Ion Petrescu

Crăciun nihilist

De Crăciun, ultimul preşedinte de sorginte comunistă a fost împuşcat precum dorea… curtea de inspiraţie ţaristă.

Armata era atunci ca un castel de cărţi de joc, al cărui vîrf s-a prăbuşit în brambureala bine organizată, cu soldaţi împuşcaţi, majoritatea, în cap – întrebarea fiind… cine avea un asemenea antrenament în poligoane, dobândind o precizie matematică -, ofiţeri umiliţi la muncile refuzate atunci de predecesorii fermierilor de azi, plus generali de partid, de carton şi vreo câţiva remarcaţi în poligoane, unii chiar în cele sovietice…

Crăciunul următor şi alte 9 care au urmat, cu o pauză de patru ani, au fost blagoslovite de întâiul preşedinte postdecembrist, cu oarece conexiuni şi studii… la curtea imperială menţionată.

Armata a fost redusă la circa o cincime din forţa sa combativă, prilej de bucurie pentru cârlanii scutiţi de stagiul militar, de amărăciune pentru cei cu carierele militare frânte când nu se aşteptau, de şansă pentru camarazii rămaşi în unităţi să redea naţiunii speranţa de mai bine. Place sau nu, fără batalionul trimis în Afganistan, eram şi azi un fel de Kazahstan, sau Turkmenistan, priviţi ca ultimii europeni la porţile NATO şi cele ale UE.

Patru ani la rând, alt şef de stat, aparent pro-occidental, s-a străduit să demonstreze – via conflictul din fosta Iugoslavie – că este şi pro-american. Asta până în ziua când conducerile militare, ale celor două ministere de forţă au pătruns în cabinetul său şi l-au avertizat că intenţia sa de a demantela structurile armate naţionale, după aşa-zisul model albanez…nu ţine. Şi respectivul a înţeles că nu mai avea şanse la al doilea mandat prezidenţial.

De câţiva ani, Crăciunul este sărbătorit de familiile militarilor în condiţiile când preşedintele în funcţie are o educaţie certificată la Academia Navală. După un start promiţător, şeful statului a avut oscilaţii de… navă gripată la motor. Şi gafe în lanţ, în raporturile cu mateloţii naţiei înlănţuite-n fantasma neputinţei inoculate, pentru a nu depăşi sindromul depresiv, prin asumarea unor acţiuni utile semenilor uitaţi de Dumnezeu. Nicidecum Cel de Sus.

Şi iată că azi, cel nou numit ministru la armată vorbeşte de avioanele multirol, necesare Forţelor Aeriene Române. Cum au făcut şi alţi înaintaşi, la fel de iepuraşi…

Astfel, din instituţia naţională, care a asigurat, prin determinări specifice, intrarea României în NATO, armata rămâne Cenuşăreasa miniştrilor de resort, fiind mediatizată mai degrabă ca un organism inutil, ca să nu scriu devorator de buget util… altor intenţii electorale, deseori cu finalităţi vizibil personale.

Crăciun postdecembrist? Pentru forţele armate, unul tot nihilist…

Tags: PAMFLET POLITIC