13 noiembrie 1989
Gheorghe Buzatu
________________________________
În momentul în care, la mijlocul lui noiembrie 1989, Ceauşescu, după ce potrivit documentelor de care dispunem după 1965 şi mai ales în 1977 sau 1979, a abordat consecvent şi hotărât, în negocierile sale secrete cu liderii Kremlinului problemele consecinţelor Pactului Hitler-Stalin, ale Basarabiei şi Bucovinei de Nord, s-a pronunţat public de la tribuna Congresului al XIV-lea al PCR pe temele protocolului secret din 23 august 1939, ecoul internaţional şi urmările au fost cu totul şi cu totul deosebite.
Unii specialişti consideră – este adevărat – că deja ar fi fost „prea târziu”, dar Ion Cristoiu, care a denumit intervenţia lui Ceauşescu drept denunţare, a susţinut că liderul comunist încă nu-şi pierduse încrederea cum că „se mai putea salva prin naţionalism”.
Ceea ce n-a fost cazul, dar, indiferent de condiţiile existente, Ceauşescu a avut cel puţin şansa de a adânci diferendul teritorial sovieto-român, iar, repudiind integral Pactul Hitler-Stalin, a demonstrat că trebuiau iniţiate grabnic negocieri Bucureşti / Moscova pentru modificarea „realităţilor” teritoriale impuse prin forţă în 1939 şi rămase ca atare nu numai până la 1989, ci şi astăzi!
Deducem că, în noiembrie 1989, abordarea şi discutarea problemelor relativ la Pactul Hitler-Stalin nu au fost pe placul Kremlinului, al lui M. S. Gorbaciov, în prima ordine. Tocmai de aceea, reacţia Moscovei avea să fie – şi a fost – rapidă, radicală şi teribilă în 1989! Mai ales în climatul specific în toată Europa de Est şi fiind vorba de Ceauşescu, adversar declarat şi recunoscut al glasnostului gorbaciovist, primul dintre liderii comunişti din zonă care „trebuia” să dispară de pe scena politică.
În felul acesta, se impune atenţiei şi cel de-al doilea argument pentru care ziua de 13 noiembrie 1989 avea să intre în istorie. Şi anume, dat fiind că, în mod sigur, atunci N. Ceauşescu, după ce şi-a dezvăluit o dată în plus şi în preajma celui de-al 12-lea ceas atitudinea faţă de URSS, va fi condamnat la moarte, iar sentinţa avea să fie executată, după cum a rezultat din desfăşurările din România, la 25 decembrie 1989!