptămâna trecută, într-o ediţie suprapusă peste actualitatea reprezentată de luarea de ostatici din vestul Algeriei, am deschis acest subiect şi am conturat într-un fel pericolul reprezentat de o eventuală ocupare a Republicii Mali de către tuaregii conduşi de extremiştii fundamentalişti, care fac parte din reţeaua Al-Qaeda maghrebiană. Atacul de săptămâna trecută de la complexul de la In Amenas a fost deja revendicat de reţeaua Al-Qaeda. La “Euroatlantica” revine în actualitate lupta împotriva terorismului. Ediţie cu doi invitaţi specializaţi în problematica terorismului, dar şi corespondenţe transmise pentru “Euroatlantica” din Israel, Londra, Bruxelles şi Paris. Vom aminti şi de procesul care va avea loc săptămâna viitoare la Guantanamo, unde va fi judecat şeicul Khalid Mohammed, cel care a coordonat atacurile din Statele Unite din septembrie 2001, probabil cel mai recent episod din istoria terorismului. Alături de mine în studioul 31 se află col. (r) Ion Petrescu, doctor în ştiinţe militare, fost şef al trustului de presă al armatei din Ministerul Apărării Naţionale, editorialist la ziuaveche.ro (pentru conformitate apăsaţi aici). Bună seara, domnule colonel, şi bine aţi revenit la Radio România Actualităţi!

Ion Petrescu:
Bună seara! Şi remarc ineditul iniţiativei dvs., ca în plină iarnă în România să ne mutăm pe calea undelor în deşertul Africii!

Realizator:
În Sahara chiar, în Subsahara şi în Sahel. Din studiourile Radio Reşiţa va fi în legătură cu noi colegul meu de emisiune şi de arme Mario Balint, corespondent special Radio România în Afganistan şi Irak, autor al unor cărţi care abordează problematica terorismului fundamentalist. Bună seara, Mario!

Mario Balint:
Bună seara, Radu, bună seara, domnule colonel!

Ion Petrescu:
Am onoarea şi remarc că sunteţi un blogger extrem de activ.

Realizator:
Le mulţumesc atât colegilor din regia tehnică de la Radio Reşiţa, cât şi colegilor de aici, de la Bucureşti, pentru această legătură stabilită în interiorul corporaţiei prin controalele generale tehnice din capitală şi de la Reşiţa. Domnule colonel Ion Petrescu, am adus aminte de această filială Al-Qaeda intitulată maghrebiană. Câteva cuvinte, vă rog, despre această dezvoltare recentă, într-un fel coordonată şi cu ultimele evoluţii din Libia şi cu primăvara arabă.

Ion Petrescu:
Elementul de ultimă oră este sintagma pe care chiar astăzi presa franceză a atribuit-o celor care au iniţiat atacul terorist din Algeria. Este vorba de cei care susţin Jihadul negru. Pentru prima dată se afirmă că este vorba de militanţi islamişti ce sunt de alte origini decât cea arabă şi care îşi asumă o luptă cu scopuri clare de lărgire a teritoriului pe care îl controlează şi de a putea să influenţeze o serie de guvernări din ţările pe care ei le ţintesc, ca, sub forma şantajului uman, să reuşească să primească sume substanţiale de bani.
Reiterez faptul că în operaţiunea din Algeria ţinta principală a fost o sumă importantă de bani şi faptul că numeroşi străini au fost răpiţi doar ca să se respecte regula – cât mai multe ţări occidentale să fie interesate în asigurarea sumelor care să permită eliberarea rapidă a ostaticilor.
Modul în care au acţionat teroriştii a fost inteligent: iniţial era vorba de o acţiune în două etape, una de capturare a unui autobuz cu muncitori străini şi a doua intrarea în bază cu autobuzul, care avea însemnele autorităţilor, ce protejau muncitorii străini; în acelaşi timp, finalul a demonstrat că au subestimat determinarea armatei algeriene de a nu tolera sub nicio formă asemenea atacuri în Algeria.

Realizator:
Domnule colonel, şi Stratfor aminteşte de acest eşec al teroristului Mokhtar Belmokhtar.
Obiectivul atacului a fost nu acela de a ucide ostaticii, ci acela de a răpi muncitorii străini pentru recompense, pentru acele răscumpărări, dar în cele din urmă operaţiunea a fost un eşec – aminteşte Stratfor, condusă de George Friedman -, de asemenea teroriştii au pierdut foarte mulţi oameni, plus arme, muniţii şi – foarte important – în cele din urmă au pierdut milioanele de dolari pe care ar fi putut să le câştige punând recompense pe capul celor răpiţi. Mario Balint, ai un punct de vedere diferit în privinţa a ceea ce s-a întâmplat recent, săptămâna trecută, la In Amenas, unde, să aducem aminte, au murit 64 de occidentali, între care şi doi români?

Mario Balint:
Mă bucur în primul rând că domnul colonel Petrescu pune punctul pe “i” şi vorbeşte răspicat de răscumpărare, deci de bani, pentru că aş fi dorit şi, iată, s-a împlinit dorinţa mea, chiar de la începutul emisiunii să risipim acea legătură care s-a făcut, cu obstinaţie, în ultimele zile, între atacul katiba condus de Mokhtar Belmokhtar în Algeria si grupările din Mali.

Realizator:
Aici să ştii că nu sunt de acord în totalitate cu tine, Mario, dar te las să-ţi continui ideea.

Mario Balint:
Rămâne să negociem pe parcursul emisiunii.

Realizator:
Sigur că da.

Mario Balint:
Mokhtar Belmokhtar a dovedit că, după excluderea sa din Al-Qaeda, în Maghreb-ul islamic, a rămas ceea ce a fost dintotdeauna, un hoţ ordinar…

Realizator:
Excluderea din Afganistan.

Mario Balint:
Nu. Mokhtar Belmokhtar a fost secretarul organizaţiei Al-Qaeda, în Maghrebul islamic…

Realizator:
A ajuns, dar are şi…

Mario Balint:
Sigur, are antecedente în Afganistan.

Realizator:
Are antecedente în Afganistan, da, unde nu s-a simţit prea bine şi după aceea a venit şi a dezvoltat această filieră Al-Qaeda maghrebiană, cum îi spune acum.

Mario Balint:
A fost un celebru locatar al casei mascate…

Realizator:
…feţele mascate sau cum se numesc ei?

Mario Balint:
Sigur, sigur că da. Din Algeria. Ei bine, el a vrut să-şi construiască propria katiba, a făcut-o, “Semnatarii cu Sânge” se cheamă acea grupare, unitate combatantă pe care a folosit-o în Algeria. Această unitate combatantă a produs atacul, aşa cum spunea şi domnul colonel Petrescu, pentru bani, pentru că, să ne înţelegem, o operaţiune de o asemenea anvergură, cum este aceea de luare de ostatici din Algeria nu se face de azi pe mâine şi nu se pune la punct odată cu invazia sau intrarea trupelor franceze pe teritoriul Mali.
Ea a fost pregătită din timp, evident, pentru acele răscumpărări. Iată însă că intrarea trupelor franceze în Mali i-a venit lui Mokhtar Belmokhtar ca o mănuşă şi acesta a lansat la un moment dat cererea grupării sale, vezi Doamne, francezii să părăsească Mali…

Realizator:
Sigur, oficial ei aşa au anunţat şi au revendicat, probabil pentru a câştiga şi în imagine, în lumea fundamentalistă.

Mario Balint:
Absolut. Dar îţi amintesc, la fel de bine, peste câteva zile, a cerut eliberarea lui Omar Abdel Rahman – şeicul orb, condamnat la închisoare pe viaţă în ’95 – şi a fundamentalistei cercetătoare pakistaneze Aafia Siddiqui.
Deci, Mokhtar Belmokhtar nu ştia foarte bine, din punct de vedere politic, ce vrea, în schimb, din punct de vedere economic, ştia foarte bine şi dorea ca această katiba, această unitate combatantă nouă, “Semnatarii cu Sânge”, să-şi câştige popularitate şi să fie acolo, la bătaie, în primele zece, dacă pot să spun aşa, în clasamentul organizaţiilor teroriste din Africa de Nord.
Iată însă că armata algeriană şi forţele speciale algeriene antrenate de occidentali până la urmă în lupta contrateroristă au dat o lovitură dureroasă…

Realizator:
Eu sunt un pic cam sceptic în privinţa denumirii de forţe speciale pentru aceste trupe care pur şi simplu au deschis focul asupra a tot ce mişca şi a ucis cam tot ce era în mişcare acolo, inclusiv cu forţe aeriene.

Mario Balint:
Ele au acţionat ruseşte.

Ion Petrescu:
Aş vrea să spun că totuşi domnul Mario Balint are dreptate, pentru că armata algeriană are subunităţi antrenate după tipicul forţelor speciale americane.
Este adevărat şi ce spuneţi dvs, că au acţionat în forţă…

Realizator:
Sigur, modul în care au acţionat…

Ion Petrescu:
Este adevărat, dar au acţionat conform deciziei guvernului algerian, care şi-a comunicat hotărârea prin ministrul comunicaţiilor…

Realizator:
Adică mai degrabă au pus tunul pe ei decât să…

Ion Petrescu:
…care a spus clar că nu negociază şi că trebuie să rezolve această chestiune.
Deci adevărul este la mijloc. Aveţi dreptate şi unul şi altul.

Mario Balint:
Mulţumim frumos. Este clar, atât vreau să mai spun, trupele algeriene au acţionat ruseşte, adică aşa cum au acţionat ruşii, dacă v-amintiţi, la teatrul din Moscova, sigur…

Ion Petrescu:
Mai puţin gazele de acolo.

Mario Balint:
Mai puţin gazele pentru că a fost un spaţiu deschis şi nu le-a…

Realizator:
Şi vodca pe care au băut-o ruşii după, probabil.

Mario Balint:
Absolut, însă nu trebuie să scoatem din context această intervenţie contrateroristă algeriană şi nu putem să nu amintim de decizia politică a guvernului algerian şi de anumite legi care acţionează pe teritoriul Algeriei, chiar dacă Algeria este în mare parte un teritoriu deşertic neguvernat.

Realizator:
Avem cinci materiale, vreau să ştii de la începutul emisiunii. Ştii ce înseamnă asta!

Mario Balint:
În regulă. Am să vorbesc mai puţin.

Realizator:
Eu o să mai insist asupra conexiunii dintre atacul de la In Amenas, poziţie lângă frontiera libiană, să spunem asta foarte clar, şi ultimele evoluţii din Mali şi asaltul asupra capitalei Republicii Mali şi în acest context o să facem legătura şi cu cei care nu-şi mai găsesc de lucru în ce priveşte lupta din Libia şi un adevărat exod dinspre Libia şi alte ţări spre Mali, trecând bineînţeles prin Algeria. Există şi o altă ipoteză, potrivit căreia acest atac a avut ca ţintă, ca obiectiv şi dislocarea unor forţe algeriene din zona de graniţă cu Mali şi cu Libia în acest obiectiv, pentru a crea spaţiul de mişcare tactică pentru anumite forţe dinspre Libia spre Republica Mali. Premierul britanic, David Cameron, a condamnat astăzi, din nou, evenimentele din Algeria care au dus la moartea a peste 80 de persoane, inclusiv, amintim noi, doi români. Marea Britanie susţine intervenţia Armatei franceze în Mali. Intervenţiile militare trebuie dublate însă de acţiuni politice.

Corespondenţă din Londra – Reporter: Dan Vasiliu
Combaterea terorismului va reprezenta o prioritate pe agenda G8, din acest an, a statelor celor mai industrializate – a anunţat astăzi, la Davos, premierul britanic, David Cameron. El a condamnat, încă o dată, în termeni foarte duri, evenimentele din Algeria, care au dus la moartea a peste 80 de persoane, şi a subliniat că Marea Britanie este pregătită să acţioneze pentru anihilarea grupărilor teroriste. Prim-ministrul a reiterat sprijinul pentru intervenţia Armatei franceze în Mali, dar a precizat că soluţia nu constă doar în folosirea forţei.

David Cameron:
Francezii au dreptate să acţioneze în Mali şi sprijin această iniţiativă, nu doar cu vorbe, ci şi cu sprijin logistic, dar trebuie să combinăm răspunsul militar, cu un răspuns inteligent din punct de vedere politic. Trebuie să avem în vedere acea ideologie otrăvitoare cu care se hrănesc teroriştii. Trebuie să eliminăm zonele neguvernate în care se dezvoltă şi trebuie să rezolvăm nedreptăţile de care se folosesc pentru a atrage noi adepţi. Asta înseamnă să folosim toate resursele pe care le avem – relaţiile diplomatice, bugetele pentru ajutoare, cooperarea militară – pentru a putea sprijini instaurarea democraţiei în ţările respective. Primăvara arabă rămâne o parte a soluţiei, nu parte a problemei.

Reporter:
Şi fostul premier Tony Blair consideră că intervenţia franceză în Mali este justificată. Într-un interviu acordat BBC, el a avertizat însă că problemele din acea regiune vor avea nevoie de foarte mult timp pentru a fi rezolvate.

Tony Blair:
Punctul meu de vedere despre Mali este foarte simplu: aplaud ce a făcut guvernul francez. Cred că intervenţia militară era absolut necesară şi nu trebuie să ne îndoim de acest lucru. Dacă am lăsa Mali să fie preluată de aceste grupări teroriste, problemele de acolo nu se vor opri la graniţa ţării. Când ai de-a face cu astfel de grupuri extremiste pregătite să ucidă oameni nevinovaţi pentru a obţine ce doresc, mă tem că provocările sunt de durată. Guvernul britanic va decide dacă va trimite sau nu trupe în regiune, dar să privim lucrurile astfel: ce s-ar fi întâmplat dacă i-am fi lăsat pe talibani în Afganistan? Ce s-ar fi întâmplat cu Irakul în timpul Primăverii arabe? Uitaţi-vă ce face în Siria preşedintele Assad şi el este de zece ori mai puţin periculos decât era Saddam Hussein. Eu cred că intervenţia militară reprezintă o problemă, dar acelaşi lucru se poate spune şi despre pasivitate şi trebuie să cântăreşti consecinţele amândurora, iar, dacă francezii nu ar fi intervenit acum şi teroriştii ar fi preluat întreaga ţară, am fi avut o problemă foarte mare.
*
Realizator:
Iată, premierul Tony Blair, care aplaudă intervenţia franceză în Mali, aduce aminte de acest pericol reprezentat de posibilitatea ca Republica Mali să ajungă sub controlul fundamentaliştilor islamici, aşa cum s-a întâmplat la un moment dat cu Afganistanul, care a ajuns sub controlul talibanilor, cu sprijinul reţelei teroriste Al-Qaeda. Ce este mai periculos, dle colonel: să ne implicăm militar în Mali şi să alimentăm într-un fel focarul de acolo, inclusiv Franţa, alimentând ideea de neocolonialism sau să stăm indiferenţi la ceea ce se întâmplă acolo, noi, ca Uniune Europeană?

Ion Petrescu:
Vă propun să le luăm pe rând.
În ceea ce priveşte expresia dvs “să ne implicăm în Mali”, convingerea mea personală este că vom urma exemplul celorlalte state europene şi vom trimite doar ofiţeri şi subofiţeri foarte bine pregătiţi, cu experienţă în trei teatre de operaţiuni militare, ex-Iugoslavia, Afganistan şi Irak, la nivel, probabil, de 10, 20, 30, care vor merge ca să instruiască militarii recruţi din Armata Mali.

Mario Balint:
Din sursele pe care le am, poate fi vorba de două tipuri de instructori militari, fie de instructori specializaţi în antrenarea trupelor de infanterie sau chiar de instructori specializaţi în antrenarea de forţe speciale, pentru că, v-aduc aminte, în Irak, Armata României şi-a trecut în palmares şi ca realizare, pregătirea unui batalion irakian de forţe speciale, pregătire realizată de instructori din Brigada de forţe speciale de la Târgu Mureş.

Ion Petrescu:
Informaţiile dvs sunt utile, mai ales pentru că trebuie să ne uităm un pic la ce este azi Armata din Mali.
Tragedia din Mali s-a produs pe fondul unei lovituri de stat anul trecut în această ţară, care a mai fost urmată de o lovitură în decembrie. Ca să nu-i plictisim pe ascultători cu detalii, pe fondul nemulţumirii soldaţilor din Mali faţă de lipsa de reacţie a guvernului central în raport cu revolta tuaregilor, care au reuşit să-şi facă în nord un areal, s-a ajuns la lichidarea puterii legitime. Ulterior, militanţi islamişti au reuşit să…

Realizator:
Să preia controlul şi să-i manipuleze pe tuaregi.

Ion Petrescu:
Aici aş fi de o opinie diferită, în sensul că tuaregii, la ora actuală, nu vor să lupte împotriva islamiştilor, ca să se alăture forţelor franceze şi trupelor din Mali…

Realizator:
Dar nici alături foarte tare de islamişti, pentru că…

Mario Balint:
Dar s-au şi dezis de islamişti, pe 6 noiembrie.

Ion Petrescu:
O parte dintre ei. Dar aş vrea să adaug încă un lucru. E o problemă pe care opinia publică nu o cunoaşte şi văd că presa română nu a semnalat-o şi în câteva secunde vreau să o marchez: însăşi armata care controlează capitala Bamako şi sudul, e o problemă, deoarece face abuzuri, lichidează militari din cadrul ei, care nu se supun noii conduceri militare, care face presiuni asupra preşedintelui interimar şi aici instructorii care vin în cadrul forţei EUTM…

Realizator:
Forţei europene.

Ion Petrescu:
Forţei europene. Vor avea, pe de o parte, cum bine aţi zis, misiunea să instruiască recruţii, iar pe de altă parte să instruiască militarii cei mai duri, din actualele forţe maliene pentru forţele speciale.

Realizator:
Sigur că da, dar această forţă va consta în principal în cea mai mare parte a efectivelor din instructori militari, dar ataşat la această forţă este şi un detaşament, care să protejeze această forţă de instructori. Deci, este foarte bine…

Ion Petrescu:
Este o informaţie foarte bine dată de dvs, pentru că alternativa ar fi fost să fie păziţi de soldaţii din Mali, de neîncredere la ora actuală, de militarii francezi, care au alte misiuni, de militari din contingentul african, a cărui mărime urmează să fie între 3.500…

Realizator:
Nigeria a anunţat că va trimite 900 de militari. Să amintim că Nigeria este vecină de frontieră cu Republica Mali. Noi vorbim aici de nişte teritorii foarte vaste, teritorii imense, care nu se pot compara decât cu mai multe state europene la un loc, ca şi suprafaţă, cum este şi cazul părţii de nord a Republicii Mali. E ca o clepsidră, într-un fel aplecată pe harta Africii această republică. Luptele au loc la gâtuirea acelei clepsidre între forţele terestre speciale franceze şi insurgenţi. În partea de vest sunt nigerienii, care au spus că vor contribui cu o forţă formată din 900 de militari.

Ion Petrescu:
Aici aş interveni cu o precizare scurtă şi necesară. Generalul Ham, care comandă Comandamentul american din Africa, a făcut următoarea afirmaţie: să nu ne facem prea mari iluzii cu forţa de intervenţie africană, pentru că este vorba de soldaţi instruiţi să menţină pacea, nu să o impună.

Realizator:
Avem această experienţă cu alte state, unde au acţionat aceste forţe. Americanii ştiu ce spun, pentru că ei deja furnizează intelligence.
Informaţii foarte preţioase, chiar şi pentru francezi, pentru că au o logistică impresionantă în acest sens, în Libia, şi tot, chiar şi complexul de la In Amenas, a fost survolat şi…

Mario Balint:
De o dronă americană.

Realizator:
De o dronă americană şi americanii au oferit informaţii în timp real de tipul imagery pentru desfăşurarea operaţiunilor armatei algeriene. Mario, voiai să adaugi ceva?

Mario Balint:
Da, aş vrea să fac o precizare, dacă îmi dai voie, foarte scurt, ca să avem o imagine cât mai completă a ceea ce reprezintă Mali la ora actuală. Şi vorbeam de partea de nord a ţării, controlată în mare parte de trei grupări islamiste, această parte de nord care a fost eliberată de sub controlul capitalei, de sub controlul autorităţii naţionale, de către Mişcarea Naţională pentru Eliberarea Azawad-ului, o mişcare…

Realizator:
Bun, aceste denumiri, Mario, pe ascultători nu-i impresionează nemaipomenit.

Mario Balint:
Nu, e foarte important, pentru că în acest moment, din 6 aprilie, de fapt, 2012, nordul Maliului se numeşte Azawad. Este un stat nou, nerecunoscut încă de nimeni…

Realizator:
Păi nici noi nu putem să-l recunoaştem şi să-i spunem stat. Este o autointitulare.

Mario Balint:
După retragerea tuaregilor la Mopti, exact acolo pe acea gâtuire despre care vorbeai, acest stat islamic, Azawad, s-a transformat într-un califat, cu capitala la Gao. Deci avem o problemă foarte mare.

Realizator:
Califat înseamnă impunerea şariei acolo, ceea ce înseamnă legea islamică impusă acolo, înseamnă deja un teritoriu controlat de formaţiunile extremiste islamice acolo, ceea ce înseamnă un cap de pod câştigat…

Mario Balint:
Este un teritoriu uriaş…

Realizator:
Este un teritoriu uriaş, am amintit asta. Suntem interesaţi, bineînţeles, de reacţia Uniunii Europene la intervenţia militară franceză în sprijinul autorităţilor din Mali. Săptămâna trecută anunţam la “Euroatlantica” decizia Uniunii Europene de a trimite în Republica Mali o forţă militară necombatantă de 450 de militari cu misiunea de instruire a Armatei naţionale din Mali. Cele mai noi informaţii de la Bruxelles sunt aduse la “Euroatlantica” de Luminiţa Apostol.

*
Reporter:
Uniunea Europeană promite să joace un rol tot mai activ în Mali, inclusiv prin măsuri pe termen lung de susţinere a dezvoltării. Şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton, a declarat în urmă cu două zile că europenii vor avea “un rol primordial şi foarte activ în săptămânile şi lunile ce urmează”.
Catherine Ashton a propus organizarea la Bruxelles, la 5 februarie, a unei conferinţe internaţionale pentru Mali, iar între timp misiunea sa de antrenare a armatei din Mali este pe cale să devină operaţională.
Duminică a ajuns deja pe teren comandantul acestei misiuni, generalul francez François Lecointre, şi o echipă de experţi, iar misiunea va fi deplasată la 12 februarie, cu o lună în avans decât fusese planificat, la sfârşitul anului trecut, grabă explicată desigur de evenimentele de la începutul acestei luni.
Europenii insistă asupra distincţiei între misiunea Uniunii de antrenare a Armatei din Mali pentru a o ajuta să devină capabilă să asigure securitatea propriei ţări şi intervenţia Franţei în Mali, care este o operaţiune pur militară.
Uniunea Europeană susţine Franţa în această intervenţie.
Unele state membre o sprijină inclusiv cu mijloace logistice, iar altele au promis chiar şi militari pe teren, însă nu există militari ai Uniunii Europene care să lupte alături de cei francezi.
Reamintesc faptul că misiunea de antrenare a Armatei din Mali a fost aprobată săptămâna trecută, la reuniunea de urgenţă a miniştrilor europeni de externe.
Misiunea va fi formată din 450 de oameni, între care instructori, personal auxiliar şi o forţă de protecţie a acestora.
Va avea un mandat de un an şi trei luni şi îi va costa pe europeni 12,3 milioane de euro.
Zilele acestea s-a aflat în Mali, pentru a doua oară într-o lună, comisarul european pentru dezvoltare, Kristalina Gheorghieva, iar Uniunea a deblocat încă 20 de milioane de euro, ajutor umanitar de urgenţă, pentru copiii care suferă de malnutriţie şi pentru cele 100 de mii de persoane refugiate în ţările vecine din cauza luptelor.
Anul trecut, Uniunea Europeană a oferit 73 de milioane de euro ca ajutor pentru Mali, iar alte 38 de milioane pe euro au reprezentat contribuţia unor state membre ale Uniunii.
Comisarul Kristalina Gheorghieva a făcut apel şi la restul donatorilor internaţionali să acţioneze rapid, pentru a ajuta populaţia din Mali, despre care comisarul Gheorghieva a spus că este victima unei triple crize, mai întâi seceta şi recolta slabă, apoi criza politică, iar recent luptele cu grupările islamiste care controlează nordul ţării.
*

Realizator:
Iată, domnule colonel, că acolo fundamentaliştii islamici profită de o conjunctură nefavorabilă chiar şi pentru populaţie.
Pe de altă parte, înţelegem de la Luminiţa Apostol că Uniunea Europeană a trimis, a direcţionat acolo zeci de milioane de euro, acum noi nu ştim cum au fost ei cheltuiţi, pentru că aţi adus aminte şi dvs de noua autoritate de la Bamako şi cum s-a impus în forţă, probabil că şi fondurile sunt distribuite şi cheltuite de o astfel de manieră.
Cât de mult credeţi că trebuie să se implice UE?
Iată, de la Bruxelles am aflat că sunt două canale pentru ajutor.
Este acesta, sprijinul umanitar, care se ridică totalizând la peste 100 de milioane de euro, şi o forţă cu o misiune de un an şi trei luni, care ar costa numai 12,3 milioane de euro.

Ion Petrescu:
Întrebări justificate. Prima precizare pe care aş face-o? Este o practică a UE ca să trimită asemenea instructori şi în alte ţări din Africa, deci, atunci când pronunţăm iniţialele acestei forţe, EUTM, este vorba de fapt de o căciulă, o denumire care se atribuie şi altor instructori militari care sunt în terţe ţări, cum ar fi Somalia.
În al doilea rând, banii respectivi încă nu au fost furnizaţi autorităţilor de la Bamako şi sunt convins că vor fi măsuri speciale ca aceştia să ajungă exact acolo unde sunt necesari.
Trei, trebuie să accentuăm rolul Franţei, care pentru a doua oară, în ultimii doi ani de zile intervine militar în această ţară şi care, dacă nu intervenea, statul Mali ca atare nu mai exista. Intervenţia militară franceză…

Realizator:
Era la câteva zile de a fi ocupată capitala Bamako de către insurgenţii care avansau pe două coloane diferite, pentru a lua prin surprindere şi a înconjura forţele autorităţilor de la Bamako.

Ion Petrescu:
Informaţia este exactă. Cele două coloane au fost iniţial bombardate de către avioane de luptă franceze.
Efectele nu au fost cele scontate, şi atunci s-a ajuns la paraşutarea a 40 de militari în centrul Maliului, care deja au intrat în luptă, alături de trupele din Mali, şi aceştia sunt cei care au dat semnalul că este nevoie de o prezenţă militară franceză masivă, care se apreciază că va ajunge iniţial la cifra de 2.500 de militari, luptători tereştri, majoritatea paraşutişti, în condiţiile în care armata din Mali are efective pentru forţele terestre de 7.000 de oameni, iar forţa africană va trebui să aducă, în săptămâna asta, până la 5.500 de oameni; participă şapte ţări, fiecare ţară cu un batalion de 500 de oameni, mai puţin Nigerul…

Realizator:
900 de oameni. Este adevărat, Franţa va avea aproximativ 3.000 de forţe terestre acolo, dislocate în acest teatru de operaţii. Trebuie să vorbim şi de Franţa, teroriştii afiliaţi…
Cu toate că am adus aminte la începutul emisiunii că operaţiunea de la In Amenas a teroriştilor a fost un eşec, teroriştii afiliaţi reţelei Al-Qaeda consideră că atacul de săptămâna trecută de la In Amenas, din Algeria, a fost un succes.
Au fost lansate noi ameninţări la adresa Franţei, acuzată de extremiştii islamişti pentru intervenţia în Republica Mali.
Un purtător de cuvânt al extremiştilor a declarat că: “Franţa cruciaţilor şi valeţii săi vor plăti pentru intervenţia din nordul statului Mali”. Mai multe informaţii despre acest subiect în corespondenţa transmisă de la Paris pentru “Euroatlantica” de Roxana Vasile.
*

Reporter:
După ce la începutul săptămânii trecute teroriştii anunţau că vor lovi Franţa în “inimă”, Joulaybib, purtătorul de cuvânt al lui Mokhtar Belmokhtar, ar fi declarat, acum câteva zile, că operaţiunea din Algeria, de la In Amenas, a fost un succes, ea nefiind decât un început.
Contactat telefonic de revista Paris Match, purtătorul de cuvânt al liderul jihadist ar fi precizat că Franţa cruciaţilor şi a evreilor sionişti, precum şi valeţii săi vor plăti agresiunea împotriva musulmanilor din nordul statului Mali. Operaţiunea franceză din această ţară se desfăşoară deci pe fondul luării de ostatici.
Teroriştii jihadişti mizează pe şantaj, însă Franţa afişează o fermitate pe care ziariştii francezi o califică drept “neobişnuită”, dat fiind că nu a fost niciodată la fel de dură ca SUA sau ca Marea Britanie, de pildă, care nu negociază şi nici nu acceptă să plătească vreo răscumpărare răpitorilor.
În cazul Franţei, au existat întotdeauna în trecut discuţii şi câteodată chiar vărsări de bani. Să-şi fi schimbat Parisul doctrina? Aflat recent la Dubai, preşedintele Francois Hollande declara cu fermitate:

Francois Hollande:
Mă întrebaţi ce vom face cu teroriştii dacă îi găsim? Îi vom distruge! Dacă e posibil, îi vom lua prizonieri şi vom face în aşa fel încât ei să nu mai poată face niciun rău pe viitor. Numai fermitatea îi poate determina să cedeze.

Reporter:
Mai ofensivă, astfel poate fi caracterizată atitudinea Franţei, care spune că nici nu se pune problema negocierii vreunei răscumpărări.
“Toată lumea a înţeles că nu există niciun interes în a ceda cerinţelor celor care iau ostatici. Dacă nu, încurajăm industria luărilor de ostatici” – afirma un fost ministru al apărării, Jean-Pierre Chevenement.
În schimb, Claude Guéant, fost ministru de interne, nuanţează şi spune că negocieri au loc, dar în funcţie de fiecare situaţie în parte.
În cazul luării de ostatici din Algeria, preşedintele Francois Hollande nu a făcut decât să răspundă proporţional cu ameninţarea. Eric Denessen, director al unui centru francez de cercetări în domeniul informaţiilor, explică:

Eric Denessen:
E vorba de o adaptare la evoluţia situaţiei mai degrabă decât o veritabilă schimbare de doctrină. Multiplicarea luărilor de ostatici din ultima vreme iese din simplul cadru criminal sau politic, care constă în a face presiuni asupra Franţei şi intră într-o logică a războiului, în care ostaticii care sunt sau vor fi răpiţi au şanse mai puţine să scape cu viaţă decât cei care au fost eliberaţi în ultimii ani sau care sunt încă reţinuţi. La ora actuală, şapte francezi sunt ţinuţi ostatici în Sahel.
*
Realizator:
Mario Balint, foarte puţin s-a vorbit până acum şi de interesele economice ale Franţei în fosta colonie. Ce ştim despre resursele minerale din Mali?

Mario Balint:
Exact asta voiam să spun, referitor la fermitatea Franţei. Ei bine, această fermitate a Franţei este generată de interesele Franţei în zona fostă colonială.
Mali-ul a fost 100 de ani colonie franceză, din 1860 până în 1960, este al treilea producător de aur din Africa şi cam atât.

Realizator:
50 de tone pe an, dacă nu mă înşel, producţie.

Mario Balint:
50 de tone pe an. Exact.
Însă frontiera din zona Kidal, deci distanţa dintre frontiera Kidal-ului şi exploatarea de uraniu de la Areva, din Niger, este de doar 700 km. De la Areva din Niger Franţa îşi extrage …

Realizator:
…uraniul pentru centralele…

Mario Balint:
Necesarul, sigur că da, pentru centralele nucleare, generatoare de energie electrică pe teritoriul Franţei şi ştim foarte bine că Franţa este dependentă de aceste centrale nucleare.
Iată că interesele economice sunt foarte puternice şi fermitatea este pe măsură.
Aş vrea să mai fac o singură precizare.
Eu nu cred în această afiliere la Al-Qaeda. Se vorbeşte de Al-Qaeda sau grupări afiliate Al-Qaeda. Mai degrabă sunt francize Al-Qaeda, sunt grupări teroriste de franciză Al-Qaeda, Al-Qaeda devenind un fel de…, dacă pot să spun, un fel de religie teroristă acum.
Gruparea Al-Qaeda în sine şi-a schimbat modul de organizare a terorismului, în reţele ş.a.m.d. Putem vorbi foarte mult pe această temă. De aceea eu prefer să…

Realizator:
Da, au revendicat aceste acţiuni. Franciză sau legătură directă, rămâne de văzut în viitor. Domnule colonel, doreaţi să adăugaţi ceva.

Ion Petrescu:
Da. Prima chestiune este ca să observăm noutatea.
Este pentru prima dată când în Nordul Afircii şi în mod special în Algeria este atacată o rafinărie.
Concluzia este că ne putem aştepta la atacuri similare în viitor, nu atât de repede, pentru că e clar că armata algeriană şi forţele de securitate, cum le numeaţi dvs, au preluat, prin întărire, paza celorlalte rafinării.
Dar această acţiune a fost posibilă în contextul unei confuzii existente în statul libian, de care îmi vorbea ieri ambasadoarea Egiptului, care mi-a acordat un interviu pentru noul meu blog, de pe website-ul “Adevărul”, care debutează mâine (pentru conformitate apăsaţi aici), şi ea constata că, după plecarea dictatorului libian, în această ţară este haos.
Un fond pe care, foarte bine constata Mario Balint, pot apărea grupări care până la urmă îşi pot lua sintagma Al-Qaeda numai pentru a deveni mai celebre.

Realizator:
Sigur, şi foarte multe arme, armament a fost transferat din Libia în nordul Republicii Mali, să spunem şi acest lucru.

Ion Petrescu:
Corect, dar aş vrea totuşi să fac o precizare, ca să nu-i facem atât de mari cum nu sunt. Acest atac nu s-a bazat pe mai mult de 120 de oameni.
Acţiunile acestei grupări nu merg mai mult de o companie.
Însă sunt inteligenţi să se pregătească din timp la capitolul acţiunii pe grupuri distincte.

Realizator:
Sigur că da. A adus aminte Mario şi a deschis discuţia despre această afiliere a teroriştilor de la In Amenas şi Al-Qaeda maghrebiene.
Săptămâna viitoare va fi judecat la baza americană, din Guantanamo, şeicul Khalid Mohammed, principalul arhitect al atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001.
Apropiat al lui Osama bin Laden, Khalid Mohammed are un trecut tumultuos, ce a culminat cu statutul de lider Al-Qaeda.
*

Reporter: Carmen Gavrilă
“Şeic Mohammed Khalid” este doar unul dintre numele pe care le-a folosit de-a lungul timpului cel considerat creierul din spatele atacurilor din 11 septembrie asupra SUA.
Prizonier la Guantanamo, şeicul apare, în sfârşit, în faţa tribunalului militar împreună cu alţi patru terorişti, după luni de aşteptare şi controverse legale.
Audierile preliminare au fost marcate de cereri repetate de amânare sau de încadrare legală, în aşa fel încât pedepsele să fie mai uşoare.
În plus, în mod constant, acuzaţii, în frunte cu şeicul Khalid, au fost sfidători şi au refuzat să răspundă întrebărilor judecătorilor. Acum, cea mai mare controversă a fost legată de procedură: dacă acuzaţii pot fi obligaţi să asiste la proces sau nu, în condiţiile în care judecata se desfăşoară chiar în locul de detenţie, la Guantanamo.
Altă controversă este legată de ce au voie să poarte teroriştii la tribunal, dacă să fie îmbrăcaţi în hainele de prizonier sau nu. Cei cinci, în frunte cu şeicul Mohammed Khalid, au fost închişi la Guantanamo vreme de patru ani, înainte să înceapă audierile şi apoi procesul.
Mohammed Khalid are în spate un lung şir de atacuri împotriva intereselor americane şi occidentale: peste 30.
Chiar el a admis că a fost implicat şi în atacul de la World Trade Center din 1993, în explozia de la clubul din Bali şi în răpirea şi uciderea jurnalistului Daniel Pearl.
În fapt, Mohammed Khalid este o istorie vie a terorismului modern.
Nu este clar dacă este de origine pakistaneză sau kuweitiană, dar se pare că ar fi etnic baluchi, un grup care este răsfirat în zone din Pakistan, Iran, Afganistan şi chiar în state din Golf, un grup etnic cu o istorie de rezistenţă faţă de autorităţile din ţările în care trăiesc membrii săi.
Şeicul vorbeşte nu mai puţin de patru limbi: engleză, arabă, baluchi şi urdu.
Khalid a crescut în Kuweit, iar primul grup din sfera Islamului politic radical la care a aderat la numai 16 ani a fost organizaţia Fraţilor Musulmani.
Ulterior, a ajuns în SUA pentru studii şi a obţinut o diplomă universitară în inginerie mecanică, cunoştinţe pe care mai târziu avea să le folosească în planificarea atentatelor teroriste.
După ce şi-a încheiat studiile, a plecat în Afganistan, unde a luptat ca mujahedin împotriva sovieticilor.
Procesul lui Mohammed Khalid readuce, în prim-pla, în SUA, discuţia despre terorism, cu atât mai mult cu cât şeicul apare sub numele KSM şi în ultimul film de succes lansat la Hollywood, “Zero Dark Thirty”,

despre prinderea şi lichidarea lui Osama bin Laden, film care este cotat printre favoritele la Premiul Oscar.
*

Realizator:
Mai degrabă despre lichidarea lui Osama bin Laden.
Este un film care trebuie văzut. În spatele acestei operaţiuni, de care a adus aminte Carmen Gavrilă, s-a aflat o femeie de la CIA.
Culmea este că se ştia locul unde ea bănuia că se ascunde acolo, specialista de la CIA, bănuia de aproximativ 100 de zile…, dăduse informaţia că se ascunde acolo Osama bin Laden…

Mario Balint:
Intuiţie feminină.

Realizator:
Da, intuiţie feminină. E acolo Osama bin Laden.

Ion Petrescu:
Şi, apropo de Franţa, “Cherchez la femme”.

Realizator:
Sigur că da şi iată că, în cele din urmă, Osama bin Laden a fost doborât de o femeie şi care nu avea decât o experienţă de 12 ani în serviciile de intelligence americane.
Nu putem să nu vorbim despre această captură a americanilor şi de viitorul proces al şeicului Mohammed.

Mario Balint:
Şeicul Mohammed, dacă va fi judecat şi dacă va fi condamnat la moarte, părerea mea este că va reuşi să fie aşezat de către Occident alături de Osama bin Laden, în acel, eu ştiu, “insectar” al teroriştilor internaţionali, între martirii terorismului internaţional, Al-Qaeda consolidându-se ca religie teroristă în întreaga lume.
Pentru că aş vrea să revin acum la această internaţională teroristă despre care vorbeai, Radu, şi încercai să pui presiune pe noi spunând că există multe legături între atacul de la In Amenas cu Libia şi cu nordul Maliului…

Realizator:
Sigur că da. Şi faptul că s-a desfăşurat la o distanţă mică de frontiera libiană.

Mario Balint:
Cu siguranţă. Există, iată, agenţiile de presă ne dau informaţii că între membrii comandoului, acea katiba a lui Mokhtar Belmokhtar s-au aflat şi doi-trei canadieni care au luptat alături de terorişti.
Deci vorbim în momentul de faţă de o internaţională teroristă pe teritoriul Africii, atât de sorginte locală, dar şi din import, şi când spun din import mă gândesc în primul rând la una dintre cele grupări care ţin ostatic nordul Maliului şi mă refer aici la Tawhid Wa’al-Jihad în Africa de Vest, care controlează regiunea Gao.
Ei bine, ştim toţi trei, Tawhid Wa’al-Jihad a fost o tabără de antrenament din Afganistan, acolo unde Abu Musab al-Zarqawi s-a antrenat ca lider terorist, apoi gruparea a migrat în nordul Irakului, unde al-Zarqawi a constituit acel califat islamic, s-a mutat în Yemen, în Sudan şi iată o regăsim astăzi în regiunea Gao din nordul Maliului.

Realizator:
Vorbeam mai devreme cu dl colonel Petrescu de o adevărată migraţie a populaţiei teroriste în Orientul Apropiat şi iată…

Mario Balint:
Sigur, sunt oameni care rămân fără serviciu. E foarte greu.

Realizator:
…spre vestul Africii, spre Sahara şi Sahel, spre zone care sunt din ce în ce mai greu controlate datorită reliefului şi întinderilor foarte mari.

Mario Balint:
Şi acolo s-ar putea să avem o problemă pe care în Asia n-am întâlnit-o. Împreună cu această instabilitate politică generată de insecuritatea alimentară, de deşertificare, de schimbări climatice, de procese democratice incomplete, marcate chiar de o excludere socială şi mă refer aici la populaţia tuaregă, avem de-a face cu o întinerire a populaţiei fără o perspectivă de ocupare a forţei de muncă în acea zonă, în toată zona de vest a Africii şi mă refer şi la Niger, Nigeria, Burkina Faso, Mali, Mauritania, Algeria şi Ciadul, care sunt principala centură subsahariană deosebit de problematică.

Realizator:
Nu putem vorbi, nu putem aminti de terorişti fără a vorbi şi despre Hezbollah, fără a vorbi despre Iran, Cum credeţi că se coordonează aceste grupări cu cei care, spun eu, îşi revendică filiaţia cu Al Qaeda?

Ion Petrescu:
Ambasadoarea Egiptului îmi spunea – pentru conformitate apăsaţi aici – că ţara sa recunoaşte rolul important al Iranului în soluţionarea problemei din Siria, unde fără îndoială va pleca actualul preşedinte, şi că palestinienii trebuie să găsească o soluţie prin care cele două organizaţii, inclusiv Hamas din Fâşia Gaza, să ajungă la sprijinirea ideii de stat palestinian unitar, dar, privitor la întrebarea dvs, aici este, dacă vreţi, aidoma unei pungi găsite cu bani pe drum. Până când nu se vor rezolva chestiunile de ordin social, care să-i întoarcă pe oameni cu faţa către locuri de muncă, nu către organizaţiile teroriste, acestea din urmă vor putea să-şi recruteze în continuare insurgenţi şi să menţină instabilă zona respectivă.

Realizator:
E vorba de eradicarea sărăciei, care constituie un ferment pentru aceste grupări teroriste.

Ion Petrescu:
Şi să mai spunem un lucru, ca să fie foarte clar.
Sigur, există interesul francez, dar şaria a dus anul trecut la două cazuri celebre, chiar în Mali, în care un bărbat şi o femeie au fost ucişi pentru că aveau copii nelegitimi, iar luna următoare unei femei i s-a tăiat în public mâna pentru că a furat. Or, lumea civilizată nu tolerează aşa ceva.

Realizator:
Terorismul islamic din Orientul Apropiat, cu ultimele evoluţii, pe scurt, într-o relatare transmisă pentru “Euroatlantica” de la Ierusalim de Dragoş Ciocârlan.

*
Reporter:
Se poate vorbi de un adevărat ecosistem care creează terorism.
Terorismul este înrădăcinat în ură, este alimentat şi sprijinit în ţările instabile din varii motive, apoi este diseminat în următoarea generaţie.
Fiecare atentat sinucigaş şi orice act de terorism încep prin cuvinte şi retorica urii, încep în site-urile web ale Al-Qaeda, în care teroriştii kamikaze devin celebrităţi jihadiste.
Sunt utilizate artele pentru glorificarea aşa-numiţilor martiri şi se predă copiilor ABC-ul fabricării bombelor artizanale.
Educaţia în multe zone dominate de extremism nu se bazează pe înţelegere mutuală, ci pe ură şi incitare sub toate formele fiind pregătită viitoarea generaţie.
Pe teritoriul african, armamentul iranian a devenit un instrument pentru anumite confruntări sau insurecţii din regiune, dar şi pentru terorism.
La Gaza, Iranul finanţează pregătiorea şi înarmarea Hamas, a Jihadului Islamic şi a altor terorişti, furnizând mijloacele pentru atacarea oraşelor israeliene.
În noiembrie anul trecut, şeful Jihadului Islamic, din zona Gaza a declarat că “toată lumea ştie că Iranul este principala noastră sursă de arme”.
Iranul a contribuit la arsenalul fără precedent al Hezbollah, din Liban, care deţine aproximativ 50.000 de rachete, în pofida Rezoluţiei 1701.
Hezbollah şi-a depozitat intenţionat armamentul în zone locuite.
Luna trecută, un depozit al Hezbollah, în satul libanez Tair Harfa a explodat la 300 de metri de o şcoală. Declaraţiile liderilor Hamas, precum Attalah al-Subh, care a spus la televiziunea publică palestiniană “Evreii sunt naţiunea care trebuie să dispară de pe suprafaţa Pământului”, incită.
În 2012, terorismul a lovit în Israel pe toate fronturile.
Au fost extinse lucrările la bariera de securitate din sud, pentru a împiedica infiltrările în Israel, dinspre zona Gaza şi, respectiv, Peninsula Sinai, unde s-a înregistrat, în ultimii ani, o intensă activitate de natură teroristă, prin contrabanda cu armament.
Spre sfârşitul anului trecut, în atacurile lansate din zona Gaza, controlată de organizaţia teroristă Hamas, s-a utilizat, pe lângă rachete artizanale cu rază scurtă, şi rachete cu rază medie spre Ierusalim şi zona metropolitană a Tel Aviv-ului.
Republica Islamică Iran stimulează infrastructura teroristă a miliţiilor şiite Hezbollah din Liban şi Hamas din Gaza.
În ultimii ani s-au intensificat şi atacurile care au vizat cetăţeni israelieni în afara graniţelor, în India, Thailanda, Azerbaidjan.
La aeroportul de la Burgas, în urma unui atac atribuit Hezbollah, au murit cinci turişti israelieni.
Anul trecut, intens mediatizat a fost atacul terorist din centrul Tel Aviv-ului, unde o bombă artizanală a explodat într-un autobuz.
O situaţie nouă şi inedită a intervenit la frontiera siriană.
Armata este pregătită să facă faţă consecinţelor războiului civil din ţara vecină.
Este monitorizată direct situaţia arsenalului chimic depozitat în Siria, pe fondul prezenţei unor elemente teroriste.
Israelul este determinat să acţioneze în continuare în forţă, ca ripostă sau preventiv, oriunde.
S-au înmulţit şi atacurile cibernetice.
Zilnic există numeroase tentative de infiltrare în sistemele informatice ale Israelului.
Din acest motiv a fost accelerată crearea Biroului Naţional Cibernetic, care se ocupă cu blocarea tentativelor de atacuri cibernetice şi dezvoltarea metodelor de contracarare a terorismului informatic.
Pentru combaterea terorismului, cele mai importante rămân schimburile de date între serviciile de informaţii şi intervenţiile, atacurile la distanţă, pentru a împiedica contrabanda cu armament.

Realizator:
Mario Balint, a adus aminte Dragoş Ciocârlan de Iran, care se implică cam peste tot în zona respectivă. Iată, din Siria şi nu ştim dacă nu chiar şi zona aceasta de nord-vestul Africii. Ce putem spune, foarte scurt, de această poziţie a Iranului?

Mario Balint:
În primul rând, exemplar materialul lui Dragoş Ciocârlan în această emisiune.
Evident, foarte bine informat. În al doilea rând, Iranul este un mare producător de armament, mic şi mijlociu, pentru armament de infanterie, foarte ieftin, este armament preferat de terorişti, el este răspândit prin diferite metode, oficial sau mai puţin oficial prin contrabandă, inclusiv în zona Africii, armament iranian se află în Sudan, aşadar, dacă armament iranian se află în Sudan, nu văd de ce nu ar exista şi în Ciad şi în Mali şi în toată zona subsahariană, acolo unde contrabanda ţine practic în viaţă această zonă. Dar aş mai vrea să fac o remarcă, apropo de materialul lui Dragoş…

Realizator:
Scurt, Mario…

Mario Balint:
Foarte scurt: educaţia atentatorilor sinucigaşi în ultimii ani este din ce în ce mai elevată şi foarte mulţi tineri educaţi în Occident aleg să se arunce în aer.

Realizator:
Domnule colonel Petrescu, vorbea Dragoş Ciocârlan de două lucruri importante: schimb de informaţii şi operaţii chirurgicale militare.

Ion Petrescu:
Da. Eu însă aş răspunde altfel: ascultătorii nu ar trebui să confunde retorica tipică unui război psihologic cu ceea ce se întâmplă acum.
Europa a înţeles pericolul, Franţa a intervenit militar şi civilizaţia nu va lăsa să apară găuri negre pe continentul african, pentru că lumea îşi doreşte o prosperitate care nu poate fi construită decât în pace.

Realizator:
Cu aceasta încheiem.
“Euroatlantica”, la final.
Invitat în studio a fost colonelul Ion Petrescu şi de la Radio Reşiţa a fost alături de mine colegul Mario Balint.

Tags: Mario Balint, RADU DOBRIŢOIU